• Interviu realizat de
    Dr. Mirela Radulescu


    Dr. Dragos Damian
    ,
    Presedintele Asociatiei Producatorilor
    de Medicamente Generice

    Industria farmaceutica
    a unei tari nu este doar un
    domeniu strategic cu
    multiple implicatii sociale,
    economice, medicale,
    stiintifice. Este un domeniu
    de interes national
    strategic, care este extrem
    de puternic sustinut de
    autoritati in tarile industrializate.Si nu in mai mica
    masura, este un motiv de
    mandrie nationala, pentru
    ca o tara care produce
    tehnologia stiintelor vietii,
    indiferent de domeniul
    sau nivelul acesteia, are
    toate motivele sa fie mandra
    de progresul industrial
    al momentului in
    care se afla. Si totusi,
    Romania a ratat o sansa
    foarte buna de a avea o
    industrie farmaceutica
    mult mai puternica si mai
    internationala decat are in
    prezent si de a fi un
    jucator regional mult mai
    puternic decat sunt marile
    puteri din Europa
    Centrala – dau ca exemplu
    aici doar Slovenia, in care
    industria locala aduce
    aproape 20% din PIB.

    V-as invita la o discutie
    despre industria farmaceutica
    si importanta sa
    la nivel national…

    Industria farmaceutica a unei
    tari nu este doar un domeniu strategic
    cu multiple implicatii sociale,
    economice, medicale, stiintifice.
    Este un domeniu de interes national
    strategic, care este extrem de
    puternic sustinut de autoritati in ta-
    rile industrializate. Si nu in mai mica
    masura, este un motiv de mandrie
    nationala, pentru ca o tara care produce
    tehnologia stiintelor vietii, indiferent
    de domeniul sau nivelul
    acesteia, are toate motivele sa fie
    mandra de progresul industrial al
    momentului in care se afla.
    Si totusi, Romania a ratat o
    sansa foarte buna de a avea o industrie
    farmaceutica mult mai puternica
    si mai internationala decat
    are in prezent si de a fi un jucator
    regional mult mai puternic decat
    sunt marile puteri din Europa
    Centrala – dau ca exemplu aici
    doar Slovenia, in care industria locala
    aduce aproape 20% din PIB.
    Autoritati care experimentau
    incompetent sau care erau animate
    de interese comerciale momentane
    au stirbit posibilitatile industriei
    romanesti de medicamente.

    Fortarea unor prevederi inutile in
    Legea 95, fara perioade de tranzit
    ie, modalitati detrimentale si
    ambigue de aprobare a preturilor,
    includeri sau excluderi total lipsite
    de transparenta si de resurse financiare
    in listele de compensare,
    sisteme de referentiere hilare care
    incurajau "ever-greening-ul", flipflop-
    ul prescriptie-pe-brand-prescript
    ie-pe-INN etc.

    Si sa nu uitam ca pana in 2009
    (deci 2 ani dupa aderarea Romaniei
    la Uniunea Europeana) marjele
    de distributie pentru produsele
    romanesti erau mai mici decat cele
    ale medicamentelor importate.
    Toate cele enumerate mai sus,
    dar si altele care probabil nu trebuie
    amintite aici, au facut ca industria
    locala de medicamente sa slabeasca
    foarte mult fata de potentialul ei real,
    spre bucuria importatorilor. Nu
    este niciun dubiu ca sansa fabricilor
    de medicamente traditionale a fost
    includerea lor in circuitul multinationalelor (care au crezut mai mult
    in ele decat propriile autoritati) alaturi de care trebuie semnalata viziunea
    unor antreprenori romani care
    au creat noi site-uri de productie.

    Dar, acum si aceasta sansa este
    pusa la grea incercare de autoritati
    de a corecta arieratele din sanatate,
    punand biruri noi pe producatorii domestici, care platesc taxe si impozite
    catre statul roman. Vorbim
    aici despre subiectul momentului,
    contributia trimestriala pe care trebuie
    s-o plateasca producatorii de
    medicamente, abominabilul "claw –
    back".

    In discursul public se vehiculeaza
    doi termeni a caror
    "etiologie" a fost mai mult sau
    mai putin explicata: clawback
    si payback. Ne puteti oferi o
    definitie a acestora si un scurt
    istoric a ceea ce s-a intamplat
    in Romania in legatura cu taxele
    respective?

    In statele europene, clawbackul
    reprezinta o suprataxa ce se
    aplica producatorilor de medicamente,
    pentru sumele care li se
    ramburseaza de la buget peste
    niste niveluri convenite anterior.
    Pentru a functiona, este nevoie in
    prealabil, de realizarea unor negocieri
    de tip cost-volum si garantarea
    anumitor volume de vanzari.

    Asociatia Producatorilor de
    Medicamente Generice, companii
    platitoare de taxe si impozite catre
    statul roman si contributori strategici
    in economia nationala, se
    opun in mod categoric introducerii
    unei contributii pe veniturile rezultate
    din comercializarea medicamentelor
    generice propusa de
    reprezentantii altor asociatii sau
    autoritati. In Romania, unde termenele
    de plata la producator depas
    esc 330 de zile, este firesc ca
    taxele sa se refere exclusiv la sumele
    cheltuite de stat pentru rambursarea
    medicamentelor consumate
    de populatie si pentru care
    statul a realizat deja plata acestor
    sume catre companiile farmaceutice.

    Oricum aceste intarzieri sunt
    finantate de producatorii de medicamente,
    prin credite purtatoare
    de dobanzi, si este anacronic sa
    platesti pe deasupra taxe pentru
    niste venituri ipotetice.

    In Belgia, de exemplu, exista o
    contributie de 6.73% aplicata pe
    valoarea vanzarilor rambursate si
    o taxa de 1% pe vanzarile produselor
    ne-rambursate in anul 2010.
    In Croatia exista o contributie de
    3% din vanzarile produselor rambursate,
    iar in Spania de 2% din
    aceasta valoare. Niveluri similare
    ale taxei sunt percepute atat in
    Polonia, 3% din valoarea vanzarilor
    rambursate, cat si in Italia,
    3.65% din aceeasi valoare, taxe impa
    rtite pe tot lantul de distributie,
    de la producatori pana la farmacii.

    Cea mai mare valoare a taxei clawback
    din Europa se percepe in
    Ungaria – 20%. Insa in aceasta tara
    medicamentele sunt platite de stat
    la maximum o luna, fata de un an,
    la cat au ajuns termenele de plata
    in Romania, iar nivelul de compensare
    este net superior fata de
    cel practicat la noi.

    In tara noastra, taxa clawback
    este deja, cred, la a treia versiune
    si, in loc sa asistam la o imbunatatire a situatiei si o convergenta
    intre pozitia autoritatilor si pozitiile
    exprimate de industrie in cadrul
    procesului de dezbatere publica,
    dimpotriva, divergentele se adancesc.
    Prima forma a taxei, valabila
    si in prezent, presupunea o contribut
    ie mult mai mica decat cea
    din ultima formula propusa de Ministerul
    Sanatatii, si anume un
    cuantum intre 5% si 11% din cres-
    terea vanzarilor fata de anul 2009.
    Autoritatile au modificat succesiv,
    unilateral, proiectele de lege, ajungandu-
    se in prezent la un cuantum
    de 70% aplicat cresterii vanzarilor
    fata de 2009. La aceasta ar urma sa
    se adauge o taxa payback de 12%
    in cazul medicamentelor inovative
    si de 7% in cazul celor generice.

    Aceasta formula prin care se incearca
    limitarea consumului de
    medicamente la nivelul din 2009
    incalca flagrant constitutia, afectand
    accesul cetatenilor la tratament
    si conduce la suprataxarea
    industriei farmaceutice locale.
    In 2011 ar trebui achitat un
    cuantum de 70% pe diferenta de
    vanzari dintre anul curent si 2009,
    pentru ca incepand de anul viitor
    sa platim anual aceasta diferenta la
    care se va adauga procentul aferent
    diferentei dintre anul curent si
    cel precedent. Motiv pentru care
    un reper temporar fix, ca de exemplu
    anul 2009, este inadmisibil si
    nesustenabil economic. La fel cum
    inacceptabila este si aplicarea orica
    rui procent asupra intregii cifre
    de afaceri. Nu vad de ce medicamentele
    fara prescriptie medicala,
    achitate exclusiv din banii popula-
    tiei, trebuie, in mod abuziv, suprataxate
    de stat.

    Tot mai multe voci ale industriei
    farmaceutice precum
    si a unor analisti ai pietei de
    profil sustin ca introducerea
    celor doua taxe, clawback si
    payback, va avea efecte dezastruoase.
    Care este opinia membrilor
    APMGR in acest sens?

    Motivul este unul foarte simplu.
    Producatorii de medicamente
    generice sunt, prin natura mecanismelor
    de reglementare a preturilor
    genericelor, singurii furnizori
    de tratamente accesibile populatiei.
    La nivel mondial se inregistreza
    o tendinta accentuata de incurajare
    a produselor generice, care nu doar
    ca ofera cresterea accesului la
    tratament, dar degreveaza in plus
    si bugetele publice. Introducerea
    acestor taxe loveste decisiv in
    companiile ce produc medicamente
    generice, a caror marje sunt
    substantial mai mici decat in cazul
    produselor originale. Insecuritatea
    financiara si mai ales ineficienta
    vanzarii, in unele cazuri, chiar sub
    pretul de productie, se va reflecta
    in disparitia de pe piata a medicamentelor ieftine, ce devin nerentabile,
    fapt ce va multiplica exponential costurile cu ingrijirea sanatatii
    si va contracta dramatic accesul
    pacientilor la tratament. Autoritatile
    romane pareau sa fi inteles beneficiile
    majore, de necontestat, ale
    genericelor, odata cu adoptarea referent
    ierii generice si pentru lista
    C2. In cazul in care in aceasta lista,
    pe langa medicamentul inovativ
    exista mai multe generice cu aceeas
    i substanta activa, conform noilor
    prevederi, incepand cu data de
    1 septembrie anul curent, toate
    acestea se vor deconta la un pret
    de maximum 120% fata de pretul
    din farmacie al celui mai ieftin medicament.
    Atunci cand un medicament
    inovativ din lista C2 nu are
    un generic corespondent, acesta va
    fi decontat 100%, ca si pana in
    prezent. Numai din aceasta masura,
    se estimeaza economii anuale
    de aproximativ 150 de milioane lei.

    Prin comparatie, in locul unor
    economii prognozate la peste 200
    de milioane de lei, in cazul clawback-
    ului, s-au strans in ultimii doi
    ani doar 30 de milioane lei. Dimpotriva,
    in mod surprizator, aceasta
    masura de incurajare a consumului
    de medicamente generice va
    fi anulata de ultimele formule pentru
    clawback si payback. Doua taxe
    suplimentare vor lovi in primul
    rand in producatorii de medicamente
    generice, cost – eficienta,
    multi dintre ei cu capacitati de
    productie locale. Marjele mici din
    industria generica pur si simplu nu
    ne permit sa supravietuim unui nivel
    de taxare atat de mare.

    Intr-un context economic profund
    defavorabil dezvoltarii vor fi
    puse in pericol investitii de peste
    100 milioane de lei in urmatorii
    doi ani, un numar de 1000 de
    locuri de munca inalt calificate (actuale
    si noi) ce depind direct de
    producatorii locali de medicamente.
    Masurile administrative nu
    trebuie sa destabilizeze piata farmaceutica
    si sa loveasca in interesul
    national! si tocmai asta reusesc
    sa faca ultimele doua taxe pe care
    le pregateste ministerul de resort!
    Suntem in fata unei crize fara precedent.
    Preconizez ca in prima faza,
    peste 200 de medicamente vor
    disparea de pe piata, ceea ce va
    creste costul zilei de tratament, va
    diminua accesul populatiei la medicat
    ia necesara si va spori costurile
    din sistem.

    In 2010 cheltuielile cu medicamentele,
    in total, nu depaseau
    24.6% din bugetul alocat sanatatii,
    in timp ce grosul cheltuielilor erau
    directionate catre spitale.

    Care este, in prezent, nivelului
    datoriilor din sistem catre
    producatorii de medicamente?

    Industria farmaceutica crediteaza
    sistemul de sanatate cu aproximativ
    1.1 miliarde euro, sume
    aflate in termenul de plata, arierate
    – al caror termen legal a fost depa-
    sit, sau facturi care nu au fost primite
    la plata de catre Casele Judetene de Asigurari de Sanatate – asa
    numitele retete de sertar, din lipsa
    fondurilor. Daca neplata datoriilor
    a fost numita de domnul Guvernator
    al BNR drept sport national,
    industria farmaceutica ocupa din
    pacate prima treapta a acestui podium.
    Instituirea acestor noi taxe
    va face ca producatorii de medicamente
    sa nu mai poata sa crediteze
    sistemul, iar blocajele se vor
    rostogoli pe tot lantul de distribut
    ie afectand aproape 20.000 de
    locuri de munca, directe sau din
    industriile conexe.

    Tinand cont ca Romania
    s-a angajat sa mentina deficitul
    bugetar sub control, care credet
    i ca ar fi modalitatile sustenabile
    pentru controlul cheltuielilor
    din sistemul de sanatate?

    Cheltuielile cu medicamentele
    ocupa doar un sfert din bugetul
    alocat sanatatii, preturile sunt reglementate
    la cele mai mici niveluri
    din Uniunea Europeana, iar consumul
    de medicamente pe cap de locuitor
    este la cote de avarie fata de
    oricare dintre statele membre.
    Insasi cheltuielile totale pentru
    ingrijirea sanatatii, pe cap de
    locuitor, ne situeaza pe aceeasi linie
    cu tarile africane, pozitionand
    Romania departe de continentul
    din care face parte. Asadar nu cred
    ca "medicamentele" sunt cel mai
    indicat segment pentru a fi restructrat,
    si nu cred ca robinetele
    de scurgere a banilor vizeaza industria
    farmaceutica.

    Totusi, industria farmaceutica
    de medicamente generice, prin intermediul
    asociatiei ce o reprezinta
    in Romania (APMGR) intelege
    constrangerile bugetare temporare
    si a propus un set de masuri pentru
    tinerea sub control a cheltuielilor.

    Cea mai la indemana modalitate
    este insasi utilizarea medicamentelor
    generice ori de cate ori
    exista o astfel de alternativa care
    vine sa sustenabilizeze utilizarea
    fondurilor in sistemul de sanatate.
    Pe de alta parte, nevoile de medicat
    ie reale ale populatiei, nu pot fi
    limitate prin acte administrative, si
    ele sunt din ce in ce mai mari, pe
    masura ce serviciile medicale, inclusiv
    cele de screening din programele
    nationale, contribuie tot
    mai mult la diagnosticarea unor
    afectiuni. Este limpede, pentru
    oricine are bunavointa, sa constate
    un fapt real, ca cele 3.8% din PIB
    alocate sanatatii sunt exagerat de
    putine fata de necesitatile reale.
    Guvernantii trebuie sa faca
    efortul de a gasi solutiile cresterii
    procentului din PIB alocat sanatatii, ca masura pe termen scurt, si
    de a actiona asupra calitatii vietii,
    pe termen lung. Altfel vom avea
    consecintele greu de cunatificat ce
    decurg pentru economia nationala
    din pierderea prematura a capacitat
    ii de munca si majorarea cheltuielilor
    cu asigurarile sociale si cu
    tratamentul spitalicesc al unor
    complicatii.

    Comenteaza →

Comentarii

Cancel reply