Acidul linoleic conjugat (partea a doua)

Cercetari recente desfasurate in Spania au reconfirmat ca suplimentele de acid linoleic conjugat pot induce insulino-rezistenta la om si animal, desi mecanismul acestui efect ramane imprecis.

Cercetari recente desfasurate in Spania au reconfirmat ca suplimentele de acid linoleic conjugat pot induce insulino-rezistenta la om si animal, desi mecanismul acestui efect ramane imprecis.

Studiul a urmarit
efectele directe ale acidului linoleic conjugat pe secretia
de leptina si cea de adiponectina – ambele cu rol in sensibilitatea
la insulina a celulelor. Acidul linoleic conjugat
a inhibat atat expresia bazala, cat si cea insulinstimulanta
a leptinei, ca si secretia acesteia; a inhibat
productia bazala de adiponectina, dar nu si in prezenta
insulinei; a scazut preluarea de catre tesuturi a glucozei
si a crescut semnificativ proportia de glucoza metabolizata
pana la acid lactic. Tratamentul insulinic a prevenit
partial efectele acidului linoleic conjugat asupra utilizarii
tisulare a glucozei si a determinat o crestere semnificativa a procentelor de glucoza metabolizate in lactat.
S-a observat, de asemenea, o puternica relatie inversa
intre cresterea utilizarii anaerobe a glucozei si scaderea
secretiei de leptina si adiponectina. In plus, lipoliza si expresia
factorului de transcriptie adipogenetica PPARgamma
au fost diminuate de catre acidul linoleic conjugat.
Aceste date indica faptul ca acidul inhiba secretia de
leptina si adiponectina si sugereaza ca stimularea metabolismului
anaerob al glucozei ar putea sta la originea
acestui fapt. Inhibitia PPARgamma ar putea sa fie implicata
si ea in inhibarea secretiei de adiponectina. Mai
mult, inhibarea productiei de leptina si adiponectina ar
putea contribui la insulinorezistenta indusa de acidul linoleic
conjugat.

Un alt studiu efectuat in Suedia a urmarit efectele
suplimentelor de acid linoleic conjugat asupra valorilor
antropometrice si metabolice, ca si asupra compozitiei
in acizi grasi a lipidelor plasmatice si a trombocitelor.
Rezultatele au aratat o scadere semnificativ statistic a
grasimii corporale la grupul de lucru. Greutatea corporala,
IMC, diametrul abdominal sagital nu s-au modificat.
Nu au existat diferente intre loturile investigate in ceea
ce priveste lipoproteinele serice, acizii grasi neesterificati,
insulina plasmatica, glicemia sau activitatea inhibitorului
activatorului de plasminogen (PAI-1). In grupul suplimentat
cu acid linoleic conjugat au crescut nivelele
plasmatice si trombocitare ale acizilor stearic, docosatetraenoic,
docosapentaenoic, in timp ce nivelul
acizilor palmitic, oleic si dihomo-gamma-linolenic a
scazut, determinand o descrestere a activitatii estimate
a enzimelor delta-6 si delta-9 desaturaza si o
crestere a activitatii delta-5 desaturazei. Aceste rezultate
sugereaza ca suplimentele de acid linoleic conjugat
pot reduce grasimea corporala si ca pot influenta
metabolismul lipidic.

Studiile britanice au urmarit efectele antiaterogenetice
ale acidului linoleic conjugat, observate deja pe animalele de laborator. Rezultatele au fost divergente,
in functie de izomerul folosit: izomerul trans-
10,cis-12 creste raportul LDL/HDL colesterol si raportul
coleste rol total/HDL colesterol, pe cand izomerul cis-
9,trans-11 le diminueaza.

O cercetare a Departamentului American de Agricultura,
efectuat in 2006, pe soareci, indica faptul ca
acidul linoleic conjugat poate induce o redistributie dramatica
a acizilor grasi esentiali (docosahexaenoic si arahidonic)
in diferite tesuturi. Acest fapt ridica mari semne
de intrebare in ceea ce priveste riscurile majore conexe,
indeosebi legate de morbiditatea prin boli cardio-vasculare
si inflamatorii. De exemplu, continutul acidului docosahexaenoic
la nivelul miocardului a fost redus cu circa
25% de anumiti izomeri ai acidului linoleic conjugat
in timp ce in splina, acelasi acid gras a crescut de 6 ori,
iar acidul arahidonic a scazut cu numai 5% fata de nivelurile
normale. Un alt studiu, din 2005, care a oferit suplimente
de acid linoleic conjugat la puii recent eclozati,
a aratat o mortalitate crescuta la grupurile care au primit
suplimentul si o diminuare a nivelurilor de acid docosahexaenoic
la puii incubati cu acid linoleic conjugat.

In ceea ce priveste actiunea acidului linoleic conjugat
asupra imunitatii, datele disponibile sunt destul de
limitate, indeosebi la subiectii umani. Studiile efectuate
au aratat ca efectele izomerilor acidului linoleic conjugat
au fost similare, existand o corelatie negativa intre activarea
mitogen-indusa a limfocitelor T si continutul de
izomeri al mononuclearelor.

Sursele dietetice de acid linoleic conjugat sunt
produsele animaliere: carnea de vita, de cangur, de
gaina, ouale, produsele lactate procesate termic cum
sunt branza, laptele si iaurturile. Raportul tipic dintre
cei doi izomeri in alimente porneste de la 30/1 si
merge pana la 70/1, iar in suplimente el este, de regula,
de 50/50. Desi uleiurile vegetale contin mult acid linoleic,
nu contin decat foarte putin acid linoleic conjugat,
acesta putand fi obtinut prin expunerea uleiului la
caldura si mediu bazic. Unicitatea acidului din grasimile
rumegatoarelor este legata de biohidrogenarea acizilor
grasi nesaturati din dieta de catre bacteriile rumenului.
Izomerii acidului linoleic conjugat sunt compusi intermediari
in biohidrogenare, iar o parte din ei este orientata
catre grasimile laptelui si catre grasimea corporala.
In plus, chiar animalele isi sintetizeaza izomerul
cis-9, trans-11 (in muschi si glanda mamara) din acid
trans-11 octadecenoic, un alt intermediar absorbit din
cadrul biohidrogenarii ruminale.

Numeroase cercetari au urmarit modalitatile practice
de a amplifica nivelul de acid linoleic conjugat in
alimentele de origine animala, prin intermediul unor
modele specifice de alimentatie administrata septelului –
dieta bogata in soia, seminte de rapita – ambele bogate
in acizi grasi nesaturati(School of Chemistry din cadrul
Trinity College Dublin).

Cele mai frecvente efecte adverse ale administrarii
ca supliment a acidului linoleic conjugat au fost: greata,
diareea, dispepsia si scaunele diareice, acidul fiind in
general foarte bine tolerat.

Din punctul de vedere al interactiunilor, acidul linoleic
conjugat poate interfera medicatia antidiabetica,
datorita efectelor sale pe metabolismul glucozei, ca si
medicatia antihiperlipemianta, din cauza efectelor pe
metabolismul lipidic.

In concluzie, desi beneficiile acidului linoleic conjugat
sunt cat se poate de incurajatoare – efectele sale
negative, mai ales in ceea ce priveste metabolismul glucozei
– sunt mai mult decat ingrijoratoare. De aceea
folosirea acidului linoleic conjugat in scopul reducerii
greutatii corporale trebuie sa fie exclusiv o terapie adjuvanta
a metodelor obisnuite, rezervata pacientilor care
necesita minime ajustari de greutate si care nu prezinta
factori de risc pentru diabet si boala cardiovasculara. In
orice caz, pacientii care folosesc astfel de suplimente trebuie
sa-si monitorizeze in mod regulat nivelul glicemiei
si nivelul lipidelor sanguine, pentru a putea intrerupe la
timp suplimentarea in cazul aparitiei unor modificari patologice.