Sanatatea si securitatea in munca

Unul dintre principiile de baza in relatia angajat – angajator este reprezentat de asigurarea de catre angajator a sanatatii si securitatii in munca a salariatilor, prin crearea celor mai bune conditii de munca in scopul protejarii sanatatii si vietii lucratorilor, astfel incat sa poata fi prevenite accidentele de munca si imbolnavirile profesionale.

Promovarea masurilor de imbunatatire a sanatatii si a asigurarii securitatii la locul de munca constituie in prezent un deziderat la nivel european. Avand in vedere importanta problemelor de sanatate si securitate la locul de munca, la nivelul Uniunii Europene a fost infiintata in anul 1996 Agentia Europeana pentru Sanatate si Securitate in Munca (EU-OSHA), institutie al carei rol principal consta in conlucrarea cu guvernele, cu angajatorii si cu lucratorii, pentru a contribui la imbunatatirea vietii profesionale in Uniunea Europeana. Anul acesta, saptamana 19 – 23 octombrie 2009 a fost Saptamana europeana pentru securitate si sanatate in munca, in intreaga Europa desfasurandu-se evenimente si activitati legate de sanatatea si securitatea in munca. Potrivit art. 41 alin. 2 din Constitutia Romaniei, salariatii au dreptul la masuri de protectie sociala, inclusiv masuri vizand sanatatea si securitatea la locul de munca. De asemenea, art. 171 din Codul muncii stipuleaza ca angajatorul este obligat a lua toate masurile necesare pentru protejarea vietii si sanatatii salariatilor, asigurandu-le acestora sanatatea si securitatea in munca.

Actul normativ cadru care reglementeaza securitatea si sanatatea in munca la noi in tara este Legea nr. 319/2006, ce transpune reglementarile cuprinse in Directiva 89/391/ CEE a Consiliului Comunitatii Europene pentru promovarea imbunatatirii sanatatii si securitatii lucratorilor la locul de munca. Acest act normativ stabileste principiile generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protectia sanatatii si securitatea lucratorilor, eliminarea factorilor de risc si accidentare, informarea, consultarea si instruirea lucratorilor.

In conformitate cu dispozitiile art. 7 din Legea nr. 319/2006, angajatorul are obligatia de a lua toate masurile necesare pentru asigurarea securitatii si a protectiei sanatatii lucratorilor, pentru prevenirea riscurilor profesionale si pentru informarea si instruirea lucratorilor. Angajatorul este obligat sa implementeze aceste masuri respectand urmatoarele principii generale de prevenire: a) evitarea riscurilor; b) evaluarea riscurilor ce nu pot fi evitate; c) combaterea riscurilor la sursa; d) adaptarea muncii la om in scopul reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat si a diminuarii efectelor acestora asupra sanatatii; e) adaptarea la progresul tehnic; f ) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care sa cuprinda tehnologiile, organizarea muncii, conditiile de munca. In acest sens, angajatorul are datoria de a evalua riscurile pentru securitatea si sanatatea lucratorilor si, ulterior evaluarii, sa ia toate masurile necesare pentru a asigura imbunatatirea nivelului securitatii si al protectiei sanatatii lucratorilor.

Angajatorul desemneaza unul sau mai multi lucratori pentru a se ocupa de activitatile de protectie si de activitatile de prevenire a riscurilor profesionale in unitate, denumiti „lucratori desemnati”. Lucratorii desemnati trebuie sa aiba, in principal atributii privind securitatea si sanatatea in munca si, cel mult, atributii complementare. Potrivit dispozitiilor art. 17 din H.G. nr. 1425/2006 de aprobare a Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006, in cazul intreprinderi lor cu cel mult 49 de lucratori, angajatorul este cel care poate efectua activitatile din domeniul securitatii si sanatatii in munca, daca indeplineste conditiile cerute de lege in acest sens. In cazul unitatilor care au au numar de angajati cuprins intre 50 si 149, angajatorul este obligat sa desemneze unul sau mai multi lucratori desemnati, iar la unitatile cu peste 150 de lucratori, angajatorul va organiza un serviciu intern de prevenire si protectie. In cazul in care serviciul intern de prevenire si protectie nu are capacitatile si aptitudinile necesare pentru efectuarea activitatilor specifice, angajatorul va trebui sa contracteze unul sau mai multe servicii externe. Pentru a putea desfasura activitatea de lucrator desemnat, angajatul trebuie sa indeplineasca cel putin cerintele de pregatire la nivel mediu in domeniul securitatii si sanatatii. Cerintele minime de pregatire la nivel mediu presupun atesta rea efectuarii unui curs in domeniul sanatatii si securitatii in munca cu o durata de cel putin 80 de ore.

In cazul unitatilor care au un numar de cel putin 50 de angajati, este obligatorie constituirea comitetului de securitate si sanatate in munca. Comitetul de securitate in munca are drept presedinte pe reprezentantul legal al angajatorului, secretar este lucratorul desemnat al unitatii, iar membrii sunt, in numar egal, reprezentanti ai angajatorului si reprezentanti ai lucratorilor. Comitetul de securitate si sanatate in munca are drept atributii principale analizarea si elaborarea de propuneri privind politica de securitate si sanatate in munca si planul de prevenire si protectie, urmarirea modului in care se aplica planul de prevenire si protectie adoptat si analizarea propunerilor lucratorilor privind prevenirea accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale, cu propunerea introducerii acestora in planul de prevenire si protectie. Angajatorul este obligat sa ia toate masurile necesare pentru acorda rea primului ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor, sens in care va desemna lucratorii care aplica aceste masuri, numarul lucratorilor fiind adecvat marimii si riscurilor specifice ale intreprinderii. Pentru a preveni accidentele de munca si bolile profesionale, angajatorii sunt obligati: sa stabileasca pentru angajati, prin fisa postului, atributiile si raspunderile ce le revin in domeniul sanatatii si securitatii in munca, corespunzator functiei exercitate; sa elaboreze instructiuni proprii de aplicare a normelor privind securitatea si sanatatea in munca, adaptate la particularitatile activitatilor si locurilor de munca din unitate; sa asigure si sa controleze cunoasterea si aplicarea de catre toti lucratorii a masurilor prevazute in planul de prevenire si protectie stabilit la nivelul unitatii; sa asigure echipamente individuale de protectie. Potrivit dispozitiilor art. 22 din Legea nr. 319/2006, lucratorii trebuie sa isi desfasoare activitatea in conformitate cu pregatirea si instruirea acestora, precum si cu instructiunile primite de la angajator, in asa fel incat sa nu se expuna nici pe sine, nici pe ceilalti angajati la pericol de accidentare sau de imbolnavire profesionala. In acest scop, angajatii trebuie sa utilizeze corect aparatura, masinile, uneltele, echipamentul individual de protectie acordat, sa isi insuseasca si sa respecte prevederile legislatiei din domeniul sanatatii si securitatii in munca, pentru a preveni producerea unor evenimente.

ACCIDENTUL DE MUNCA

Conform Legii 319/2006, prin eveniment se intelege accidentul care a antrenat decesul sau vatamari ale organismului, produs in timpul procesului de munca ori in indeplinirea atributiilor de serviciu sau accidentul de traseu ori de circulatie, in conditiile in care au fost implicate persoane angajate ale unitatii, situatia de persoana data disparuta, incidentul periculos, precum si cazul susceptibil de boala profesionala sau legata de profesiune. Cercetarea evenimentelor este obligatorie si se realizeaza: de catre angajator, in cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporara de munca; de catre inspectoratele teritoriale de munca, in cazul evenimentelor care au produs invaliditate evidenta sau confirmata, deces, accidente colective, incidente periculoase, precum si in situatiile cu persoane date disparute; de catre Inspectia Muncii, in cazul accidentelor colective generate de evenimente deosebite, precum avariile sau exploziile; de catre directiile de sanatate publica judetene in cazul suspiciunilor de boala profesionala. In sensul art. 5 lit. f ) din Legea nr. 319/2006, accidentul de munca consta in vatamarea violenta a organismului, precum si intoxicatia acuta profesionala, care au loc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu si care provoaca incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice, invaliditate sau deces. Potrivit art. 30 din Legea nr. 319/2006, este considerat, de asemenea, accident de munca: accidentul suferit de o persoana aflata in vizita in intreprindere cu acordul angajatorului; accidentul suferit de orice persoana ca urmare a unei actiuni intreprinse din proprie initiativa pentru salvarea unei vieti omenesti ori pentru prevenirea sau inlaturarea unui pericol care ameninta avutul public si privat; accidentul de traseu, daca deplasarea s-a facut in timpul sau pe traseul normal de la domici liul anagajatului la locul de munca sau invers; accidentul suferit de cei care urmeaza cursuri de calificare, recalificare sau perfectionare a pregatirii profesionale, in timpul si din cauza efectuarii activitatilor aferente stagiului de practica; disparitia unei persoane, in conditiile unui accident de munca sau in imprejurari care indreptatesc presupunerea decesului acesteia.

BOALA PROFESIONALA

Boala profesionala este definita ca afectiune produsa ca urmare a exercitarii unei meserii sau profesii, cauzata de agenti nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de munca, precum si de suprasolicitarea unor organe sau sisteme ale organismului, in procesul de munca. Supravegherea sanatatii lucratorilor este asigurata de catre medicii specialisti de medicina muncii. Serviciile medicale profilactice prin care se asigura supravegherea sanatatii lucratorilor sunt examenul medical la angajarea in munca, examenul medical periodic, la reluarea activitatii si promovarea sanatatii la locul de munca. Modalitatea de realizare a acestor examene medicale este reglementata de H.G. nr. 355/2007 privind supravegherea sanatatii lucratorilor.

La nivelul statelor Uniunii Europene s-a desfasurat in perioada 24 martie – 12 mai 2009 un sondaj de opinie paneuropean privind securitatea si sanatatea in munca, realizandu-se 27.106 interviuri (aproximativ 1000 de interviuri in fiecare dintre cele 27 de tari ale Uniunii Europene) la nivelul populatiei tinta. Chestionarul a cuprins 5 intrebari, pe care vi le vom prezenta in continuare cu raspunsurile aferente obtinute in Romania. Prima intrebare a vizat factorii decisivi in procesul de cautare a unui nou loc de munca (salariu, siguranta locului de munca, conditiile de securitate si sanatate la locul de munca, programul de lucru), solicitandu-se persoanelor chestionate sa decida care dintre acesti factori i-ar influenta cel mai mult, raspunsurile fiind: salariul (70% dintre participantii la sondaj), siguranta locului de munca (37%), conditiile de securitate si sanatate la locul de munca (16%). La intrebarea prin care celor chestionati li s-a cerut sa aprecieze in ce masura considera ca unele probleme de sanatate sunt cauzate de locul de munca, 31% au raspuns „in mare masura” si 41% au raspuns „intr-o oarecare masura”.

La intrebarea cum a evoluat in ultimii cinci ani sanatatea si siguranta la locul de munca in Romania, 40% dintre cei intervievati au apreciat ca aceasta a devenit „mai rea”. In ceea ce priveste impactul crizei economice in Romania, celor intervievati le-a fost pusa intrebarea daca se asteapta sau nu ca la locul de munca sa se deterioreze conditiile de sanatate si securitate din cauza crizei economice. Raspunsul la aceasta intrebare a fost: „in mare masura” pentru 27% dintre participantii la sondaj si „intr- o oarecare masura” pentru 39% dintre cei intervievati. Cea de-a cincea intrebare a vizat nivelul de informare in ceea ce priveste riscurile de sanatate si securitate la locul de munca, doar 8% dintre angajati considerandu-se „foarte bine informati”, 38% considerandu-se „oarecum informati”, 27% – „nu prea bine informati” si 17% – „deloc informati”. Interpretand rezultatele acestui sondaj de opinie, constatam ca angajatul roman nu este bine informat in ceea ce priveste riscurile de sanatate si securitate la locul de munca si ca este prea putin interesat de conditiile de securitate si sanatate in munca atunci cand alege un nou loc de munca, rezultate care ar trebui sa constituie un semnal de alarma pentru factorii de decizie, deoarece o dezvoltare fireasca a pietei muncii presupune ca securitatea si sanatatea in munca sa reprezinte una dintre caracteristicile de maxima importanta ale locului de munca, atat pentru angajator, cat si pentru angajat.