Credem despre medici ca sunt cei mai sanatosi oameni si
detin reteta unui trai sanatos doar ca nu o aplica mereu.
Si medicii cred despre ei ca nu-si pot permite sa se
imbolnaveasca si mai ales sa ceara ajutor specializat. Cu atat
mai mult cu cat acest ajutor ar trebui sa vina din partea unui
psiholog sau psihoterapeut.
Image

Credem despre medici ca sunt cei mai sanatosi oameni si
detin reteta unui trai sanatos doar ca nu o aplica mereu.
Si medicii cred despre ei ca nu-si pot permite sa se
imbolnaveasca si mai ales sa ceara ajutor specializat. Cu atat
mai mult cu cat acest ajutor ar trebui sa vina din partea unui
psiholog sau psihoterapeut.

In lumea medicala, adictia (dependenta fata de o
anumita substanta sau comportament) este vazuta ca o
boala tratabila. Psihoterapeutii adlerieni vad adictia ca
pe o solutie creativa pentru a evita sarcinile vietii, pentru
a evita provocarile.

O prima adictie intalnita la cei mai multi medici
de familie este fata de munca. De altfel, daca nu ar
avea o adictie fata de studiu si de munca probabil
nu ar reusi in aceasta profesie extrem de solicitanta.

Medicii de familie trebuie sa fie mereu informati cu
privire la ultimele descoperiri in privinta diagnosticarii
si tratamentelor tuturor afectiunilor, cu privire la deciziile
privind regulile de prescriptie sau alte activitati
birocratice. Totodata trebuie sa faca fata multimii de
pacienti aflata zilnic la usa cabinetului.

Toate acestea explica nevoia dependentei de
munca. Si totusi trebuie sa existe limite. Adictia fata
de munca are efecte secundare pe termen lung.

Unul dintre cele mai grave este sindromul Burnout
(epuizare totala), cel mai inalt nivel de stres legat
de munca. Pe langa epuizarea fizica, profesia de
medic este expusa si epuizarii emotionale. Oferirea
de consultatii zilnice persoanelor de diverse varste,
ce sufera de boli grave, unele aflate in stadii terminale,
naste un puternic sentiment de compasiune.

Image

Acesta poate fi si mai greu de controlat atunci
cand medicul a avut experiente similare cu cele ale
pacientilor sai.

Cele mai importante 3 solutii pentru medici sunt:

  • sa se consulte cu alti colegi;
  • sa-si planifice timp liber in mod regulat;
  • cand nici o masura nu scade stresul, sa-si schimbe
    locul de munca. Uneori, doar o decizie radicala poate
    fi o solutie viabila.

Semnele deteriorarii

Dependenta medicilor fata de munca este in general
acceptata de familie, prieteni, considerandu-se ca
este o caracteristica a profesiei. Si totusi, exista semne
care ar trebui sa-i ingrijoreze pe cei din preajma unui
medic. Acestea ar fi :

  • abuzul de medicamente, alte substante, suplimente
    nutritive;
  • scaderea timpului petrecut cu pacientii, intarzierile
    sau absentele de la munca;
  • greselile profesionale, medicul devine extrem de
    critic cu altii, depersonalizeaza pacientii, face afirmatii sarcastice,
    cinice la adresa pacientilor sau locului de munca.

Exista si semne fizice:

  • puls rapid;
  • probleme legate de somn, oboseala;
  • scaderea rezistentei la microbi, slabiciune;
  • probleme de memorie;
  • modificari ale greutatii corporale;
  • probleme gastrice, hipertensiune, dureri de cap,dureri musculare;

Astfel de simptome duc in plan psihic la o erodare
spirituala, la retragere sociala, scad importanta acordata
valorilor morale, afecteaza relatiile interpersonale
si duc la degradarea personalitatii. In plan fizic reduc
performanta muncii, cresc numarul de greseli, duc la o
degradare a starii generale de sanatate. Medicii ar trebui
sa se intrebe periodic cand au avut ultima iesire sau
vacanta, fara sa ia in calcul participarea la conferinte.

Adictia fata de alcool sau alte substante
Medicii au aceleasi vulnerabilitati ca restul oamenilor,
mai mult, ei au acces mai rapid la substante ce
pot induce dependenta. Exista chiar ideea ca prevalenta adictiilor in randul medicilor este mai mare decat in
populatia generala. Totusi aceasta ipoteza nu a fost
confirmata prin studii.

Conform unor studii britanice, prevalenta adictiei de
alcool sau alte droguri in populatia generala este de 10%.
Fara a exista studii specifice, se presupune ca acelasi procent
este valabil si pentru populatia medicala.

Conform British Medical Association (BMA) 1
din 15 medici sufera intr-un anumit grad de dependenta
fata de alcool sau alte droguri. Se estimeaza
ca anual apar 400-500 de cazuri noi la nivelul Marii
Britanii. De multe ori, cei care remarca prezenta
adictiei la un doctor sunt colegii sai mai tineri.
Acestia ezita insa sa raporteze, de teama sau dintr-
un sentiment de datorie fata de mentorii lor.

S-a constatat insa ca odata recunoscuta problema
de catre medicul implicat, recuperarea decurge
bine. Tot conform BMA, adictia este considerata o
boala care evolueaza si care poate fi abordata eficient
printr-un tratament bazat pe abstinenta totala.

Adictia atrage blamarea profesionala si sociala,
dar s-a constatat o toleranta mai mare fata
de dependenta de alcool decat de alte substante.

Adictia nu ar trebui vazuta ca un semn de slabiciune
sau esec, ci ca o problema clinica ce necesita tratament.

Studii realizate in SUA si Canada au aratat ca
un tratament complex, incluzand internare si monitorizare
pe termen lung, genereaza rezultate foarte
bune in recuperarea medicilor. Cei mai multi sunt
capabili sa-si reia munca in conditii de sanatate si siguranta
(The Medical Association of Georgiaas Impaired
Phsycians Program).

Atitudinea medicilor fata de sine

Medicii sunt pacienti extrem de dificili. Si asta
pentru ca cei mai multi nu accepta ideea de a schimba
rolul, de a fi pacient. Conform unui studiu realizat
de revista britanica Pulse, 2 din 5 medici isi Aceasta atitudine poate reprezenta o solutie. Am avut
in cabinet medici care au venit cu reticenta, pareau
rezistenti si neincrezatori, desigur cei mai multi erau
din alte localitati. Au plecat insa cu un sentiment de
usurare, de incredere si de curaj in abordarea problemei.
Uneori este nevoie de o singura sedinta de
psihoterapie pentru ca medicul sa accepte situatia si
sa doreasca sa ia initiativa in rezolvarea ei. Desigur,
venirea la cabinet este cea mai mare initiativa, insa
e nevoie de timp si consecventa pentru a renunta la
comportamentele adictive in favoarea altor comportamente
cu utilitate sociala.

Dr. Jack Warhaft, director al Victoria Doctors
Health Prgram, Australia, a descris cum anume medicii
sunt diferiti de alte persoane cu adictii. Astfel ei
au un IQ si un nivel ridicat de informare, stiu toate
raspunsurile, au probleme legate de schimbarea rolului
din medic in pacient, au acces la droguri (medicamente),
se autoevalueaza si trateaza, intarzie, au
un nivel ridicat de negare, sunt sinceri doar in mod
selectiv, au tendinta de a dicta planul de tratament
pe care-l vor urma, solicita un tratament special. Si
totusi, prognosticul in vindecarea adictiilor nu este
atat de rezervat pe cat cred medicii.

Dr Jack Warhaft a mai precizat ca din cei 220
de medici pe care i-a avut in tratament in ultimii 3
ani, 40% sufereau de abuz de substante. 88 pana la
92% din cazuri au fost tratate cu succes, in acelasi
timp mortalitatea este crescuta in cazurile netratate
sau cu prognostic rezervat. In 3 ani au fost inregistrate
3 decese.

Aparitia problemelor la locul de munca arata un
stadiu deja avansat al bolii. Medicii aflati in acest autoprescriu medicamente pentru uz personal.
Este vorba, in special, de antibiotice si calmante. Si
studiul „Doctori pentru doctori” realizat de BMA a
aratat ca o treime dintre respondenti isi prescriu singuri
medicamente, iar 1 din 10 respondenti a recunoscut
ca foloseste alcoolul sau alte droguri pentru
a face fata muncii sau bolilor.

Cand este vorba despre o adictie, oferirea de
sprijin si tratament pentru medici este o si mai
mare provocare. Prezenta unei adictii la un medic
este socanta si considerata jignitoare. Cum statisticile
arata ca exista astfel de cazuri, medicii ar trebui
preveniti, consiliati, invatati ca adictia poate face
parte si din viata lor. Cel mai des apare problema vinei
si rusinii fata de inabilitatea sa, ca adult inteligent
care poate sa faca asemenea acte irationale si
lipsite de inteligenta.

Lucrurile merg mai usor daca medicii cu adictii
sunt tratati ca si colegi, iar cunostintele lor sunt
folosite pentru a ajuta la recuperarea rapida si
complianta fata de tratament. Adesea medicii nu cer
ajutor direct, ei incearca sa se informeze si cauta sa
obtina consultatii secrete, eventual in alte localitati,
pentru a fi siguri ca au parte de confidentialitate.

Aceasta atitudine poate reprezenta o solutie. Am avut
in cabinet medici care au venit cu reticenta, pareau
rezistenti si neincrezatori, desigur cei mai multi erau
din alte localitati. Au plecat insa cu un sentiment de
usurare, de incredere si de curaj in abordarea problemei.
Uneori este nevoie de o singura sedinta de
psihoterapie pentru ca medicul sa accepte situatia si
sa doreasca sa ia initiativa in rezolvarea ei. Desigur,
venirea la cabinet este cea mai mare initiativa, insa
e nevoie de timp si consecventa pentru a renunta la
comportamentele adictive in favoarea altor comportamente
cu utilitate sociala.

Dr. Jack Warhaft, director al Victoria Doctors
Health Prgram, Australia, a descris cum anume medicii
sunt diferiti de alte persoane cu adictii. Astfel ei
au un IQ si un nivel ridicat de informare, stiu toate
raspunsurile, au probleme legate de schimbarea rolului
din medic in pacient, au acces la droguri (medicamente),
se autoevalueaza si trateaza, intarzie, au
un nivel ridicat de negare, sunt sinceri doar in mod
selectiv, au tendinta de a dicta planul de tratament
pe care-l vor urma, solicita un tratament special. Si
totusi, prognosticul in vindecarea adictiilor nu este
atat de rezervat pe cat cred medicii.

Dr Jack Warhaft a mai precizat ca din cei 220
de medici pe care i-a avut in tratament in ultimii 3
ani, 40% sufereau de abuz de substante. 88 pana la
92% din cazuri au fost tratate cu succes, in acelasi
timp mortalitatea este crescuta in cazurile netratate
sau cu prognostic rezervat. In 3 ani au fost inregistrate
3 decese.

Aparitia problemelor la locul de munca arata un
stadiu deja avansat al bolii. Medicii aflati in acest stadiu sufera de izolare si se afla intr-o permanenta
stare de negare.

Un tratament complet implica interventia imediata, evaluarea si gasirea resurselor de vindecare,
terapia nein trerupta, in general in cadrul unei clinici,
internarea, implicarea familiei, reintegrarea la locul
de munca si, implicit, monitorizare si un plan in cazul
recaderii. Pot sa apara situatii de recadere din cauza
furiei nerezolvate, sentimentelor de vina, rusine,
izolarea, esecul in focusarea atentiei pe abstinenta,
problemele de la locul de munca.

Image

The Sick Doctors Trust este o organizatie britanica
care ofera sprijin medicilor cu adictii. Princi piul
dupa care se ghideaza este ca asa cum a recunoscut si
Organizatia Mondiala a Sanatatii, adictia este o boala si
exista tratamente. La linia telefonica pusa la dispozitia
medicilor ce intampina astfel de dificultati, se primesc
aproximativ 20 de apeluri noi pe luna. Pe langa adictiile
fata de alcool sau droguri medicii se plang si de adictii
precum cea de internet, liniile chat sau abuzul de alimente.
Si acestea au aceleasi efecte asupra familiei
precum alcoolul sau alte droguri, dar nu implica sentimente
de rusine si nici nu au consecinte grave asupra
locului de munca.

De asemenea, The Ontario Medical Association are
o linie de urgenta la dispozitia medicilor, la care anual
se primesc aproximativ 130 de apeluri. 30 % provin de
la colegi ai unor medicii cu adictii, iar 20 % din partea
familiilor. Unii dintre apelanti sunt totusi chiar medicii
cu adictie care incearca sa-si pastreze anonimatul.

Perspectiva psihoterapeutica

Psihologia Individuala (adleriana) trateaza persoana
holistic, ca un intreg, astfel incat in cazul adictiilor, ele
nu sunt vazute si tratate individual, ci intregul stil de
viata al persoanei trebuie inteles. Modul in care persoana
face fata provocarilor vietii este important. Adictia se
trateaza atunci cand pacientul, ca entitate unitara, decide
sa se schimbe.

Vedem adictia ca pe o modalitatea de a scapa de
sarcinile vietii. Fiecare om ar trebui sa functioneze in
3 sarcini majore: munca, familia (relatiile intime) sau
relatiile sociale (prietenii). Excesul in functionarea intr-o
anumita sarcina poate duce la neglijarea altora si la
aparitia problemelor. De exemplu, adictia de munca
„ajuta” persoana sa renunte la functionarea in celelalte
sarcini, cum ar fi casnicia sau prietenii. Adesea,
dezamagirea, umilinta, durerea, fac ca drogurile sau alcoolul
sa fie vazute ca o solutie pentru ca persoana sa
se simta mai bine.

Cei care sufera de adictii adesea au un sentiment
de gol, ce poate fi explicat prin absenta sentimentului
ca apartin. Adictii pot avea cei care au suferit in copilarie, care au simtit ca nu apartin. S-au
simtit neglijati si atunci apeleaza la adictie pentru a
trai o iluzie placuta. Dar si cei care au fost rasfatati
ajung, ca adulti, sa nu suporte provocarile vietii.

Chiar daca parintii au gresit fata de ei in copilarie
si ei au avut un raspuns gresit, ce nu a fost niciodata
corectat.

Adictia este o scuza foarte buna pentru neasumarea
responsabilitatii. De altfel, oamenii cu adictii sunt
oameni extrem de creativi si asta deoarece gasesc
solutii inedite pentru a ocoli sarcinile vietii.

Leave a reply