• O categorie de afectiuni care par sa castige tot mai mult teren in patologia
    contemporana este cea a alergiilor alimentare.

    Declansatorii alergiilor alimentare
    sunt trofoalergenii. Majoritatea
    alergenilor care reac –
    tioneaza cu anticorpii tip IgE
    sau IgG sunt proteine, adesea
    cu o catena de carbohidrati alaturi, dar
    in anumite cazuri carbohidratii puri pot
    fi considerati ei insisi alergeni. In ra re circumstante,
    molecule cu greutate moleculara
    mica actioneaza ca haptene, avand capacitate
    antigenica proprie si sunt considerate a fi antigene
    incomplete.

    Factori favorizanti

    Ereditatea. Exista cercetari care au aratat
    ca atunci cand ambii parinti sunt alergici, 67%
    dintre copii lor vor fi alergici, iar cand doar un
    singur parinte este alergic, 33% dintre copii vor
    fi alergici. Un studiu prezentat de catre Academia
    Americana de astm alergic si imunologie
    a aratat ca pentru gemenii identici probabilitatea
    de a dezvolta amandoi alergie la arahide
    este mai mare fata de gemenii heterozigoti.

    Varsta – factor semnificativ pentru incidenta,
    localizarea si caracterul manifestarilor,
    ca si pentru natura trofoalergenilor.
    La sugar, unde controlul alimentar este mai
    riguros, alergia alimentara este evaluata global
    la 1%. Procentul creste semnificativ la
    6-8 % la copiii sub 4 ani, iar la adult procentele
    variaza, fiind cuprinse in aria 4-7%
    (Mayo Clinic, 2008).

    Afectiunile digestive joaca un rol favorizant,
    important in dezvoltarea alergiei
    alimentare.

    - Aclorhidria, prin tulburarile digestive
    secundare si prin enteropatia care o
    insoteste, si, in general, cantitatea scazuta de
    enzime digestive

    - gastrita, duodenita, colita, colecistita,
    constipatia, ingestia de iritante ale tubului
    digestiv, precum: cafea, alcool, laxative –
    sunt factori care favorizeaza sau exacerbeaza
    manifestarile alergice digestive.

    Uneori alergia este amorsata de o
    hepatita acuta. Totusi rolul patogen al hepatitei
    acute in alergiile alimentare nu
    este dovedit. De asemenea, frecventa alergiei
    creste dupa amibiaza. Un rol important
    revine ente ropatiilor cronice, datorita
    amplificarii procesului fiziologic de migrare
    transepiteliala a produsilor macromoleculari
    sensibilizanti (fenomenul Herbst). Intesti nul
    afectat devine cu mai mare usurinta organ
    de soc, si, in acelasi timp, permisiv pentru
    procesul alergic. Se constituie un cerc patogenic
    vicios, conflictul atragand, la randul
    sau, tulburari motorii, vasculosecretorii si
    inflamatia mucoasei, care pot avea cu timpul
    o evolutie autonoma.

    Alergia alimentara este dublata deseori
    de alergia microbiana enterogena sau fata
    de levuri, care contribuie la amplificarea si
    intretinerea afectiunii. Popularea bacteriana
    a tractului digestiv superior apare ca un
    fenomen comun, observandu-se variate tipuri
    de bacterii. Mai frecventa este flora de
    tip fecal, reprezentata de Escherichia Coli, in
    cultura pura sau in asociatie. Este posibila si
    dezvoltarea unor germeni patogeni ca stafilococul
    auriu, proteus, coliformi.

    Alti factori care favorizeaza procesul
    alergic sunt:

    – factori neuro-psihici – stresul
    – factori endocrini – disfunctii tiroidiene,
    cicluri catameniale, climaxul
    – factori fizici- temperatura, clima
    – dieta si cultura ( de ex. alergia la cod
    are o prevalenta mare in Norvegia, pentru ca
    acest peste este o importanta sursa de proteine
    pentru norvegieni).

    Polisensibilizarea: este un proces frecvent,
    cu tendinta de amplificare pro gresiva,
    mai ales la atopici si care poate antrena
    malnutritia subiectului, prin excluderea
    a tot mai multe alimente. Extinderea fenomenului este dificil de apreciat,
    datorita compozitiei complexe a unui preparat
    culinar, a implicarii psiho-vegetative
    in toleranta, cat si a ipotezei ca numarul de
    alergeni fata de care se face sensibilizarea organismului
    este limitat.

    Alimentele care pot produce alergii alimentare
    sunt diferite si astazi este dovedit
    faptul ca orice aliment poate sta la origi nea
    unei alergii. Alimentele naturale fac parte
    din categoria substantelor cu antigenicitate
    insuficient cunoscuta. Structura lor chimica,
    responsabila de antigenitate, prezinta o mare
    complexitate si diversitate („mozaic antigenic”).

    Prin conservare, prelucrare culinara
    si digestie, alimentele sufera modificari
    care pot reduce sau, din contra, pot conferi
    proprietati antigenice noi. In general, fiecare
    antigen alimentar natural are unul sau mai
    multi determinanti antigenici. Dupa gradul
    de alergenicitate (antigenitate), in acelasi
    ali ment se disting alergeni majori (de obicei
    unul) si alergeni minori. De exemplu,
    ovomucoidul din albusul de ou, fractiunea
    M din carnea de peste si betaglobulina din
    laptele de vaca au antigenitatea maxima in
    comparatie cu alti antigeni din acelasi aliment.
    Rosiile devin mai alergenice pe masura
    ce se coc, datorita incorporarii de fragmente
    N-glicozidice in complexul protei nic; antigenitatea
    betaglobulinelor creste prin incubatia
    cu lactoza, pe seama augmentarii
    glucidelor cu legaturi glicozidice care dau
    reactia de brunificare (reactia Maillard).
    Incalzirea moderata a laptelui, si mai ales a
    laptelui indulcit, poate creste alergenicitatea.
    Alergenii noi iau nastere in cursul digestiei
    enzimatice a proteinelor si se caracterizeaza
    printr-o capacitate de sensibilizare diferita de
    cea a antigenului din care provin. Interventia
    lor explica manifestarile de alergie la un aliment
    fata de care nu se evidentiaza anticorpi,
    reactiile de tip intarziat.

    Spre deosebire de antigenii completi de
    mai sus, haptenele sunt antigeni incompleti,
    cu greutate moleculara mica. Ele primesc
    proprietati antigenice doar prin legarea de
    molecule coloidale mari (ex. proteinele).
    Alergenii de origine vegetala dau frecvent
    alergii incrucisate in cadrul aceleasi familii
    de plante. O persoana sensibilizata la arahide
    poate fi sensibilizata si la alune, migdale,
    etc. Sensibilizarea incrucisata la ali mentele
    de origine animala este mai putin evidenta.
    Pestele pare sa posede antigen specific de specie,
    dar si antigenii comuni pentru specii
    apropiate, ceea ce explica asocierea sensibilizarii
    pentru specii de pesti din familii
    diferite. Reactivitatea incrucisata a fost
    demonstrata pentru diferite specii de polen
    si varietati de fructe si legume (mar, telina,
    morcov, alune, boabe de soia). Aceasta reactivitate
    incrucisata a fructelor sau legumelor,
    cu alergeni inhalanti, are semnificatie clinica,
    deoarece unii pacienti dezvolta alergii alimentare
    care urmeaza expunerii inha lante.
    Cadrul alergenilor alimentari cuprinde si
    organismele vii care invadeaza produsele alimentare,
    cum sunt lepidopterele ca Ephestia
    din faina, etc.

    In practica se disting alimente puternic
    alergizante: fragi, crustacei, peste, oua, ciocolata
    si altele slab alergizante. Ordinea alimentelor
    in ceea ce priveste capacitatea de
    alergizare este diferit apreciata, in functie de
    zona geografica si de autori. Dupa unii autori,
    exista urmatoarea ordine descrescatoare a
    trofoalergenilor: lapte, ou, ciocolata, drojdie,
    nuci, branza, peste, rosii, miere, capsuni,
    carne de porc, cafea, banane, grepfruit,
    lamai. Moneret-Vautrin descrie urmatorii
    alergeni alimentari la copii si la adulti (studiul
    de la Nancy actualizat, 1993) : lapte-
    15.35%, ou-32.7%, arahide-18.6%, peste-
    13.3%, lapte-12.4%, carne de bovine-2.6%,
    carne de porc, moluste, mazare, cacao, nuci,
    mustar-1.7%, gaina, iepure, usturoi, soia,
    floarea soarelui, morcov, migdale, piersici,
    drojdie, faina de grau, coloranti – 0.93%.
    Unii autori apreciaza ca in zona noastra,
    ordinea alergiilor este:

    1. cartofi
    2. mere
    3. miere
    4. produse de porc
    5. peste
    6. ou
    7. lapte de vaca
    8. alte alimente mai rar utilizate (raci,
    fragi).

    Studii recente precizeaza ca mancarea
    asiatica si deserturile sunt doua dintre cele
    mai comune cauze citate de reactii alergice.
    Mecanismele alergice de reactie fata de
    aliment implicate in etiologia manifestarilor
    alergice cutanate sunt:

    - la adult: de tip I (anafilactice), de tip
    III sau de tip IV.
    – la sugar sunt, in primul rand, locale,
    de tip III (prin CI precipitante, cu fixare de
    complement), de tip I sau de tip IV.

    Atat la adult, cat si la sugar, mecanismele
    sunt frecvent intricate.

    Tinand seama de cele mentionate, este
    bine de stiut ca NIAID recomanda ca in
    urmatoarele situatii sa se suspecteze o alergie
    alimentara:

    indivizi cu anafilaxie sau cu orice
    combinatie de simptome din cele listate in
    tabelul anterior care apar la cateva minute –
    ore de la ingestia unui aliment, mai ales la
    copii mici si/sau daca simptomele au aparut
    de mai multe ori in urma consumului unui
    anumit aliment
    – la copil mic sau sugar diagnosticati cu
    anumite afectiuni (dermatita atopica moderat-
    severa, esofagita eozinofilica, enterocolita,
    enteropatie, proctocolita alergica)
    – la adultii diagnosticati cu esofagita
    eozinofilica.

    Diagnosticul propriu-zis este dificil, el
    trebuie pus exclusiv de specialist si implica
    utilizarea coroborata a rezultatelor anamnezei,
    testelor alergologice si a regimurilor
    de eliminare si provocare. Tratamentul nu
    este nici el simplu, fiind de regula construit
    pe metode nespecifice (care se adreseaza
    tulburarilor functionale predispozante sau
    rezultate din procesul alergic) si specifice
    (dietoterapia si imunoterapia-hiposenbsibilizarea).

    Cresterea numarului de alergii alimentare,
    ca si amplificarea complexitatii
    compozitiei alimentelor procesate, au facut
    ca in ultima vreme sa apara obligativitatea
    inscrierii pe etichetele unor produse a
    celor mai importante componente alergizante
    prezente, fie si numai sub forma de
    urme, deoarece in alergii nu cantitatea este
    declansatorul manifestarilor clinice, ci simpla
    prezenta a antigenului. In concluzie, se
    poate spune fara tagada, ca, alergiile alimentare
    raman o provocare atat pentru specialisti,
    cat si pentru pacienti.

    Comenteaza →

Comentarii

Cancel reply