• Interviu realizat de: Dana Boroeanu

    Sorin Popescu, Director Relatii Externe Amgen

    Cu peste 12 ani experienta in domeniul farmaceutic, Sorin Popescu ocupa de anul trecut pozitia de Director Relatii Externe in cadrul companiei farmaceutice Amgen.

    Mai mult ca niciodata in istoria post-decembrista, sistemul sanitar pare sa fie in pragul colapsului. Care credeti ca sunt acum masurile urgent de luat pentru a evita dezastrul?

    Nu cred ca sistemul sanitar va intra in colaps. Este greu sa te prabusesti de la inaltime mica. Suntem oricum pe ultimul loc in Europa la alocarea bugetara din PIB (sub 4% fata de o medie europeana de 8,6%), la numarul medicilor pe cap de locuitor (2,2/100.000 fata de o medie europeana de 3,3/100.000), la consumul de medicamente pe cap de locuitor (75 EUR fata de o medie europeana de 260 EUR), la nivelul de compensare al medicamentelor (sub 50% fata de 80% media europeana), la timpul de asteptare pana la introducerea terapiilor moderne si eficiente in sistemul de compensare (peste patru ani in Romania fata de 6 luni in Europa).
    Vad mai degraba sistemul sanitar romanesc ca pe un iceberg care pluteste in deriva. Periculos este ca la acest iceberg nu vedem decat partea de deasupra apei, adica investitiile facute in ultimii ani, insa nu vedem ceea ce se ascunde sub apa, adica nevoia imensa de sanatate nesatisfacuta: preventie ineficienta, numar mare de pacienti nediagnosticati, netratati sau subtratati. Daca ne uitam la nivelul critic de subfinantare a sistemului ne intrebam firesc cum de acest iceberg mai pluteste inca. Raspunsul este simplu. Ne multumim cu putinul pe care-l avem, medicii muncesc peste capacitatile normale, pacientii baga mana tot mai adanc in buzunar pentru a-si plati tratamentele si investigatiile, companiile farmaceutice accepta datorii din ce in ce mai mari si crediteaza anual sistemul (peste un milliard de euro plati neincasate). Intrebarea fireasca este de ce se incapataneaza acest iceberg sa se scufunde? Pentru ca oamenii isi vor da intotdeauna ultimul ban din buzunar pentru sanatate, pentru ca medicii isi iubesc pacientii si meseria, pentru ca producatorii de medicamente isi fac calculele pe termen lung si cred cu tarie ca Romania isi va reveni din punct de vedere economic la un moment dat si va parasi ultima pozitie pe care o detine in toate clasamentele care privesc sanatatea.
    Romania a intrat deja de ceva vreme pe un drum ireversibil de aliniere la standardele europene. Este clar ca singura directie este cea de micsorare a diferentelor care ne separa de lumea civilizata. Singura intrebare care se pune este viteza cu care vom putea reduce aceste diferente.
    Masurile care ar trebui luate trebuie gandite global si nu sectorial, ca pana acum. Este nevoie de o reforma ampla, care sa porneasca de la realitatea din teren, nu de la cea de pa hartie. In primul rand, este nevoie de continuitate in reforme si de stabilitate politica in domeniu. In ultimii ani am avut un numar prea mare de ministrii ai sanatatii si fiecare a incercat sa inceapa o noua reforma care nu mai avea nicio legatura cu ceea ce facuse predecesorul sau. In al doilea rand, este nevoie de un singur centru de decizie. Am avut si inca avem prea multi factori de raspundere pentru definirea strategiei si implementarea reformelor. Unde sunt prea multe institutii implicate fie se dilueaza responsabilitatea fie cresc tensiunile.
    Reforma ar trebui sa plece de la premiza ca sanatatea nu este o cheltuiala pentru salvarea prezentului ci o investitie pentru constructia viitorului. Este normal ca o investitie eficienta in sanatate sa atraga dupa ea cheltuieli mai mari. Oamenii traiesc mai mult, deci consuma mai multe servicii de sanatate. Nu poti avea o economie sanatoasa cu oameni bolnavi. Doua elemente esentiale are trebui sa contina o reforma eficienta: finantarea decenta si eliminarea risipei.

    Reforma demarata de fostul ministrul Cseke Attila a impus inchiderea a peste 70 de spitale. Credeti ca astfel se reduce presiunea asupra bugetului sanatatii? Este aceasta o masura buna in conditiile in care nu se investeste in medicina primara, in compensatie?

    Reforma inceputa de catre Ministerul Sanatatii nici nu si-a propus ca prim obiectiv reducerea cheltuielilor ci accesarea de catre pacienti a serviciilor de care acestia au nevoie. Este un inceput corect dar, din pacate, cu o floare nu se face primavara. Avem cea mai mare rata de spitalizare din Europa si consumam mai mult de jumatate din buget in spitale.
    Adevarata reducere eficienta asupra bugetului sanatatii se va face atunci cand pacientii vor fi tratati eficient in ambulator si nu vor mai umple spitalele cu complicatii care deriva din managementul ineficient al bolilor cronice sau pentru investigatii si tratamente care ar putea fi facute in ambulator. Pentru asta e nevoie de medicina primara, de medici si de medicamente eficiente si accesibile.
    Un exemplu concludent in acest sens este schimbarea nivelului de compensare in iunie 2010 prin referentierea pe clasa terapeutica. Ce s-a castigat si ce s-a pierdut? Statul a platit cu cateva procente mai putin dintr-un buget care oricum era aproape jumatate din cel necesar iar pacientii au fost nevoiti sa plateasca pana de 9 ori mai mult pentru tratamentele care le stabilizasera bolile cronice. Consecinta? 10% dintre pacienti au renuntat la tratament. 500.000 de pacienti cu boli cronice nu se mai trataeaza astazi. Ei vor incarca sistemul spitalicesc la niste costuri mult mai mari decat ceea ce a salvat statul compensandu-le mai putin medicamentele. Acesta este un exemplu clar in care toata lumea pierde: pacientii, statul si medicii.

    Pentru Sanatate este alocat un procent de 3,6% din PIB, cu mult prea mult sub media europeana. Si totusi sunt voci care avertizeaza ca romanii se numara printre marii consumatori de medicamente. Nu este este un paradox?

    Romania are unul dintre cele mai mici PIB-uri pe cap de locuitor si, in plus, cea mai scazuta alocare procentuala pentru sanatate. Nu putem comenta prea mult performantele economiei desi si aceastea au legatura intr-o oarecare masura cu productivitatea scazuta din cauza imbolnavirilor. Ceea ce se poate schimba insa este procentul alocat sanatatii. Acesta nu tine de saracie sau de prosperitate, acesta tine de vointa politica. In Romania acest procent este sub media tarilor africane. Este ciudat ca desi majoritatea partidelor politice si-au propus o alocare de minim 6% din PIB, cand au ajuns la guvernare s-au gandit prima data cum sa faca sa mai taie de la sanatate.
    Stiut fiind faptul ca in Romania se consuma cele mai putine medicamente pe cap de locuitor este clar ca fie suntem cei mai sanatosi europeni (nu cred ca este cazul) fie ca suntem cel mai prost tratati.
    Nu inteleg cum se poate spune ca se consuma prea multe medicamente din moment ce suntem pe ultimul loc la acest capitol, ca avem prea multe medicamente compensate desi in Romania medicamentele noi intra pe lista o data la patru ani, ca in Romania nu se prea folosesc generice din moment ce Romania este in topul clasamentului european in ceea ce priveste consumul de generice fata de originale.
    Sunt oameni onesti care cred ca statul plateste prea mult pentru originale desi exista generice disponibile la preturi mai mici. Acesti oameni sunt dezinformati prin omisiune. Lor nu le-a spus nimeni pana acum ca de fapt medicul prescrie pe denumire comuna internationala deci nu poate alege el un brand sau altul, iar statul plateste la nivelul celui mai ieftin generic pentru molecula respectiva, indiferent de produsul administrat, inca de acum 9 ani. Lor nu le-a spus nimeni ca de fapt medicamentele originale prescrise de medici (nu OTC-urile care se vand la liber in farmacie) au cel mai mic pret din Europa si faptul ca ele sunt costisitoare pentru pacient nu este din cauza pretului ci a unei compensari foarte reduse. Pacientul occidental este pus de catre stat sa plateasca pana la 20% din pretul medicamentului. In Romania pacientii sunt pusi sa plateasca peste jumatate din pretul acestuia.
    Am auzit deseori afirmatii de genul �Cum de platim de doua ori mai mult pentru sanatate? Suntem de doua ori mai bolnavi?". Sunt convins ca daca s-ar spune adevarul despre nivelul redus de diagnosticare se va intelege in cele din urma ca fiecare 100 de lei investiti in diagnosticare conduc in cele din urma la mii de lei cheltuiti pentru tratamentul noilor pacienti. Ganditi-va cate CT-uri, RMN-uri, EKG-uri, echografe, laboratoare performante etc. au aparut in ultimii ani. Acestea au generat multi pacienti descoperiti cu boli tratabile, adica mai multi bani cheltuiti pentru medicamente, in cele din urma. Ce s-ar intampla daca nu s-ar mai investi in diagnosticare? S-ar tine in continuare cei mai multi pacienti �ascunsi" (partea icebergului care nu se vede).
    Si eu m-am intrebat de ce exista atata dezinformare fata de niste lucruri clare si verificabile. Din nestiinta sau din alte cauze? Nu stiu. Nu ma pricep. Nu am facut niciodata politica.

    De aproximativ 4 ani lista medicamentelor compensate nu a mai suferit nicio modificare, care este rezultatul acestei decizii asupra sanatatii romanilor?

    Romanii au un acces mult intarziat fata de ceilalti europeni la medicamentele de ultima generatie. Evident ca asta se reflecta in oportunitati pierdute de insanatosire in anumite situatii. Aceste sanse pierdute, alaturi de alti factori negativi care tin de educatie, de statusul economic etc. au facut in timp ca romanii sa traiasca cu peste 6 ani mai putin decat media europeana. Suntem pe ultimul loc in Europa la acest capitol, conform datelor OECD din 2010: 76.2 ani femeile si 69,2 ani barbatii.
    Conform unui studiu realizat de EFPIA – "Patient W.A.I.T" – referitor la perioada de asteptare pentru medicamente de ultima generatie, care a inclus 16 tari din Uniunea Europeana, intre momentul aprobarii unui medicament de catre UE si momentul in care acesta poate fi prescris de medici ca medicament compensat, perioada de asteptare variaza intre 88 – 392 zile. Singura exceptie o reprezinta Marea Britanie si Germania, medicamentele fiind accesibile pacientilor imediat, din momentul aprobarii de catre UE.
    Conform acestui raport, in Belgia medicamentele aflate pe lista de compensare a autoritatilor au o perioada de asteptare de 392 zile, in Suedia de 206 zile, iar Austria de 88 de zile. Comparativ, pacientii romani sunt nevoiti sa astepte de 5 ori mai mult decat media de asteptare a tarilor incluse in studiu.�
    In Romania, lista de medicamente compensate nu a mai fost actualizata din anul 2008, atunci cand s-au adaugat moleculele aprobate de catre European Medicines Agency (EMA) pana la data de 27 martie 2007. Aceast lucru inseamna peste 1.000 de zile de la ultima actualizare si un decalaj foarte mare intre nevoile pacientilor si tratamentele disponibile pe piata. Se creaza astfel o discrepanta considerabila intre tratamentele disponibile pacientilor din alte tari europene si pacientii romani, dar si o ingradire a drepturilor pacientilor la tratamente de ultima generatie, mai eficiente si mai bine tolerate.
    Pentru un pacient, cea mai importanta componenta din procesul de vindecare o reprezinta accesul la medicamente inovative, care nu numai ca trateaza afectiunea, dar reduc si din perioada de timp in care pacientul este bolnav, si contribuie la imbunatatirea considerabila a calitatii vietii acestuia.
    Practic, noi tratam acum afectiuni nou aparute sau afectiuni cunoscute care au evoluat intre timp, cu medicamente vechi. Acest lucru este, in primul rand, in defavoarea pacientului. Perioada de recuperare este mai lunga, sunt sanse mai mari de efecte adverse si in felul acesta contribuim foarte putin la imbunatatirea calitatii vietii lui, care in fapt este un drept al fiecarui pacient.
    In Romania, procesul de actualizare a listei de medicamente compensate respecta Directiva de transparenta 89/105/CE, aceasta fiind implementata prin ordinul Ministerului Sanatatii nr. 318/2008.
    Comisia de transparenta si comisiile de specialitate care reunesc reputati specialitti din domeniu analizeaza fiecare molecula in parte. Pentru a fi acceptat la compensare, un medicament inovativ trebuie sa fie compensat de cel putin un an in alte 3 state UE si sa faca dovada ca este mai eficient, mai bine tolerat sau mai ieftin decat un tratament existent pe piata la acel moment.
    In prezent, exista 110 molecule aprobate in acest fel, care asteapta hotararea guvernului pentru a fi introduse in lista de compensate.

    Ce va asteptati sa se intample in viitor in sistemul sanitar?

    Sunt convins ca dorinta tuturor celor care au un cuvant de spus in sistemul sanitar este ca in urmatorii ani sa ajungem cel putin la nivelul celorlalte state central si est-europene (Ungaria, Polonia, Cehia). O proiectie pe 10 ani demonstreaza ca daca vrem sa ajungem la acelasi nivel de tratament cu cel al pacientilor din aceste tari ar trebui sa crestem bugetul alocat medicamentelor cu cel putin 15% pe an. Scaderile care se inregistreaza in ultima vreme nu fac decat sa ne indeparteze de acest obiectiv.
    Cred ca politicienii vor introduce sanatatea in lista prioritatilor in viitorul apropiat asa cum au facut cei care au condus SUA in ultimele cicluri electorale, o tara in care sanatatii ii sunt alocate peste 16 procente din PIB.
    Daca intrebati o mama ce-si doreste cel mai mult pentru copilul sau, aceasta iti va raspunde: sanatate, securitate si educatie. Daca asta isi doresc oamenii inseamna ca asta trebuie sa le ofere conducatorii.
    Pentru asta este nevoie de o finantare decenta si de foarte mult curaj. Nu este usor sa schimbi mentalitati. Se pare ca astazi e mai usor sa te tratezi in Austria pe banii tai sau sa-ti faci asigurare de sanatate in occident decat sa schimbi ceva in sistemul din Romania. Eu sper ca fondurile private de asigurari vor fi introduse eficient si la noi in tara si ca actuala concurenta neloiala pe care statul o practica in defavoarea prestatorilor privati de servicii si produse medicale va inceta.

    Comenteaza →

Comentarii

Cancel reply