Medicina complementara si alternativa

Cadrul legal al organizarii si functionarii activitatilor si practicilor de medicina complementara si alternativa este reprezentat de Legea nr. 118/2007. Potrivit dispozitiilor acestei legi, medicina complementara si alternativa cuprinde acele practici de ingrijiri de sanatate care nu sunt integrate in sistemul principal al serviciilor medicale de sanatate si sunt folosite ca terapii adjuvante sau pot inlocui terapiile clasice.

Practicile si activitatile de medicina com plementara si alternativa au la baza teoriile, credintele si experienta diferitelor culturi nationale folosite pen tru prevenirea, diagnosticul si tratamentul bolilor somatice si psihice. Domeniul me dicinei complementare si alternative cuprinde practici si terapii naturiste, biologice, de nutritie, terapii manuale, bioelectromagnetice si energetice. Activitatile si practicile de medicina complementara si alternativa pot fi exercitate de urmatoarele categorii profesionale: medici, medici dentisti, farmacisti, psihologi, absolventi ai altor insti – tutii de invatamant superior. Persoanele care doresc sa devina practicieni de medicina com plementara/ alternativa trebuie sa posede autorizatia de libera practica eliberata de Ministerul Sanatatii cu avizul Centrului National de Perfectionare in Domeniul Sanitar. Autorizatia de libera practica a practicienilor de medicina complementara/ alternativa se reinnoieste obligatoriu la interval de 3 ani. In vederea exercitarii medi cinei complementare/ alternative, practicianul de medicina complementara/alternativa adera la Ordinul Practicienilor de Medicina Complementara/Alternativa – organizatie profesionala, neguver amentala, apolitica, ce are drept obiect de activitate controlul si supravegherea exercitarii profesiei de practician de medicina complementara/alternativa. De subliniat faptul ca, potrivit dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 118/2007, practicarea acupuncturii, a apiterapiei, a fitoterapiei, a chiropracticii, a osteopatiei si a medicinei traditionale orientale este permisa numai medicilor, medicilor dentisti sau, dupa caz, farmacistilor. Practicienii autorizati in domeniul medicinei complementare/alternative, care nu sunt medici, medici dentisti sau, dupa caz, farmacisti, pot interveni in completarea si/sau continuarea terapiilor medicale, numai cu acordul scris al pacientului, la recomandarea scrisa a unui medic. Referitor la terapiile medicinei complementare, vom aborda cateva norme privitoare la suplimentele alimentare, la plantele medicinale, plantele aromatice si la medicamentele homeopate.

SUPLIMENTELE ALIMENTARE

S uplimentele alimentare pot aduce beneficii sanatatii omului, doar in conditiile in care sunt utilizate pe baza si conform recomandarilor medicilor sau ale practicienilor de medicina alternativa/complementara. In vederea armonizarii legislatiilor statelor membre ale Uniunii Europene privind suplimentele alimentare, Parlamentul European si Consiliul Europei au adoptat Directiva 2002/46/CE. Prin nutrienti se inteleg urmatoarele substante: vitamine si minerale. In compozitia suplimentelor alimentare pot fi prezenti nu doar nutrienti, ci si alte ingrediente, cum ar fi: aminoacizi, acizi grasi esentiali, fibre, diverse plante si extracte vegetale. Referitor la beneficiile suplimentelor alimentare, acestea sunt numeroase. Spre exemplu, vitamina A intareste imunitatea, vitamina B ajuta organismul sa isi foloseasca rezervele energetice, vitamina C are proprietati antioxidante si contribuie la mentinerea bunei functionari a vaselor sanguine si a musculaturii, vitamina D este importanta pentru asimilarea calciului de catre organism, vitamina E protejeaza celulele pielii si intervine in sinteza hematiilor.

Cu toate acestea insa, abuzul de suplimente alimentare poate avea consecinte grave asupra sanatatii. Astfel, s-a dovedit ca vitaminele A si E, cunoscute pentru efectele lor antioxidante, pot determina cresterea mortalitatii la un consum de 10 ori mai mare decat aportul zilnic recomandat. De asemenea, fierul, cunoscut ca ameliorator al probleme lor de memorie si indicat in starile de oboseala, poate provoca, prin administrare pe termen lung, ciroze sau cancer la ficat, datorita faptului ca se acumuleaza la nivel hepatic. Pentru a se asigura un nivel ridicat de protectie a consumatorilor, se impune ca suplimentele alimentare sa contina numai vitaminele si mi – neralele continute in mod normal in regimul alimentar. Este extrem de important ca substantele chimice utilizate ca surse de vitamine si minerale pentru producerea suplimentelor ali mentare, sa fie sigure si sa poata fi utilizate de catre organism, sens in care Directiva 2002/46/CE cuprinde in anexa lista pozitiva a acestor substante.

Datorita faptului ca un aport excesiv de vitamine si minerale poate avea efecte nefaste asupra sanatatii, este necesara stabilirea unor niveluri maxime sigure ale acestora in suplimentele alimentare. Nivelurile superioare sigure ale vitaminelor si mineralelor se stabilesc printr-o evaluare stiintifica a riscului bazata pe date stiintifice, tinandu-se seama si de cantintatea acestor nutrienti in regimul alimentar normal. Prin urmare, informatiile referitoare la continutul de nutrienti al suplimentelor alimentare sunt esentiale pentru a permite consumatorului care le achizitioneaza sa le utilizeze in mod corespunzator si in siguranta. In legislatia Romaniei, suplimentele alimentare sunt reglementate de Normele privind suplimentele alimentare aprobate prin Ordinul Ministrului Sanatatii nr. 1069/2007, care transpune dispozitiile Directivei 2002/46/ CE. Potrivit prevederilor art. 4 alin. 1 din Ordinul M.S. nr. 1069/2007, pot fi utilizate in suplimentele alimentare numai vitaminele si mineralele prevazute in anexa nr. I si doar sub formele prevazute in anexa nr. II. Ministe rul Sanatatii poate acorda derogare de la prevederile art. 4 alin. 1 pentru utilizarea unor vitamine si minerale nementionate in anexa nr. I sau sub formele nementionate in anexa nr. II, pana la data de 31 decembrie 2009, pe baza unui referat tehnic intocmit de catre unul dintre institutele de sanatate publica din Bucuresti, Iasi, Timisoara sau Cluj-Napoca, numai cu respectarea urmatoarelor conditii: substantele respective sunt utilizate in unul sau mai multe suplimente alimentare comercializate in Uniunea Europeana la data intrarii in vigoare a Directivei 2002/46/CE, respectiv 12 iulie 2002; Autoritatea Europeana de Siguranta a Alimentului nu a emis un aviz nefavorabil pentru aceste substante sau pentru utilizarea acestora in forma mentionata, pe baza unui dosar ce sustine utilizarea substantei in cauza, prezentat Comisiei Europene pana la 12 iulie 2005, de catre unul dintre statele membre ale Uniunii Europene.

Pentru facilitarea unei monitorizari eficiente a suplimentelor alimentare, producatorul, importatorul sau persoana responsabila cu plasarea produsului pe piata in Romania trebuie sa notifice autoritatea competenta din cadrul Ministerului Sanatatii. In termen de 48 de ore, datele de pe eticheta depusa de catre solicitant sunt evaluate, iar acestuia i se transmite formularul de inregistrare a notificarii. Inregistrarea notificarii emise de Ministerul Sanatatii pentru un supliment alimentar este valabila pana la modificarea calitativa sau cantitativa a compozitiei acestuia.

PLANTELE MEDICINALE SI AROMATICE

P lantele medicinale si plantele aromatice sunt reglementate de Legea nr. 491/2003, art. 1 lit. g. Pentru plantele medicinale si aromatice care se comercializeaza in stare proaspata si procesate au fost stabilite normele tehnice privind prelucrarea, procesa rea si co mercializarea acestora, aprobate prin Ordinul comun al Ministrului Sanatatii si al Ministrului Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale nr. 244/401/2005. In conformitate cu dispozitiile art. 2 alin. 1 din Ordinul nr. 244/401/2005, este interzis a se comercializa drept produse prelucrate sau preparate ori partial procesate sau procesate sub forma de suplimente alimentare, plante care figureaza in lista nr. 1 care cuprinde plantele periculoase pentru consumul uman. Orice produs ce urmeaza a fi utilizat ca atare, partial procesat ori procesat sub forma de suplimente ali mentare sub forma predozata, poate fi comercia lizat numai in baza avizului acordat de Institutul de Bioresurse Alimentare. Avizul este acordat in urma notificarii prealabile a produsului. In termen de 30 de zile de la data primirii dosarului de notificare, se transmite, in scris, persoanei care l-a depus, avizul de receptie.

Medicamentele din plante medicinale cu utilizare traditionala sunt definite de art. 695 pct. 30 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, ca fiind orice medicament din plante care a fost autorizat. In conformitate cu prevederile art. 714 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, legiuitorul a stabilit o procedura simplificata de autorizare, denumita in continua re autorizare pentru utilizare traditionala, pentru medicamente din plante medicinale cu utilizare traditionala ce indeplinesc in mod cumulativ urmatoarele criterii:

a) au indicatii adecvate exclusiv medicamentelor din plante medicinale cu utilizare traditionala care, datorita compozitiei si scopului lor, sunt concepute si destinate a fi utilizate fara supravegherea unui medic in ceea ce priveste stabilirea diagnosticului, prescrierea si monitorizarea tratamentului;
b) se administreaza exclusiv in conformitate cu o concentratie si o posologie specificate;
c) sunt preparate de uz oral, extern si/sau pentru inhalatii;
d) informatiile referitoare la utilizarea traditionala a medicamentului sunt suficiente; in mod deosebit, informatiile trebuie sa dovedeasca fap – tul ca medicamentul nu este daunator in conditiile de utilizare specificate sau ca efectele farmacologice si eficacitatea medicamentului sunt plauzibile pe baza utilizarii indelungate si experientei.

Pentru a obtine o autorizare pentru utilizare traditionala, cererea se depune la Agentia Nationala a Medicamentului. Orice etichetare si prospect al unui medicament din plante medicinale cu utilizare traditionala trebuie sa contina o precizare referitoare la faptul ca produsul este un medicament din plante medicinale cu utilizare traditionala care se foloseste pentru indicatia specificata, exclusiv pe baza utilizarii indelungate si ca utilizatorul trebuie sa consulte un medic u alt profesionist din domeniul sanatatii daca simptomele persista in timpul utilizarii medicamentului sau daca apar reactii adverse care nu sunt mentionate in prospect.

MEDICAMENTE HOMEOPATE

I n acceptiunea dispozitiilor art. 721 din Legea nr. 95/2006, un medicament homeopat este orice medicament obtinut din substante numite suse homeopate in acord cu un procedeu de fabricatie homeopat descris de Farmacopeea Europeana sau, in absenta acesteia, de farmacopeele utilizate in Romania si in statele membre ale Uniunii Europene.

Medicamentele homeopate fabricate si puse pe piata in Romania trebuie sa fie autorizate. Pot face obiectul unei proceduri speciale de autorizare simplificata numai medicamentele homeopate care satisfac toate conditiile urmatoare: cale de administrare orala sau externa; absenta unor indicatii terapeutice specifice pe eticheta produsului sau in orice informatie legata de produsul respectiv; existenta unui grad suficient de dilutie pentru a garanta siguranta medicamentului; in particular, medicamentul nu poate contine nici mai mult de o parte la 10.000 din tincturamama, nici mai mult de 1% din cea mai mica doza folosita in alopatie pentru substantele active a caror prezenta intr-un medicament alopat necesita prezentarea unei prescriptii medicale. Suplimentele alimentare, medicamentele homeopate si cele din plante medicinale se pot elibera fara prescriptie medicala si constituie, de multe ori, o terapie adjuvanta de succes ori chiar pot inlocui terapiile clasice, astfel ca, de foarte multe ori, exista tentatia automedicatiei. Avand insa in vedere faptul ca utilizarea acestor produse in mod abuziv sau fara consultarea unui specialist poate dauna grav sanatatii, doar medicul ori practicianul medicinei complementare sau alternative sunt abilitati a stabili un tratament naturist corect.