Autor: Elena Clara Popescu – Farmacist Primar,
Vicepresedinte Colegiul Farmacistilor din Romania

Au trecut aproape 20 de ani de cand s-a infiintat prima
farmacie particulara din Romania! In urmatorii ani, ra pid
s-a privatizat aproape tot sectorul farmaceutic. Graba cu
care s-a inceput aceasta privatizare, fara a avea o lege
a Farmaciei, nu este scuzata, decat in mica masura, de
dorinta reprezentantilor unei profesii liberale de a iesi
de sub tutela statului!

Farmaciile s-au privatizat in acelasi
fel ca si celelalte societati comerciale
dupa legea 31, devenind
SRL-uri, fara a se tine seama ca in
afara unei componente comerciale,
activitatea farmaceutica are o componenta
mult mai importanta, cea sanitara! Astfel, activitatea
farmaceutica s-a confundat cu activitatea
comerciala obisnuita.

Astfel, farmacistii, specialisti cu o inalta calificare
profesionala, obtinuta in ani multi de
studiu universitar, au ajuns sa fie considerati
simpli vanzatori de medicamente. Si nu in ultimul
rand, in aceasta activitate au patruns
neprofesionisti, care n-au facut decat sa intareasca
ideea ca orice persoana poate elibera medicamente
pacientilor. Ulterior, activitatea de
infiintare, organizare si functionare a farmaciilor
a fost reglementata de diferite ordine de
ministru, care in functie de interesele de moment
ale unora sau altora, s-au modificat, sau
s-au abrogat, astfel ca, in anul 2008, cand a fost
votata in sfarsit o lege a farmaciei, aceasta nu a
mai putut reglementa dezvoltarea haotica a sectorului
farmaceutic. Dupa primii ani de activitate,
farmacistii au realizat pericolul deteriorarii
profesiei de farmacist si au inceput sa reclame
existenta unei legi speciale de infiintare, organizare
si functionare a institutiei denumita
"Farmacie", lege prin care sa se statueze proprietatea
farmacistului asupra farmaciei.

Din nefericire, colegii nostrii din Directia
Farmaceutica de la vremea respectiva, singurii
la acea vreme care-si puteau impune punctul de
vedere in fata numerosilor ministrii ai sanatatii
si la indemana carora statea initierea acestei
legi, nu au fost suficient de determinati sa faca
din aceasta problema un tel al profesiei.
Dupa aparitia legii 81/2004, Colegiul Farmacistilor
din Romania a devenit asociatia
profesionala a tuturor farmacistilor, asociatie
care supravegheaza profesia de farmacist si
care apara interesele farmacistilor, organizata
la nivel national si avand filiale in toate
judetele din Romania.

Inca de la infiintare, reprezentantii din conducerea
Colegiului Farmacistilor au facut presiuni
asupra Ministerului Sanatatii pentru initierea unei Legi a farmaciei, care sa reglementeze
proprietatea farmaciei ca fiind numai a
farmacistilor, precum si pastrarea unor reguli demografice
si geografice la infiintarea farmaciilor.
Consiliul Concurentei si-a avut si el rolul
sau in acest haos existent in sectorul farmaceutic.

Acesta nu a dorit sa inteleaga niciodata
ca activitatea farmaceutica este total deosebita
de o activitate comerciala oarecare, invocand
in permanenta recomandarile UE in privinta
infiintarii farmaciilor fara restrictii si considerand
aceste recomandari litera de lege. Sustinerea lor
a fost total eronata, deoarece punctele de vedere
ale UE erau doar recomandari in anii 2000-2004
si nu prevederi obligatorii. O decizie politica in
acest sens ar fi fost salutara, dar aceasta nu s-a
dorit a fi luata de catre niciuna dintre guvernari.

Concretizare

Prima initiativa mai serioasa a Ministerului
Sanatatii, pentru o lege a farmaciei, a fost luata
in anul 2005, cand ministrul sanatatii – Eugen
Nicolaescu, a dorit sa fie prinsa aceasta lege in
pachetul de legi concretizat prin legea 95/2006
– Legea privind reforma in sanatate.

Proiectul legii respective prevedea proprietatea
farmacistilor asupra farmaciei, precum
si o serie de restrictii demografice si
geografice la infiintarea farmaciilor. UE s-a
opus categoric acestui proiect de lege si in
aceste conditii Legea Reformei in sanatate-
95/2006 a intrat in vigoare fara Legea Farmaciei!
In schimb, ministrul Nicolaescu a reusit
sa modifice Legea Colegiului Farmacistilor
in asa fel incat atributiile acestuia au devenit
aproape simbolice, fapt ce a determinat in ultimii ani infiintarea haotica de noi
asa-zise farmacii, fara consultarea Colegiilor
judetene ale farmacistilor, la bunul plac al
tuturor neprofesionistilor, care au facut din
activitatea farmaceutica o afacere comerciala,
fara reguli profesionale, chiar daca exista
obligatia angajarii unui farmacist pentru
conducerea activitatii farmaciei.

Desi ordinele de ministru 626/2001 si
1199/2004, care reglementau infiintarea
far maciilor, prevedea obligatoriu un Aviz
conform al Colegiului Farmacistilor la infiintarea
unei noi farmacii, iar exceptia de
la infiintarea farmaciilor era clara, respectiv
se putea infiinta o farmacie in plus fata de
numarul locuitorilor numai in centre comerciale
de mare suprafata, orice parter de bloc a
devenit "centru comercial de mare suprafata",
iar Avizul CFR a fost anulat abuziv! Sa nu se
creada cumva ca aceste farmacii "exceptie "au
fost infiintate de farmacisti.

Abia in anul 2008, a fost initiat de catre
MS si ANM un proiect de lege a farmaciei, care
a reusit sa ajunga in Parlament, unde a fost votat.
Din nefericire, aceasta lege nu a fost pusa in
practica datorita unor prevederi contradictorii,
care au facut imposibila aplicarea ei!
La inceputul anului 2009, ministrul sanatatii,
dr. Ion Bazac, a decis ca, pentru a putea
fi aplicata, aceasta lege trebuie modificata.
Asadar, s-a initiat un nou proiect de lege pentru
modificarea legii in vigoare si in sfarsit,
dupa aprobarea acestuia in Parlament, Legea
farmaciei nr.266/2008 a intrat in vigoare la
01-07-2009! Aceasta lege a pastrat criteriul
demografic la infiintarea farmaciilor, dar numai
pana la 31-12-2010, asa cum a aprobat
cu greu Comisia Europeana. Norocul sectorului
farmaceutic a venit insa de la Curtea
Europeana de Justitie de la Haga, care in data
de 01-06-2010 a dat castig de cauza Spaniei,
in cazul Asturias, si a decis definitiv si irevocabil
ca ambele criterii, respectiv demografic
si geografic nu sunt anticoncurentiale si ca
este necesara existenta lor in legislatia statelor
europene, in interesul sanatatii publice,
fiind compatiblie cu legile UE. Aceste criterii
duc la repartitia uniforma a farmaciilor pe
intreg teritoriul unei tari, asigurand calitatea
serviciilor farmaceutice!

Control

Controlul infiintarii farmaciilor exista in
majoritatea tarilor membre, iar scopul acestuia
este de a garanta servicii farmaceutice de
inalta calitate, tuturor cetatenilor. In plus, in marea majoritate a tarilor U.E., farmaciile
trebuie sa fie in proprietatea unor farmacisti
sau companii detinute de acestia. De asemenea,
in aceste tari exista reguli precise, demografice
si geografice, la infiintarea farmaciilor.
Printre aceste tari amintim: Austria,
Belgia, Croatia, Danemarca, Estonia, Finlanda,
Franta, Germania, Grecia, Italia, Letonia,
Luxemburg, Malta, Portugalia, Slovenia
si Spania. Alte tari, cum ar fi Norvegia, Suedia
si Marea Britanie au reguli precise care
controleaza infiintarea farmaciilor in regiunile
in care criteriul geografic si demografic
joaca un rol esential.

Cruciale pentru politica acestor tari sunt
principiile prin care se afirma ca accesul la
serviciile farmaceutice trebuie optimizat in
tot teritoriul national si acela ca farmaciile
trebuie sa fie stabile si viabile pentru a asigura
calitatea serviciilor farmaceutice.

Sunt evidente clare ca inlaturarea criteriilor
care stabilesc infiintarea farmaciilor,
duce la micsorarea numarului farmaciilor
in mediul rural si concentrarea lor in mediul
urban. Consecinta este faptul ca multor
cetateni li se ingradeste accesul convenabil la
serviciile farmaceutice. In plus, aglomerarea
farmaciilor in zone urbane pune o presiune
care nu este necesara pe elementele cruciale
ale calitatii servicilor farmaceutice.

Subliniez ca in putinele tari in care res trictiile
la infiintarea farmaciilor au fost sla bite, cum
ar fi Grecia si Belgia, guvernele au fost nevoite
sa introduca ulterior masuri care sa limiteze
infiintarea farmaciilor, pentru a garanta calitatea
si accesul universal la serviciile farmaceutice.
Nu in ultimul rand, amintesc cazul
Ungariei, unde criteriile au fost desfiintate
in anii din urma, situatie care a determinat
guvernul ungar ca in anul 2010 sa interzica
infiintarea de noi farmacii, deoarece nu mai
existau principii de etica si deontologie in comunitatea
farmaceutica, iar serviciile farmaceutice
devenisera servicii de taraba.

Pentru ca se apropie data de 31-12-2010,
cand ar trebui sa se renunte la criteriul demografic
la infiintarea farmaciilor, Cseke Attila, care a
inteles rolul calitatii serviciilor farmaceutice pentru
sanatatea publica, a decis sa intervina pentru
pastrarea acestui criteriu si chiar sa se reintroduca
si criteriul geografic la infiintarea de noi farmacii
in Romania. In acest sens, va initia un proiect
de lege, prin care se va modifica legea actuala a
farmaciei cu prevederile de mai sus. In plus, se vor
introduce criterii noi privind prezenta obligatorie
a farmacistului in farmacie si sanctiuni drastice
pentru farmacistii care nu vor lua in consideratie
aceasta obligatie. De asemenea, se vor elimina
exceptiile de la infiintarea farmaciilor, exceptii
care au dat nastere numeroaselor abuzuri, marind
nejustificat numarul farmaciilor.

Din nefericire, cu toate modificarile, legea
nu satisface pretentiile unei profesii de elita,
tocmai datorita caracterului, in parte comercial
al activitatii farmaceutice, dar mai ales datorita
conditiilor nefericite impuse de UE!

Ar fi de dorit ca, intr-un viitor mai apropiat
sau mai departat, sa se modifice perceptia
falsa asupra acestei profesii liberale, considerata
din toate timpurile profesia "Artei de a vindeca",
si decidentii din Sanatate sa fie nevoiti sa
revina la "Farmacia Etica", in care farmacistul
este singurul specialist care poate sa decida cum
isi desfasoara activitatea! Sper ca sa nu fie prea
tarziu atunci cand acestia vor realiza, cat de
daunator pentru Romania este modelul mercantil
al farmaciei.

Leave a reply