De ani buni ne chinuim cu totii, medici, pacienti, guvernanti, parlamentari sa initiem, sa suportam, sa intelegem, sa acceleram, sa finalizam reforma sistemului sanitar. De la inceperea functionarii legii asigurarilor de sanatate, medicii din ambulator s-au trezit intr-o situatie ambigua. Nici angajati, nici patroni; independenti, dar legati prin "contract"; nici sindicalisti, nici liberi in activitatea lor. Un timp, nici macar bancile nu intelegeau conceptul de "persoana fizica autorizata". Medicii s-au trezit cu responsabilitati de patroni si cu drepturi de slujbasi.

Una dintre probleme a fost dintotdeauna spatiul cabinetului. Prin ordonanta 124 (cu modificarile ei) cabinetele au devenit cabinete individuale, asociatii, societati civile. A fost o mare provocare pentru noi, o provocare de a fi putin inaintea timpului. Visam sa ne dezvoltam, sa avem cabinete luminoase, renovate, utilate, moderne. Si lucrurile pareau a debuta bine. Aveam un buget de practica cu care speram sa dam o alta fata locului respectiv. Din pacate, au inceput interdictiile: nu ai voie sa folosesti bugetul de practica pentru reparatii capitale, pentru investitii.

Apoi lucrurile au luat o intorsatura si mai neplacuta. Bugetul de practica a disparut. Veniturile cabinetelor au scazut constant, cel putin ca valoare reala. Cabinetele se deterioreaza in continuare.

Pe de alta parte, pentru acreditare, conditiile sunt din ce in ce mai drastice. Evident, trebuie investit in aceste spatii din ce in ce mai deteriorate.
Care ar fi modalitatea de a convinge medicii (majoritari medici de familie) sa investeasca putinii bani in aceste cladiri care nu le apartin? Evident, PROPRIETATEA.

A fi proprietar atrage responsabilitati, dar si sentimentul ca "muncesti pentru tine".

A fi proprietar face, in sfarsit, ca spatiul cabinetului sa devina pentru medici o prioritate absoluta.

Intrebarea era daca medicii de familie isi permit sa cumpere aceste spatii. Se stie deja ca medicina de familie aduce bani putin se stie insa si ca medicina de familie are o importanta componenta sociala, ca ea rezolva problemele uzuale ale celor multi.

S-a ales atunci o varianta rezonabila pentru toata lumea. Spatiile cabinetelor se vand, nu se daruiesc, dar cu preturi acceptabile, preturi pe care medicii si le pot permite, mai ales in rate.

Se pare ca legea, aprobata de mult, a ridicat multe semne de intrebare, astfel ca aplicarea ei a fost indelung amanata.

Sigur, se punea problema de a nu crea mari disfunctionalitati in sistem. Trebuia gandit atent cui se vinde, ce se vinde, in ce conditii, ce se poate face cu aceste noi proprietati, cui pot vinde si cu ce pret noii proprietari.

Principiile sunt clare: se vinde spatiul medical (cabinetul, cota parte din spatiile comune, spatiul pentru activitatile conexe, cota parte din terenul aferent) medicilor titulari ai cabinetelor infiintate conform ordonantei 124 cu modificarile ulterioare. O alta conditie necesara este aceea de a detine in mod legal spatiul respectiv (prin comodat, concesionare, inchiriere etc.)

Ceea ce a agitat mult spiritele a fost posibilitatea teoretica ca noii proprietari, medicii, sa instraineze cabinetul cu preturi mari, mai ales in zonele centrale ale marilor orase, transformand aceasta lege intr-o posibilitate de afacere profitabila. Agitatia lor este fara substrat. De ce?

1. In contextul acestei legi, majoritatea medicilor de familie vor cumpara jumatate din spatiul cabinetului pe care il impart cu colegul de tura; spatiul care revine unui medic este in general de 10-20 metri patrati in zonele urbane.
2. Daca vand acest spatiu, isi pierd posibilitatea de a-si desfasura meseria din care traiesc.
3. Daca un medic ar dori schimbarea destinatiei cabinetului, mai mult decat probabil contratura lui nu va dori sa-si piarda spatiul job-ului sau.
4. Daca, printr-un efort de imaginatie, ar dori amandoi acest lucru, ar avea nevoie de multe aprobari de la Colegiul Medicilor, Directiile de Sanatate, Ministerul Finantelor, casele de asigurari. Miza celor 10-20 metri pe fiecare medic nu justifica osteneala.
5. Cel mai important este faptul ca exista o prevedere clara in lege, ca primul care are dreptul sa-si redobandeasca spatiul este Consiliul Local, Primaria, la pretul la care l-a vandut (deci acel pret de 15-70 de euro pe metrul patrat), la care se adauga pretul investitiilor si coeficientul de inflatie. Deci, in ce consta afacerea???

Este in mod evident o lege necesara, care nu va imbogati pe nimeni, dar va da o sansa dezvoltarii medicinei de ambulator.

Nu trebuie sa uitam ca este vorba de o cumparare optionala, medicii putand sa lucreze in continuare in baza contractului de comodat, concesionare etc.

Nu in ultimul rand, sa ne amintim ca in Romania nu mai exista(si nici n-ar trebui sa mai existe) unanimitate de 17 ani. O lege trebuie sa sustina interesele majoritatii, sa duca la progres, sa permita optiuni. In acest caz, legea trebuie sa permita dezvoltarea ambulatoriului, iar cumpararea spatiului cabinetelor este un pas esential.

15-70 euro metrul patrat de cabinet

Legea propusa de fostul ministru al sanatatii Mircea Cinteza (110/2005) care a fost modificata de Parlament stabileste conditiile in care medicii de familie isi pot cumpara cabinetele medicale din policlinici si cele din zonele rurale.

Cabinetele medicale din policlinici pot fi cumparate de catre doctorii care le au in comodat sau concesiune. De asemenea, dentistii, tehnicienii, biologii, precum si biochimistii si fizicienii au posibilitatea, potrivit actului normativ, sa intre in posesia spatiilor in care lucreaza.

Pentru a le cumpara, specialistii trebuie sa depuna o cerere de cumparare la sediul vanzatorului (de regula centrul administrativ local, primaria) dupa afisarea listelor cu spatiile ce urmeaza a fi vandute.

Medicii vor avea posibilitatea sa-si plateasca cabinetele prin doua modalitati, cu banii jos sau in rate lunare, pe un termen de 10-15 ani, cu un avans de 15% din pretul de vanzare stabilit diferentiat, in functie de zona. Acesta va varia intre 70 de euro, in Bucuresti, pana la mai putin de 15 euro pe metrul patrat, in localitatile rurale.

Leave a reply