Cadrul legislativ care reglementeaza masurile de prevenire si combatere a violentei in familie este incomplet. Odata ce ar fi adopat, un proiect de modificare a Legii nr. 217/2003, initiat in Camera Deputatilor, ar putea sa ofere in sfarsit instrumentele de punere in practica, capitol atat de deficitar in prezent.

Avand in vedere gravitatea si implicatiile actelor de violenta savarsite in cadrul familiei, legiuitorul a considerat necesar a lua initial masuri de natura penala pentru prevenirea si combaterea acestui fenomen, sens in care, prin Legea nr. 197/2000 a fost modificat Codul Penal (CP) al Romaniei, fiind introduse o serie de noi reglementari menite sa protejeze familia. Astfel, a fost introdusa la art. 75 din CP o noua circumstanta agravanta constand in savarsirea infractiunii prin violente asupra membrilor familiei, a fost introdusa la art. 118/1 CP o noua masura de siguranta constand in interdictia de a reveni in locuinta familiei pe o perioada determinata, de pana la doi ani, au fost introduse forme agravate la infractiunile de lovire sau alte violente (art.180, 181 CP), viol (art. 197 CP), coruptie sexuala (art. 202 CP) in cazul faptelor savarsite asupra unui membru al familiei. De asemenea, unele infractiuni contra familiei (abandonul de familie – art. 305, rele tratamente aplicate minorului – art. 306) au fost sanctionate mai aspru, ca si infractiunea de punere in primejdie a unei persoane in neputinta de a se ingriji singura (art. 314). Cu toate acestea, Legea nr. 197/2000 prezinta si lacune, cea mai importanta dintre acestea vizand faptul ca nu exista nicio referire in cadrul legii la concubini, violentele comise intre acestia fiind considerate in afara familiei, in conditiile in care, in vremurile actuale, concubinajul este o forma de convietuire pe care o aleg foarte multe cupluri. De asemenea, pentru infractiunile prevazute de art. 180, 181 CP, se mentine dispozitia potrivit careia impacarea partilor inlatura raspunderea penala, ori de cele mai multe ori, de teama, victima declara in fata instantei ca s-a impacat cu agresorul.

DEFINIREA VIOLENTEI IN FAMILIE

La nivel international exista o serie de acte cu caracter normativ vizand violenta in familie: Recomandarea Consiliului Europei nr. 4/1985 cu privire la violenta in familie; Recomandarea Consiliu lui Europei nr. 11/1985 privind protectia victimei; Recomandarea Consiliului Europei nr. 21/1987 privind asistenta victimelor si prevenirea victimizarii lor; Recomandarea Consiliului Europei nr. 2/1990 pentru adoptarea unor masuri sociale privind violenta in fami lie; Recomandarea Consiliului Europei nr. 5/2002 privind protectia femeilor impotriva violentei. Deoarece tara noastra urma sa adere la U. E., Romania a adoptat in anul 2003 legea nr. 217 privind prevenirea si combaterea violentei in familie, menita sa clari fice notiunea de violenta in fami lie si sa aduca instrumente noi de combatere si prevenire a acestor violente. In sensul Legii nr. 217/2003, violenta in familie reprezinta orice actiune fizica sau verbala savarsita cu intentie de catre un membru de familie impotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoaca o suferinta fizica, psihica, sexuala sau un preju diciu material. De asemenea, este considerata violenta in familie impiedicarea femeii de a-si exercita drepturile si libertatile fundamentale. Prin membru de familie legiuitorul intelege atat sotul, cat si ruda apropiata, astfel cum este definita la art. 149 din CP. Co dul Penal defineste „rudele apro piate” ca fiind ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite prin adoptie, potrivit legii, astfel de rude. Potrivit dispozitiilor art. 4 din Legea nr. 217/2003, de efectele acestui act normativ beneficiaza si persoanele care au stabilit relatii asemanatoare acelora dintre soti (concubinii) sau dintre parinti si copil, dovedite pe baza anchetei sociale.

ASISTENTII FAMILIALI

In scopul asigurarii asistentei specifice relatiilor de familie, legiuitorul a infiintat prin Legea nr. 217/2003 categoria socioprofesionala a asistentilor familiali, care sunt asistenti sociali specializati. Acestia isi desfasoara activitatea in servicii publice de asistenta sociala, adaposturi, alte unitati pentru prevenirea si combaterea violentei in familie. In activitatea lor, asistentii familiali identifica si tin evidenta familiilor in care apar conflicte ce pot cauza violente; urmaresc desfasurarea activitatii de prevenire a violentei in familie; identifica solutii neviolente prin legatura cu persoanele in cauza; solicita sprijinul unor persoane fizice sau juridice pentru rezolvarea situatiilor care genereaza violenta in familie.

Asistentii familiali isi desfasoara activitatea de prevenire si monitorizare a cazurilor de violenta in familie in colaborare cu persoane desemnate de Ministerul Administratiei si Internelor si de Ministerul Sanatatii. Procedura de conlucrare in aceste situatii este reglementata prin Ordinul comun nr. 306/384/993/12.07.2004 al Ministrului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, Ministrului Administratiei si Internelor si al Ministrului Sanatatii. Potrivit acestui Ordin, se incheie protocoale de colaborare la nivel judetean intre inspectoratele de politie judetene, comandamentele judetene de jandarmi, directiile de sanatate publica judetene si unitatile pentru prevenirea si combaterea violentei in familie de la nivelul judetului, respectiv al munici piului Bucuresti, protocoalele vizand organiza rea de dezbateri publice, elaborarea si difuza rea de materiale documentare privind cauzele si consecintele violentei in familie, realizarea de programe educative pentru parinti si copii; monitorizarea cazurilor de violenta in familie din sectorul sau unitatea teritoriala deservita; culegerea informatiilor asupra acestora; intocmirea unei evidente separate; asigurarea accesului la informatii, la cererea organelor judicia re si a partilor sau reprezentantilor acestora; colaborarea dintre medici, politisti, jandarmi, persoanele din cadrul compartimentelor cu atributii in combaterea violentei in familie din cadrul autoritatilor locale, precum si a asistentilor familiali in instrumentarea propriu-zisa a cazurilor, tinand cont de specificitatea fiecarui caz; indrumarea partilor implicate in conflict spre servicii sociale si medicale de specialitate; schimbul periodic de informatii privind situatiile de risc si cazurile concrete de violenta in familie.

Dar, desi a fost creat cadrul legislativ pentru existenta si functionarea categoriei socioprofesionale a asistentilor familiali, nici pana in prezent nu a fost aprobat standardul ocupational pentru aceasta profesie, astfel ca specializarea asistentului social ca asistent familial este imposibil de realizat. Mai mult, colaborarea asistentilor familiali cu persoanele desemnate de institutiile publice semnatare ale protocoalelor susmentionate a ramas la nivel de act normativ, neexistand practic un circuit functional.

UNITOETI PENTRU PREVENIREA SI COMBATEREA VIOLENTEI IN FAMILIE

Legiuitorul a reglementat in cadrul Legii nr. 217/2003 si regimul juridic al unitatilor pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, unitati reprezentate de centrele pentru adapostirea victimelor violentei in familie (adaposturile), centrele de recuperare pentru victimele violentei in familie, centrele de asistenta destinate agresorilor. Art. 23 din lege defineste adaposturile ca fiind unitati de asistenta sociala, cu sau fara personalitate juridica, care asigura protectie, gazduire, ingrijire si consiliere victimelor violentei in familie, nevoite sa recurga la acest serviciu de asistenta sociala. Primirea victimelor in adapost se face numai in caz de urgenta sau cu aprobarea scrisa a asistentului familial, atunci cand izolarea victimei de agresor se impune ca masura de protectie. Persoanelor care au comis actul de agresiune le este interzis accesul in incinta adapostului unde se gasesc victimele. Adaposturile pot fi publice, private sau in parteneriat public-privat. Infiintarea, organizarea si functionarea adaposturilor publice se aproba prin hotarari ale consiliilor judetene. Adaposturile publice trebuie sa asigure gratuit, pe o perioada determinata, asistenta familiala atat victimei, cat si minorilor aflati in ingrijirea acesteia, protectie impotriva agresorului, ingrijire medicala, hrana, cazare, asistenta psihologica si consiliere juridica. Corpurile gardienilor publici infiintate pe langa consiliile judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti asigura paza adaposturilor publice din zona de competenta. Centrele de recuperare pentru victimele violentei in familie sunt unitati de asistenta sociala cu sau fara personalitate juridica care asigura gazduirea, ingrijirea, precum si reabilitarea si reinsertia sociala a acestora. Centrele de asistenta destinate agresorilor sunt unitati de asistenta sociala cu sau fara personalitate juridica care asigura in regim rezidential sau semirezidential reabi litarea si reinsertia sociala a acestora, masuri educative, precum si consiliere si mediere familiala. Tratamentele psihiatrice, de dezalcoolizare si dezintoxicare acordate prin centrele de asistenta destinate agresorilor se asigura in spitalele sau unitatile sanitare cu care s-au incheiat conventii in acest sens. Normele de organizare si functionare a unitatilor pentru prevenirea si combaterea violentei in familie au fost aprobate prin Ordinul nr. 304/2004. Potrivit acestora, adaposturile asigura protectia victimelor violentei in familie si a copiilor aflati in ingrijirea lor in situatii de urgenta, prin gazduirea pe o perioada determinata, cuprinsa intre sapte si 60 de zile. Centrele de recuperare pentru victimele violentei in familie asigura gazduirea si ingrijirea victimelor violentei in familie pentru o perioada de maximum 90 de zile, insa in situatii exceptionale se poate aproba prelungirea acestei perioade pana la 180 de zile, numai cu aprobarea conducerii centrului de recuperare. Serviciile de asistenta sociala acordate in cadrul unitatilor pentru prevenirea si combaterea violentei in familie trebuie sa respecte standardele aprobate prin Ordinul nr. 383/2004.

MASURI DE PROTEJARE A VICTIMELOR VIOLENTEI IN FAMILIE

Art. 26 din Legea nr. 217/2003 reglementeaza posibilitatea instantei de judecata ca, in cursul urmaririi penale sau al judecatii, la cererea victimei sau din oficiu, ori de cate ori exista probe sau indicii temeinice ca un membru de familie a savarsit un act de violenta cauzator de suferinte fizice sau psihice asupra unui alt membru, poate dispune, in mod provizoriu, masura interzicerii de a reveni in locuinta comuna, ori una dintre masurile de siguranta prevazute la art. 113 si 114 din Codul Penal. Art. 113 din CP reglementeaza obligarea la tratament medical, in cazul in care faptuitorul, din cauza unei boli ori a intoxicarii cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substante, prezinta peri col pentru societate, acesta putand fi obli gat sa se prezinte in mod regulat la tratament me dical pana la insanatosire. Art. 114 din Co dul Penal prevede masura internarii medi cale, atunci cand faptuitorul este bolnav mintal ori toxi coman si se afla intr-o stare care prezinta pericol pentru societate, masura internarii intr-un institut medical de speciali tate fiind dispusa pana la insanatosire. Potrivit dispozitiilor Legii nr. 217/2003, masurile prevazute la art. 26 se dispun de instanta de judecata prin incheiere motivata, care poate fi atacata separat cu recurs, in termen de trei zile de la pronuntare pentru cei prezenti si de la comunicare pentru cei lipsa. Recursul nu suspenda executarea incheierii judecatoresti.

In cadrul sistemului national de asistenta sociala, este firesc ca Statul sa infiinteze institutii specializate pentru asigurarea asis tentei specifice relatiilor de familie. Astfel, prin Hotararea Guvernului nr. 1624/2003 a luat nastere Agentia Nationala pentru Protectia Familiei, institutie avand drept scop: elaborarea si implementarea politicilor in domeniul protectiei familiei; promovarea valorilor familiale, a intelegerii si intrajutorarii in familie, prevenirea si combaterea violentei in relatiile dintre membrii sai; sprijinirea membrilor de familie aflati in dificultate ca urmare a actelor de violenta in familie; initierea si coordona rea parteneriatelor sociale, in scopul prevenirii si combaterii violentei in familie. Urmare a promulgarii Legii nr. 329/2009 prin care, din cauza crizei economice prin care trece si tara noastra, s-a decis reorganizarea unor institutii pu blice, a fost abrogata H.G. nr. 1624/2003, fiind infiintata prin comasarea mai multor institutii Autoritatea Nationala pentru Protectia Familiei si a Drepturilor Copilului. Din nefericire, si acest ultim act normativ a fost abrogat, prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 68/30.06.2010 desfiintandu-se efectiv institutia Autoritatii Nationale pentru Protectia Familiei si a Drepturilor Copilului, ale carei atributii au fost preluate de catre Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.

Prin urmare, este evident faptul ca in prezent instrumentele practice de prevenire si combatere a violentei in familie sunt extrem de limitate, astfel ca legislatia in domeniu ar trebui profund imbunatatita. Aceasta este si ratiunea pentru care un numar de 54 de deputati au initiat la 03.03.2010 un proiect de modificare a Legii nr. 217/2003. Presedintele Comisiei pentru egalitatea de sanse din Camera Deputatilor, Cristina Pocora, a declarat ca proiectul vizeaza incriminarea violentei in familie ca infractiune, includerea unor mijloace specifice de drept civil, respectiv a ordinului de protectie, dar si masuri specifice de siguranta, care se pot lua in cazul comiterii actelor de violenta in familie, respectiv ordinul de restrictie si ordinul de interdictie. Avand in vedere faptul ca proiectul de modificare a Legii nr. 217/2003 a fost inregistrat la Senat spre dezbatere la 18.03.2010, iar la 16.06.2010 a primit aviz favorabil de la Comisia pentru drepturile omului, culte si minoritati, speram ca legiuitorul roman sa aiba vointa de a adopta cat mai curand un act normativ viabil, care sa poata fi pus in practica si care sa contribuie realmente la prevenirea si combaterea violentei in familie.

Leave a reply