Homeopatia, este cunoscuta de noi toti, desi intelegerea ei profunda inca mai
are nevoie, in cazul multora dintre noi, de acumulari de ordin cognitiv si uneori
de corectii comportamental-deontologice.

Medicina insasi, cu terapeutica
ei medicamentoasa si
cu unele dintre manevrele
ei, creaza iatrogenii. Iatrogenia
este un fenomen global
in medicina, in viata societatii, un fenomen
ecologic, o reactie biologica la agresiunile factorilor
care ne inconjoara si tocmai de aceea
o alarma zguduitoare pentru toata medicina.
Factorii iatrogeni, prin faptul ca patrund in
profunzimea organismului, induc fenomene
profunde, diatezice, uneori ascunse, alteori
tablouri carentiale vizibile.

Deci, medicii alopati si homeopati, trebuie
sa fie alaturi, in fata acestui fenomen.
Medicul alopat va crede ca cel ce practica
homeopatia se va referi la tratamentele sale
obisnuite, care induc multe iatrogenii. Daca ar
fi sa fie critici, homeopatii s-ar referi si ar recomanda
alopatilor mai intai, sa stea mai aproape
de bolnavi ca sa vada cum rasar iatrogeniile si mai
ales cum se tin lant, cum se cumuleaza si cum
devin cronice. Cateva exemple evocatoare pot fi:

– Corticoizii: tot mai diversificati si sofisticati,
se prescriu uneori fara o rigoare din
punct de vedere profesional, desi medicul stie
consecintele. Luni de zile de tratament cu cortizonice,
pentru o afectiune minora, duce la
iatrogenie cortizonica. Homeopatul, care stie
cat este de greu sa vindeci un bolnav cu iatrogenie
cortizonica, boala uneori mult mai grava
decat cea pe care pacientul a avut-o la inceput,
gandeste ca in cazul acestor terapeutici extrem
de active si toxice, se cere mult mai multa
prudenta si moderatie.
– Antibioticele: administrate irational induc
reactii toxico-alergice, uneori severe, distrug
flora naturala a organismului, dezvolta
rezistenta si mutatii microbiene, dereglari ale
sistemului imunitar etc.
– tranchilizante, tratamente hormona le,
antidepresive, analgezice si sedativele: determina
dependenta, inscriind pacientii in categoria
toxicomanilor, acest mare capitol al unui alt fel
de iatrogenie, in care individul nu-si mai poate
controla deciziile si vointa, demonstrand cat de
profund este afectata forta vitala, cea care poate
face reversibila o tulburare.

Mijloacele detinute de stiinta
si practica homeopatica

In paragrafele 74,75,76 si 77 din Organon,
Hahnemann (1755-1843) se refera direct
la acest fenomen. El spune, in paragraful
74: „Printre bolile cronice, trebuie din pacate
sa le socotim aici chiar si pe acelea cu care ne
intalnim atat de des, produse artificial in cursul
tratamentelor alopatice, datorita folosirii indelungate
a medicamentelor, violente, in doze
mari, crescande, prin care energia vitala este
uneori slabita pana la o limita nemiloasa si alteori, daca pacientul nu moare, este deranjata
in mod nefiresc si intr-o asemenea masura
incat, pentru a mentine viata impotriva acestor
atacuri inamice si distructive, trebuie sa se
produca o revolutie in organism, adica, fie sa
priveze una din partile acestuia de excitabilitate
si sensibilitate, fie sa le excite pe acestea
in mod exagerat si sa dezvolte schimbari organice
nefiresti, schilodind organismul intern
si extern. Forta vitala face toate aceste lucruri
doar pentru a apara organismul de o distrugere
completa a vietii, ca urmare a asalturilor ostile,
reinoite, ale unor asemenea forte distructive.

Aceste atacuri asupra sanatatii umane, induse
de arta netamaduitoare alopatica in tabloul bolilor
cronice, fac ca acestea sa devina si mai deplorabile
si in acelasi timp incurabile; cu tristete
trebuie sa adaog ca aparent este imposibil sa descoperim
vreun remediu pentru vindecarea lor
daca ele au atins o intensitate considerabila”.
Este desigur o judecata aspra care indeamna
la studiu, referindu-se, la exagerarile acelor terapeutici
care devin distructive pentru organism.

Este exclusa ideea ca alopatia ar putea evita
total fenomenul iatrogeniilor induse prin medicamente
sau alte interventii invazive care fac azi
parte din arsenalul medical, desi toate acestea,
fata de perioada la care se referea Hahnemann
in citatele de mai sus, au capatat in vulnerabilitate
cote enorme – combinatiile chimice teratogene,
mutante, cancerigene, imunomodulatoare,
chimioterapice, etc. Tot atat de adevarat
este si binele pe care unele dintre acestea il aduc
in starile extrem de grave, cand viata este in pericol
iminent, cind forta vitala singura nu mai
poate face fata si accepta ajutorul.

Singura posibilitate este de a incerca, pentru
inceput, reducerea unora dintre aceste inconveniente.
Exista probleme si in cazul preparatelor
homeopatice lasate la indemana unor
medici care nu cunosc bine principiile homeopatiei,
sau si mai grav a pacientilor, pentru
ca, se stie, si aceste preparate sunt extrem de active
si converg direct spre aceeasi forta vitala,
daca se neglijeaza sau nu se cunoaste arta conducerii
corecte a tratamentului.

Posibilitati de evitare
a iatrogeniilor

Pentru tratamentele alopate, o solutie ar fi
gasirea unor mijloace terapeutice mai aproape
de natura si promovarea acestora, odata cu intensificarea
masurilor preventive si de cultura
sanitara in randul populatiei.

N-ar fi lipsit de interes nici cunoasterea de
catre medicii alopati, cu ajutorul homeopatilor,
si mai ales aplicarea in alopatie a unor preparate
homeoterapice, bioterapice, in unele situatii conjuncturale,
fiind lipsite de urmari iatrogene. Spre
exemplu, se pot folosi, in locul unor analgezice,
in caz de traumatisme sau interventii chirurgicale,
cateva preparate homeopatice ca Arnica
montana, Bellis perennis, Symphytum sau Ruta,
dupa o posologie usor de respectat. Dupa cum,
preparatele fitoterapice pot fi aplicate cu usurinta
in cele mai diverse cazuri, in locul preparatelor
sintetice costisitoare, in astenii prelungite, stari
dismetabolice, urmari ale unor stari toxice.

O alta paleta, extrem de importanta,
realizabila prin colaborarea dintre homeopati
si alopati, o constitue asocierea sau alternarea
celor doua modalitati terapeutice; aceasta in
cazurile in care tratamentul alopatic, desi to xic,
este singurul indicat, pentru ca poate salva bolnavul
de la moarte, cu toate sechelele pe care le
poate lasa. In aceste cazuri, un tratament homeopatic
corect, impus de simptomatologia
pacientului aduce adesea revirimente confortabile
ale starii bolnavilor, reducand stresul si intensitatea
suferintelor si optimizand rezultatele
terapeuticii homeopatice de baza.
In acelasi cadru se inscrie palierea unor
consecinte imprevizibile legate de vaccinari sau
chiar prevenirea acestora, fara a mai vorbi de
starile de dupa interventiile chirurgicale sau de
anxietatea sau panica de care sunt cuprinsi bolnavii
inaintea acestor interventii. Asadar, combinarea
judicioasa a remediilor homeopatice cu
tratamentul alopatic este una dintre solutiile
care poate determina reducerea treptata a
dozelor si a toxicitatii, ca si prevenirea multor
urmari nefaste a multor medicamente.
Ultima paleta si cea mai eficienta, ducand chiar
la eliminarea iatrogeniilor, este recurgerea, atunci
cand situatia o permite, la substituirea tratamentului
inducator de iatrogenie prin cel homeopatic.

Homeopatia vera

Este cazul sa facem cateva referiri la problematica
hahnemanniana a iatrogeniilor, la homeopatia
pura, care este strans legata de bolile cronice: dintre
toate cauzele, iatrogenia este cea mai dificila de
tratat, adesea incurabila. E nevoie de mult timp si
rabdare pentru a obtine rezultatele pe care forta
vitala maltratata le mai poate face reversibile.
In paragraful 91, Hahnemann atrage
atentia ca simptomele pe care le prezinta un individ,
care urmeaza un tratament medicamentos,
nu exprima imaginea pura, nealterata, a
ceea ce s-a intamplat cu organismul respectiv si
deci a semnelor si simptomelor proprii acestuia.

Ar putea fi utile simptomele constitutionale
ale organismului respectiv, asa cum apareau ele
inainte de inceperea tratamentului inductor de
iatrogenii. El spune ca, intr-o afectiune cronica,
in care pacientul a luat indelung mai multe medicamente,
este de preferat sa-si amane tratamentul,
sa-l intrerupa pentru un timp, daca este
posibil, pentru ca simptomatologia sa revina la
modelul ei natural. In acest timp este mai recomandabil,
sa se administreze bolnavului un
placebo sau „ceva de natura nemedicinala”.
Este necesar ca homeopatia sa fie practicata
de profesionisti, pentru ca practica incorecta
a acestei arte, respectiv aplicarea tratamentului
cu remedii diluate si dinamizate, poate duce tot
la un fel de iatrogenii, adesea incurabile.

 

Leave a reply