• Un biolement a carui
    sinteza depinde strans
    de actiunea factorilor
    climatici este vitamina D.

    Un biolement a carui
    sinteza depinde strans
    de actiunea factorilor
    climatici este vitamina D.

    Influenta mediului inconjurator este de mare importanta
    in sanatatea umana. Fie ca este vorba de noxe,
    fie ca este vorba de factori naturali cu rol sanogenetic,
    mediul in care traim de la nastere si pana la moarte ne
    influenteaza in mod hotarator metabolismul. Cand a fost
    evidentiata aceasta substanta in anii 20 ai secolului trecut,
    ea a reprezentat o adevarata solutie miraculoasa pentru
    o problema de sanatate publica cu care populatiile din
    zonele temperate si nordice se confruntau de mult timp:
    rahitismul. Dupa cum se stie, vitamina D este sintetizata
    in proportie de 90% din necesar in tegumente, dintr-un
    precursor sterolic (7-dehidrocolesterol), sub actiunea razelor
    solare (UVB). In zonele climatice amintite, indeosebi
    in ariile unde numarul de zile insorite este redus si/sau
    unde poluarea atmosferica detemina reducerea cantitatii
    de radiatii ultraviolete ajunse la sol , cazurile de rahitism
    au constituit, inainte de evidentirea rolului vitaminei D,
    un adevarat flagel. Iar daca rahitismul in sine, in forma
    florida, se manifesta exclusiv la copiii mici, sechelele lui
    afecteaza fiinta umana pe durata intregii vieti.

    Sa mentionam si doua afectiuni ale varstelor mature,
    osteoporoza si osteomalacia, in profilaxia carora
    vitamina D are un rol important datorita implicarii sale
    in metabolismul fosfocalcic. Speranta de viata a omului
    s-a prelungit, in consecinta, astfel de afectiuni devin
    tot mai frecvente, ele avand si o actiune hotaratoare
    asupra calitatii vietii seniorilor. Studii recente, efectuate
    pe rezidenti ai unor camine de batrani, arata ca o suplimentare
    cu 800UI a ratiei zilnice de vitamina D conduce
    la scaderea semnificativa a numarului caderilor
    si, evident, a fracturilor consecutive, care de multe
    ori pot determina decesul prematur al batranilor, prin
    complicatiile legate de repaosul prelungit.

    Desigur, metabolismul vitaminei D este extrem
    de complex si deficiente pot aparea si din alte cauze
    (afectiuni hepatice, renale, de ex). Dar rolul sintezei cutanate,
    ca si al dozelor nutritionale care vin eventual sa
    completeze cantitatile produse endogen, sunt centrale
    in protectia antirahitica si in sanatatea tesuturilor dure.

    Desi vitamina este cunoscuta de aproape un secol
    si administrarea suplimentelor la grupele care prezinta risc de carenta a devenit o rutina, problema
    rahitismului si a deficientelor de vitamina D persista din
    numeroase motive: expunerea din ce in ce mai redusa a
    omului modern la soare datorita activitatilor profesionale
    de interior, utilizarea de ecrane solare din ce in ce mai eficiente (care retin si radiatiile benefi ce departe de organul
    tinta: un SPF 8 reduce cu 95% accesul UV la tegumente),
    modifi carile nutritionale care ades duc la un aport redus
    de vitamina D (de ex. vegetarianismul) etc.

    Vitamina D este insa o substanta complexa si circuitele
    sale metabolice o fac un factor cheie in numeroase
    procese endogene. Ca atare, cercetarile moderne s-au
    axat si pe evidentierea rolurilor acestei substante in eventuala
    profilaxie a altor afectiuni, in afara de rahitism.

    Astfel, forma activa a vitaminei D (calcitriol) isi exercita
    efectele biologice prin legarea de receptori specifici (VDRvitamin
    D receptors), localizati in nucleii celulelor tinta.

    Acesti receptori fac parte din fami lia receptorilor hormonali
    steroid-tiroidieni si se gasesc in celulele diverselor organe,
    inclusiv in creier, cord, piele, gonade, prostata si
    sani. Activarea receptorilor VDR din intestine, os, rinichi
    si paratiroide contribuie, cu ajutorul hormonului paratiroidian
    si al calcitoninei, la mentinerea echilibrului fosfocalcic
    din organism si la asigurarea unei rezistente osoase
    corespunzatoare. Dar VDR sunt implicati si in proliferarea
    si diferentierea celulara si sunt prezenti in diferitele serii
    leucocitare, inclusiv in monocite si in limfocitele L si B .

    Vitamina D si imunomodularea

    Vitamina D intervine in imunitatea innascuta si
    capatata, prin intermediul receptorilor VDR, care sunt factori
    de transcriptie nucleari. Acestia sunt prezenti in nucleii
    majoritatii celulelor imune, cum ar fi monocitele, macrofagele
    activate, celulele dendritice, celulele NK (natural
    killer), limfocitele T si B. In consecinta, activarea receptorilor
    VDR declanseaza efecte antiproliferative, de stimulare
    a diferentierii si de imunomodulare (efecte de booster
    imunitar si imunosupresive). De exemplu, actionarea
    receptorilor VDR din limfocitele T determina supresia
    activarii acestora si inductia celulelor T supresoare, ca si
    efecte pe modelele de secretie a citokinelor. Liganzii VDR
    afecteaza si maturarea, diferentierea si migrarea celulelor
    dendritice(CD) si inhiba activarea CD-dependenta a
    limfocitelor T, efectul global fiind unul de imunodepresie.

    Aceeasi liganzi cresc activitatea celulelor natural killer
    si stimuleaza activitatea fagocitara a macrofagelor. Calcitriolul
    stimuleaza productia de cathelicidina(LL37), un
    peptid antimicrobian produs de macrofage ca raspuns la
    stimuli bacterieni, virali si fungici. Consecutiv, deficienta
    de vitamina creste riscul de infectii, indeosebi respiratorii
    (gripa, TB). De altfel, toti pediatrii stiu ca un copil rahitic
    are o sensibilitate crescuta la infectii si o diminuare
    globala a imunitatii. Un studiu efectuat in 1997 in Etiopia,
    pe copii rahitici, a aratat ca riscul de pneumonie este
    de 13 ori mai mare la acest grup, decat la grupuri de copii
    non-rahitici.

    De asemenea, un studiu englez efectuat recent
    arata ca, la persoanele sanatoase care vin in contact
    cu pacienti tuberculosi, o singura doza orala de vitamina
    D creste imunitatea impotriva BK . Studiul confirma
    tratamente empirice din epoca anterioara antibioticelor,
    in care vitamina D era folosita si in tratamentul TB.
    Este indicata si o alta directie de urmarit – eficacitatea
    suplimentelor de vitamina D in eventuala prevenire a
    reactivarii infectiilor tuberculoase latente.

    Asadar, liganzii VDR, inclusiv suplimentele de calcitriol,
    isi pot gasi aplicatii terapeutice in afectiuni inflamatorii
    articulare(artirta psoriazica, reumatoida), in afectiuni deramtologice
    (psoriazis), osteoporoza, cancere, boli autoimune
    (LED, diabet de tip 1, scleroza multipla), ca si in
    prevenirea rejectului de transplant. Studii efectuate recent
    la Universitatea din Wisconsin au sugerat ca vitamina
    D protejeaza si fata de degenerescenta maculara. S-a folosit
    baza de date a National Health and Nutrition Examination
    Survey (1988-1994) pentru a urmari asocierea dintre
    nivelul de calcitriol, patternurile nutritionale (consum
    de lapte, peste) si prevalenta degenerescentei. Explicatia
    rolului protector al calcitriolului pare a fi actiunea sa antiinflamatoare.

    Vitamina D si cancerul

    Studii efectuate in ultimii 25 de ani indica fara dubiu
    implicarea vitaminei D (indeosebi a metabolitului
    circulant majoritar, 25-hidroxi-vitamina D) in profilaxia
    cancerelor. Un nivel optim este asociat nu numai cu reducerea
    incidentei unui mare numar de neoplasme, ci si
    cu reducerea extinderii cancerului primar(extindere locala,
    metastazare) si a mortalitatii consecutive. Literatura
    citeaza efecte protectoare fata de cancerele digestive,
    pulmonare, ovariene, prostatice, mamare, fata de
    carcinoamele scuamoase de cap si gat, fata de mielodisplazie,
    leucemie, limfoame Hodgkin si cancere bazocelulare.

    Un studiu prospectiv de ultima ora arata ca in
    cazul cancerelor mamare instalate in postmenopauza,
    vitamina D exercita un efect protector cu atat mai intens,
    cu cat afectiunea este mai grava.

    Un exemplu al influentei vitaminei D in oncogeneza
    este cel oferit de o cercetare recenta, in care se arata ca
    scaderea 25-hidroxi-vitaminei D in organism la un nivel
    la care nu exista inca risc de osteoporoza poate totusi
    determina dublarea riscului de cancer de colon .

    Desigur ca exista si variatii rasiale si geografice care au
    ca rezultat un tropism divers al oncogenezei si o incidenta
    crescuta a unui anumit tip de neoplasm in randul unei
    anu mite populatii. Datorita dificultatii de sinteza a vitaminei
    sub influenta ultravioletelor, nivelurile circulante cele
    mai scazute ale vitaminei D au fost intalnite la populatia
    de culoare din tarile temperate si nordice. Acest aspect
    s-a corelat de o crestere a incidentei si a ratei mortalitatii
    prin diferite cancere la negrii locuind in arii cu insorire redusa
    – 33% crestere a ratei mortalitatii pentru cancerul
    de colon, 28% pentru cancerul de san, dublu pentru cancerul
    de prostata. Diferentele enorme raman chiar daca
    se fac ajustari in functie de statusul socio-economic si de
    accesul la serviciile sanitare. Pe de alta parte, un deficit de
    vitamina D determina la subiecti proveniti din Japonia o
    crestere a incidentei cancerului rectal si nu a celui colonic.

    Diferentele pot deriva din diferenta de expresie a VDR, autorii
    unui studiu din 2007 sugerand ca VDR sunt supusi
    unor modele diverse de polimorfism genetic si ca in randul
    populatiei japoneze exista o prevalenta scazuta a genotipului
    care determina existenta de VDR protectori.

    Vitamina D exercita un efect protector si in cazul altor
    neoplazii, unde, chiar daca nu protejeaza in mod dovedit
    fata de instalarea afectiunii, exercita un efect pozitiv in
    ceea ce priveste itinerariul bolii. Recent, la Universitatea
    din Boston a fost dovedit acest lucru in ceea ce priveste
    evolutia pacientilor cu cancere pulmonare (stadii precoce
    de cancere pulmonare cu celule nonmici), care a fost pozitiv
    influentata de niveluri optime de vitamina D.

    O neoplazie care nu parea pana recent influentata de
    vitamina D este cancerul de pancreas, afectiune a carei
    incidenta este, din nefericire, in plina crestere. Un studiu
    prospectiv efectuat in 2006 de Skinner si colab. arata ca,
    si aici, un aport zilnic corespunzator poate avea efecte benefice. Studii anterioare au aratat ca VDR sunt exprimati in
    liniile pancreatice celulare, iar calcitriolul si analogii sai inhiba
    proliferarea celulelor pancreatice, induce diferentierea
    lor si promoveaza apoptoza. In studiul de fata, s-au evaluat
    date din doua studii prospective (Health Professionals
    Follow-up Study si the Nurses’ Health Study), numarul de
    subiecti urmariti fiind foarte mare (75.427 femei si 46.771
    barbati). Subiectii cu un aport crescut de vitamina D, atat
    din suplimente, cat si din alimente, au prezentat in mod
    clar o incidenta redusa a cancerului pancreatic.

    Vitamina D in profilaxia afectiunilor
    cardio-vasculare si metabolice

    Analiza celui de-al treilea studiu NHANES (National
    Health and Nutrition Examination Survey) a indicat ca
    adultii cu niveluri serice reduse de vitamina D prezinta
    mai frecvent hipertrigliceridemie, diabet, obezitate si tensiune arteriala crescuta, in comparatie cu cei
    cu niveluri ridicate. Nivelurile cele mai coborate au fost
    gasite la femei, la varstnici si la minoritatile etnice, iar
    peste jumatate din toate persoanele implicate in studiu
    au avut o saturatie insuficienta a organismului cu vitamina
    D, chiar dupa standardele curente. Oricum, si
    studiile experimentale au aratat legatura vitaminei D cu
    diabetul de tip 2 si cu HTA (prin interventia in sistemul
    renina-angiotensina). Un aspect nou este cel al conexiunii
    obezitatii cu nivelurile reduse de vitamina D in organism.

    Explicatiile indirecte ale acestei asocieri ar putea
    fi ca la persoanele cu mult tesut adipos, vitamina
    D este mai degraba stocata , decat circulanta, sau faptul
    ca obezii sunt mai putin activi si petrec mai putin
    timp in exterior, expusi radiatiilor solare. Vitamina D are
    rol insa si in cresterile celulare, ea intervenind, se pare,
    in orientarea acestora spre o diferentiere ca celula adipoasa
    sau ca celula musculara. Sunt in curs studii pe celule
    stem adulte si se spera ca ele vor aduce mai multa
    lumina in datele existente pana acum.
    In mai 2007, un studiu randomizat dublu orb vine
    sa confirme rezultatele NHANES si indica efectul suplimentelor
    de vitamina D de reducere a sporului ponderal
    la femeile aflate in postmenopauza.

    Intr-un alt studiu, deficienta de vitamina D a crescut
    rezistenta la insulina, a scazut productia de insulina si a
    fost asociata cu sindromul metabolic. (Chiu, 2004)
    Si evaluarea datelor de la Nurses’ Health Study
    (83.779 de femei investigate) a oferit date interesante.

    Daca aportul total de vitamina
    D nu a fost asociat in
    mod semnificativ cu aparitia
    diabetului de tip 2, cel mai
    scazut risc de diabet a fost
    la femeile cu aportul cel mai
    ridicat de calciu si vitamina
    D. Mecansimele sunt inca
    in investigatie. Rezistenta la
    insulina si malfunctia celulelor
    beta pancreatice au fost
    deja legate de carenta de vitamina
    D. Este clar ca vitamina
    D intervine in reglarea
    functiilor celulelor beta, mai
    ales ca aceste celule au VDR,
    iar in absenta experimentala
    a receptorilor, capacitatea
    de secretie insulinica este
    modificata. Mai mult, studii
    recente sugereaza ca suplimentarea
    cu vitamina D la
    copii, reduce si riscul de diabet
    de tip 1, iar cresterea
    aportului de vitamina D in timpul sarcinii reduce riscul
    de aparitie a autoanticorpilor anticelula beta la produsul
    de conceptie. Intr-un studiu finlandez, copiii cu deficit de vitamina D au prezentat o crestere a riscului de a
    face diabet de 200%.

    Vitamina D si alte afectiuni

    Se pare ca exista o legatura intre deficienta din vitamina
    D si alergiile respiratorii – cu cat nivelul vitaminei
    este mai redus in organism, cu atat rata manifestarilor
    anafilactice este mai mare. De asemenea, un aport ridicat
    de vitamina D in timpul sarcinii reduce riscul de
    wheezing la copilul mic.

    Carenta de calcitriol a fost legata si de cresterea
    incidentei schizofreniei si a depresiilor. Un nivel optim
    de vitamina D in utero si in copilarie asigura activitatea
    transcriptionala a VDR in creier si este importanta atat
    pentru dezvoltarea acestuia, cat si pentru mentenanta
    de perspectiva a functiilor cerebrale.

    Un articol publicat in septembrie 2007 in Archives
    of Internal Medicine arata ca dozele uzuale de suplimente
    de vitamina D sunt asociate cu o scadere a ratei
    mortalitatii totale, conform unei metaanalize cantitative
    a 18 studii clinice randomizate (57.311 participanti), care
    au urmarit mortalitatea indiferent de cauze in conditiile
    administrarii suplimentelor de ergocalciferol sau colecalciferol.

    De subliniat ca o suplimentare medie cu 540UI nu
    a determinat aparitia de efecte adverse. Autorii studiului
    recomanda o atitudine proactiva de identificare, prevenire
    si tratare a deficientei de vitamina D, care ar trebui sa
    fie parte a asistentei medicale obisnuite.

    Din cele afirmate pana in prezent, se observa ca o
    vitamina bine-cunoscuta, cu roluri bine determinate si
    aplicatii curente, isi reveleaza noi intrebuintari in afectiuni
    cu mare prevalenta in lumea contempotana. Se pune clar
    problema enormelor beneficii care s-ar putea obtine inclusiv
    din punct de vedere financiar, daca prin simpla administrare
    a unor suplimente de vitamina D ar putea fi
    evitata, sau macar ar putea fi intarziata instalarea unor
    adevarate flageluri moderne, cum sunt diabetul, cancerul,
    obezitatea. In discutie, in acest moment sunt dozele care
    trebuie administrate, eventuala crestere a recomandarilor
    actuale, care par evident subevaluate si gasirea unor cai
    optime prin care sa se evite hipovitaminoza. O doza de
    500-800 UI pe zi la adult pare a fi optimul, alaturi de o
    expunere judicioasa la soare. Aceasta inseamna 5-15 minute
    pe zi, (in functie de latitudine, ora si pigmentatie)
    a bratelor, picioarelor si fetei, de 2-3 ori pe saptamana,
    primavara, vara si toamna, la latitudini de peste 37o si
    tot timpul anului, la latitudini de sub 37o. De asemenea,
    masurarea la examenul medical anual a 25- hidroxi-vitaminei
    D se poate dovedi benefica.

    Sef Lucrari Dr. Corina ZUGRAVU

    Medic primar igiena alimentatiei si nutritie


    Doctor in medicina – Catedra de Igiena si Ecologie Medicala UMF Bururesti, ISPB

    Comenteaza →

Comentarii

Cancel reply