• Autor: Dr. farm. George Dan Mogosanu – S. L. Disciplina Farmacognozie-Fitoterapie, Facultatea de Farmacie, U.M.F. Craiova

    Datorita biodiversitatii, in mediul acvatic exista resurse medicinale valoroase prin
    continutul de metaboliti secundari.

    Lipsa protectiei mecanice si usurinta
    cu care se deplaseaza, determina
    ca numeroase nevertebrate marine
    sa utilizeze compusii bioactivi,
    mai ales in cadrul mecanismelor
    de aparare. In ultimele patru decenii, bioprospectarea
    mediului acvatic a condus la
    descoperirea a numeroase principii active,
    majoritatea dintre ele aflate inca in faza de
    testare preclinica sau clinica.

    Antitumorale

    Trabectedinul (ecteinascidin-743, ET-
    743), compus izolat din Ecteinascidia turbinata
    (tunicata mangrovelor), este substanta
    activa a primului medicament antitumoral
    de origine marina aprobat in Uniunea
    Europeana, in anul 2007, cu aplicatii in sarcoamele
    tesuturilor moi, inclusiv in leiomiosarcom
    si liposarcom. In scop terapeutic, se
    utilizeaza substanta de semisinteza, deoarece
    compusul natural se gaseste in concentratii
    foarte mici: pentru a obtine 1 gram de trabectedin
    trebuie prelucrata o tona de Ecteinascidia
    turbinata.

    Citarabina (citozin-arabinozida), un citostatic
    de sinteza, a avut drept model structural
    nucleozide izolate din bureti de mare.
    Se foloseste mai ales in oncohematologie,
    pentru tratamentul leucemiei mieloide acute
    (AML – Acute Myeloid Leukemia), leucemiei
    limfocitare acute (ALL – Acute Lymphocytic
    Leukemia), limfomului non-Hodgkin, etc.

    De asemenea, citarabina prezinta si actiune
    antivirala, fiind utilizata initial si in tratamentul
    infectiei generalizate cu virus Herpes
    simplex. Din cauza efectelor sale adverse
    severe, printre care supresia medulara, s-a
    renuntat la folosirea citarabinei ca antiviral.
    In vitro, citarabina regleaza proliferarea
    celulelor gliale, cu impact asupra dezvoltarii
    neuronale.

    Antidepresive

    Biodiversitatea organismelor marine
    ofe ra o sursa bogata de prototipuri structurale
    pentru noi principii active. In ceea
    ce priveste tratamentul bolilor neuropsihice,
    exista foarte putine informatii despre
    potentialul resurselor acvatice. Aaptamina si
    5,6-dibromo-N, N-dimetiltriptamina, care
    pre zinta similitudini structurale cu serotonina,
    sunt doi compusi de origine marina cu
    proprietati antidepresive, evidentiate in teste
    preclinice in comparatie cu citalopramul, inhibitor
    selectiv al recaptarii serotoninei si cu
    desipramina, inhibitor selectiv al recaptarii
    noradrenalinei. Cei doi compusi au fost
    izolati din bureti marini (Verongula rigida)
    proveniti din Florida si Indonezia.

    Analgezice

    Ziconotida, substanta activa utilizata in
    tratamentul durerii cronice, este un compus
    de sinteza cu structura asemanatoare
    -conotoxinei, peptida biosintetizata de
    melci acvatici din genul Conus (Conus geographus)
    al caror habitat se afla in zona tropicala
    (Oceanul Pacific, Australia). Veninul acestor
    melci pradatori, ai molustelor, pestilor
    mici si viermilor marini contine, in principal,
    peptide toxice (conotoxine) alcatuite din
    15 – 40 de aminoacizi.

    In decembrie 2004, Food and Drug
    Administration (FDA) a aprobat administrarea
    ziconotidei sub forma injectabila, in lichidul
    cefalorahidian, cu ajutorul unui sistem
    de pompe intratecale. Ziconotida actioneaza
    ca un blocant selectiv al canalelor de calciu
    de tip N (neuronal) dependente de voltaj.
    Astfel, este inhibata eliberarea de neuromediatori
    pro-nociceptivi (acid glutamic,
    substanta P, CGRP – calcitonin generela ted
    peptide) la nivel medular si cerebral, conducand
    la ameliorarea durerii. Din cauza
    efectelor secundare grave si a lipsei de eficacitate
    la administrarea orala sau intravenos, ziconotida trebuie injectata intratecal,
    procedura invaziva si costisitoare ce implica
    numeroase riscuri pentru pacient. Prin urmare,
    ziconotida va fi folosita doar in cazul
    controlului durerii cronice severe, la pacientii
    la care terapia intratecala poate fi aplicata si
    care nu tolereaza sau sunt refractari la alte
    tratamente, cum ar fi analgezicele sistemice
    sau morfina. Tratamentul este contraindicat
    la pacientii cu tulburari psihice preexistente
    (de exemplu, cu psihoza) din cauza faptului
    ca acestia sunt mai susceptibili la anumite
    efecte secundare grave ale ziconotidei.

    Antiinflamatoare

    Organismele marine (alge, bureti de
    mare, corali, stele de mare, etc.) sunt o sursa
    bogata de compusi bioactivi, inclusiv de inhibitori
    ai fosfolipazei A2, cu actiune antiinflamatoare.
    Manoalida a fost primul compus de
    origi ne marina la care s-a descoperit actiunea
    antiinflamatoare. Din punctul de
    vede re al efectului inhibitor al fosfolipazei
    A2, bolinachinona este cea mai studiata
    sescviterpenoida marina.

    Antivirale

    In prezent, numeroase principii active de
    origine marina se afla in diferite faze de testare,
    in vederea obtinerii unor remedii antivirale,
    unele dintre ele fiind deja aprobate si
    se gasesc pe piata medicamentului.

    Vidarabina, compus de sinteza cu actiune
    antivirala, utilizat inca din 1970, a avut ca
    model structural, trei nucleozide izolate dintr-
    o specie de burete de mare (Tectitethya crypta
    sin. Cryptotethya crypta) raspandita in zona
    Marii Caraibilor: spongotimidina (3–Darabinofuranozil-
    timina), spongouridina (3-
    -D-arabinofuranozil-uracil) si spongosina
    (9–D-ribofuranozil-2-metoxiadenina).
    Prin faptul ca riboza a fost inlocuita cu
    arabinoza, structura chimica a acestor nucleozide
    a atras atentia oamenilor de stiinta
    inca din anul 1950. Astfel, prin sinteza s-a
    obtinut o noua clasa de analogi nucleozidici,
    dintre care cei mai importanti sunt vidarabina
    si citarabina.

    Vidarabina este un agent antiviral activ
    contra herpesvirusurilor, poxvirusurilor,
    rhabdovirusurilor, unor virusuri ARN tumorale.
    In celula gazda, vidarabina trifosfat
    inhiba ADN polimeraza si alte enzime implicate
    in multiplicarea virala.

    Conditionata sub forma de unguent
    oftalmic 3%, vidarabina se utilizeaza in keratoconjunctivita
    acuta si keratita superficiala
    recurenta, cauzate de virusurile herpetice
    HSV-1 si HSV-2 (HSV – Herpes simplex
    virus).

    Este folosita, de asemenea, si in tratamentul
    infectiilor herpetice de tip zona zoster
    la pacientii imunodeficitari (de exemplu,
    la bolnavii de SIDA). Vidarabina are utilizari
    clinice limitate din cauza inactivarii in vivo,
    prin dezaminare si a toxicitatii crescute la administrare
    intra venoasa (greata, voma, afectare
    gastrica si hepatica, tulburari neurologice,
    leucopenie, trombocitopenie).

    Cercetari recente au evidentiat actiunea
    de inhibare a revers-transcriptazei HIV pentru
    unii compusi de origine marina, izolati in
    special din alge brune.

    SPMG este o polizaharida sulfatata, cu
    masa moleculara de 8 kD, avand in structura
    acid manuronic si acid guluronic. In China,
    SPMG a intrat in studii clinice de faza a II-a, in scopul obtinerii unui nou medicament
    anti-HIV/SIDA.

    Concluzii

    In ultimii 40 de ani, eforturile pri vind
    des coperirea asa-numitor „remedii mari ne”
    au avut ca rezultat introducerea in terapeutica
    doar a catorva compusi bioactivi, dintre care
    mentionam: citarabina, trabectedin, vidarabina,
    ziconotida. Interesul crescut pentru
    principiile active de origine marina, justificat
    prin existenta a numeroase studii preclinice
    si clinice, a contribuit la dezvoltarea unor
    noi tehnologii de cultivare a organismelor
    acvatice si de extractie a compusilor farmacologic
    activi.

    Comenteaza →

Comentarii

Cancel reply