Embrion pe jumatate om, pe jumatate vaca?

Marea Britanie a devenit recent campul de lupta in ceea ce pare a fi o batalie pentru sufletul uman. De o parte se afla oamenii de stiinta care ar dori intrarea intr-o lume noua, a hibrizilor stranii om – animal. De cealalta parte se afla liderii religiosi si politicienii cu constiinta, care se opun cercetarilor pe care le percep ca fiind monstruozitati.

Una dintre cele mai vocale personalitati religioase este cardinalul Keith O’Brien, liderul Bisericii Romano-Catolice din Scotia. El a lansat un atac vehement la adresa premierului Gordon Brown. Sprijind un proiect de lege care ar legaliza experimentele prin care oamenii de stiinta implanteaza ADN uman in ovule provenite de la vaci, Brown sustine „experimente de tipul Frankenstein”, spune O’Brien.

Confruntandu-se cu o rata din ce in ce mai mare a dezaprobarii din partea publicului, o rebeliune in propriul sau partid si amenintari cu demisia din partea a trei ministri catolici, premierul britanic a fost fortat sa bata in retragere si sa le permita parlamentarilor laburisti sa „voteze dupa cum le dicteaza constiinta” in problema embrionilor animalo-umani. Luna trecuta, in timp ce Parlamentul dezbatea proiectul de lege, BBC a dat stirea ca omul de stiinta Lyle Armstrong, de la Universitatea Newcastle, a creat cu succes un asemenea embrion hibrid, anunta www.postamedicala.ro.

Pentru intelegerea acestui eveniment, este importanta amintirea scopului initial al cercetarilor lui Armstrong si ale colegilor sai biologi. Ei nu au avut niciodata intentia de a crea animale hibride, bineinteles, ci au dorit sa creeze celule stem umane embrionice, care au capacitatea de a se transforma in orice tip de celula umana – cum ar fi celule pentru ficat, maduva, muschi, creier. In acest scop, cercetatorii au incercat sa exploateze cunostintele despre semnalele moleculare care ghideaza in mod natural dezvoltarea embrionica.

Daca oamenii de stiinta ar putea controla aceste semnale, sustine rationamentul, ei ar putea obtine intr-o buna zi modalitatea prin care sa transforme un grup de celule intr-un tesut perfect compatibil pentru transplantul intr-un anume pacient uman. O asemenea realizare ar permite medicilor sa inlocuiasca organe sau tesut al creierului afectat de maladia Parkinson.

Multi cercetatori au presupus ca ovulele nefertilizate sunt un ingredient esential in procesul de creare de celule stem embrionice compatibile cu pacientii. Insa ovulele umane sunt dificil de obtinut, iar procurarea lor a ridicat numeroase dileme de ordin etic. Armstrong a reusit sa ocoleasca aceste probleme, cautand o metoda alternativa de a crea celule stem. El a luat un ovul animal, mai precis de ovina, a indepartat materialul genetic si l-a inlocuit cu ADN uman luat dintr-o simpla celula de piele.

Hibridul care a rezultat a inceput sa se comporte ca o celula stem embrionica umana. Catolicii resping cercetarile facute in domeniul celulelor stem embrionice deoarece ele presupun crearea si manipularea de embrioane umane. Insa cardinalul O’Brien si alti lideri crestini obiecteaza fata de acest nou studiu din alt motiv: cercetatorii au violat demnitatea umana combinand elemente umane si animale intr-o forma de viata hibrida si impotriva dorintei lui Dumnezeu.

In vreme ce Armstrong si alti biologi alegeau abordarea hibrida, alti cercetatori au optat pentru o abordare diferita a problemei celulelor stem. Ei au pornit de la premisa ca doar cateva proteine specifice din ovulul nefertilizat poarta responsabilitatea pentru reprogramarea unei celule din piele si pentru transformarea acesteia in celula embrionica. In definitiv, proteinele – nu genele – sunt cele care creeaza diferenta dintre celulele creierului si ale muschilor sau ale ficatului.

Ceea ce pot face in momentul de fata cercetatorii este, in esenta, sa ia orice tip de celula si sa il transforme in echivalentul unei celule stem embrionice – fara a avea nevoie de embrioni sau ovule. Ce sunt, mai exact, aceste celule noi? Celulele sunt definite fundamental nu de locul din care provin, ci de programul lor in activitatea genelor. Din acest punct de vedere, noile celule ar putea fi numite celule stem embrionice. Iar din moment ce sunt genetic identice cu persoana care a oferit esantionul initial, ele sunt, tehnic vorbind, clone ale celulelor embrionice ale acelei persoane. Cercetatorii au descoperit insa puterea cuvintelor de a declansa reactii emotionale pozitive sau negative. „Clona” si „embrion” sunt cuvinte care ar trebui evitate. Astfel, prin consens, noile celule sunt numite celule stem induse pluripotente.

Bineinteles, exista in continuare obstacole ce trebuie depasite inainte ca celulele stem induse pluripotente sa fie testate in clinici. Spre exemplu, tehnologia actuala se bazeaza pe introducerea genelor reconstruite in cromozomii celulei, ceea ce ar putea provoca efecte secundare nedorite. Insa noile metode vor fi create in asa fel incat aceasta introducere sa nu afecteze cromozomii celulei. In cativa ani, domeniul cercetarii celulelor stem va incorpora aceste descoperiri. Studiile asupra celulelor stem vor continua intr-un ritm alert, iar intreaga controversa legata de ele se va stinge, atat in Marea Britanie cat si in SUA sau in alte tari. Partizanii din ambele tabere, insa, vor constata ca lupta pentru sufletul uman este dificil de lasat in urma.