Raspunderea civila a furnizorului de servicii medicale si farmaceutice

Raspunderea civila este clasificata in dreptul civil in doua mari categorii: raspunderea civila delictuala si raspunderea civila contractuala.

Raspunderea civila este clasificata in dreptul civil in doua mari categorii: raspunderea civila delictuala si raspunderea civila contractuala.

Raspunderea civila delictuala are drept continut obligatia unei persoane de reparare a unui prejudiciu cauzat altuia printr- o conduita proprie ilicita.

Obligatia de reparare a prejudiciului astfel cauzat reprezinta o sanctiune de drept civil, insa raspunderea civila nu exclude o raspundere penala sau contraventionala. Astfel, in situatia in care fapta ilicita constituie si infractiune, aceasta poate fi sanctionata si cu o pedeapsa penala.

Raspunderea delictuala este reglementata de art. 998, 999 cod civil, norme legale conform carora orice fapta a omului prin care se cauzeaza altuia un prejudiciu, il obliga pe cel care se face vinovat de savarsirea acesteia la repararea pagubei, omul fiind responsabil nu numai pentru prejudiciile cauzate in mod intentionat, ci si pentru acelea cauzate prin neglijenta sau imprudenta. Exista insa si o forma speciala a raspunderii delictuale pentru fapta altuia, reglementata de prevederile art. 1000 alin. 3 cod civil, potrivit caruia comitentii raspund pentru prejudiciile cauzate de prepusii lor in functiile ce li s-au incredintat. Codul civil nu defineste notiunile de „comitent” si „prepus”, astfel ca jurisprudenta si literatura de specialitate au statuat in unanimitate cu privire la faptul ca ceea ce este definitoriu pentru calitatile de comitent si prepus este existenta unui raport de subordonare bazat pe imprejurarea ca, prin acordul partilor, o persoana fizica sau juridica incredinteaza unei persoane fizice o anumita insarcinare. De asemenea, art. 1000 alin.1 cod civil legifereaza raspunderea pentru lucrurile aflate „sub paza noastra”. Legiuitorul a avut in vedere „paza juridica” a unui bun, sens in care se considera ca paza juridica apartine acelei persoane fizice sau juridice care are folosinta, controlul si supravegherea asupra bunului respectiv.

In timp ce raspunderea civila delictuala este antrenata in situatia incalcarii unei obligatii legale cu caracter general (aceea de a nu vatama drepturile altuia prin fapte ilicite), raspunderea civila contractuala este invocata de catre partea contractan ta lezata prin incalcarea de catre co-contractant a unei obligatii concrete asumate printr-un contract preexistent, valabil incheiat intre parti. In acest sens, art. 969 cod civil prevede ca o conventie legal incheiata are putere de lege pentru partile contractante.

De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 970 cod civil, conventiile trebuie executate cu buna-credinta, iar prin incheierea unei conventii, partile sunt obligate nu doar la ceea ce este expres cuprins in clauzele contractuale, ci si la toate efectele pe care echitatea, obiceiul sau legea le confera acelei obligatii. In conditiile art. 1020, 1021 cod civil, partea in privinta careia angajamentul nu s-a executat poate opta intre obligarea co-contractantului la executarea conventiei, cand este posibil, si intre a cere desfiintarea contractului si daune interese. In vederea angajarii raspunderii civile, se cer a fi indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: sa existe o conduita ilicita, sa existe un rezultat vatamator, sa existe legatura de cauzalitate intre conduita ilicita si rezultatul vatamator, sa existe vinovatie a autorului conduitei ilicite si sa nu existe cauze care inlatura raspunderea juridica.

Furnizorii de servicii medicale, de dispozitive medicale si de medicamente care pot intra in relatii contractuale cu CNAS sunt: unitatile sanitare publice sau private; farmaciile, distribuitorii si producatorii de medicamente si materiale sanitare; alte persoane fizice si juridice care furnizeaza servicii medicale, medicamente si dispozitive medicale.

De remarcat faptul ca o conduita ilicita poate fi reprezentata nu doar de o actiune concreta, ci si de o inactiune a unei persoane, inactiunea fiind considerata ilicita numai atunci cand respectiva persoana avea obligatia de a actiona intr-un anumit fel si nu a actionat ca atare. In ceea ce priveste vinovatia, putem vorbi de intentie sau de culpa. Intentia poate fi directa, atunci cand consecintele ilicite ale faptei savarsite au fost urmarite de faptuitor, si indirecta, atunci cand consecintele ilicite ale faptei savarsite nu au fost dorite, dar au fost acceptate. Culpa este o forma mai usoara a vinovatiei, putand fi regasita in modalitatea de culpa din imprudenta (atunci cand persoana care a comis fapta a prevazut posibilitatea survenirii unor urmari ilicite, nu le-a dorit, nu le-a acceptat, dar a crezut ca le va putea preveni) sau in modalitatea culpei din neglijenta (atunci cand persoana care a comis fapta nu a prevazut posibilitatea survenirii unor urmari ilicite, desi putea sau trebuia sa le prevada).

Avand in vedere subiectul pe care mi-am propus sa il tratez in acest articol, am abordat initial cateva dintre notiunile de baza din sfera raspunderii civile, pentru ca, in cele ce urmeaza, sa stabilim cine sunt furnizorii de servicii medicale si furnizorii de servicii farmaceutice, care este natura obligatiilor civile ale acestor furnizori, cine sunt creditorii acestor obligatii si care este tipul de raspundere civila pe care incalcarea diferitelor tipuri de obligatii o atrage.

Furnizorii de servicii medicale, in acceptiunea art. 210 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, sunt persoane fizice sau juridice autorizate de Ministerul Sanatatii Publice pentru a furniza servicii medicale. In cadrul sistemului de asigurari sociale de sanatate, furnizorii de servicii medicale, de dispozitive medicale si de medicamente care pot intra in relatii contractuale cu casele de asigurari sunt: unitatile sanitare publice sau private, organizate conform prevederilor legale in vigoare, autorizate si evaluate in conditiile legii; farmaciile, distribuitorii si producatorii de medicamente si materiale sanitare; alte persoane fizice si juridice care furnizeaza servicii medicale, medicamente si dispozitive medicale. Furnizorii de servicii medicale, medicamente si dispozitive medicale care stabilesc relatii contractuale cu casele de asigurari, incheie in acest sens anual un contract de natura civila. In prezent, drepturile si obligatiile contractuale dintre furnizorii de servicii medicale si farmaceutice, pe de o parte, si casele judetene de asigurari de sanatate, pe de alta parte, sunt cuprinse in Contractul-cadru privind conditiile acordarii asistentei medicale in cadrul sistemului de asigurari sociale de sanatate pentru anul 2007, aprobat prin H.G. nr. 1842/2006, a carui valabilitate s-a prelungit pana la 31 martie 2008.

Raspunderea juridica contractuala a furnizorilor de servicii medicale si de medicamente este reglementata expres in cadrul Contractului-cadru, nerespectarea obligatiilor contractuale putand atrage sanctiuni pornind de la diminuarea valorii minime garantate a punctului per capita (art. 38 al Contractului-cadru), diminuarea contravalorii serviciilor de medicina dentara, paraclinice sau de recuperare/reabilitare (art. 54 al Contractului-cadru), pana la rezilierea de plin drept a contractului incheiat cu casa de asigurari de sanatate ( art. 18, 39, 97, 111 din Contractul-cadru).

In conformitate cu dispozitiile art. 298 din Legea nr. 95/2006, litigiile dintre furnizorii de servicii medicale sau farmaceutice si casele de asigurari de sanatate pot fi solutionate, la solicitarea uneia dintre parti, pe calea arbitrajului in conditiile si procedurile dreptului comun. Comisia de arbitraj este o institutie permanenta de arbitraj fara personalitate juridica, care functioneaza in conditiile stabilite prin Regulamentul de organizare si functionare aprobat prin Ordinul nr. 66/2008. Comisia de arbitraj este indrituita a solutiona pe calea arbitrajului litigiile dintre furnizorii de servicii medicale/medicamente si casele de asigurari de sanatate, daca partile au incheiat in acest sens o conventie arbitrala scrisa. Consiliul de Conducere al Comisiei de arbitraj este format dintr-un reprezentant al Ministerului Sanatatii Publice, numit prin ordin al ministrului sanatatii publice, un reprezentant al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, numit prin ordin al presedintelui CNAS, un reprezentant al Colegiului Medicilor din Romania, numit prin decizie a presedintelui CMR, un reprezentant al Colegiului Farmacistilor din Romania, numit prin decizie a presedintelui CFR si un reprezentant al Cole giului Medicilor Dentisti din Romania, numit prin decizie a presedintelui CMDR.

Una dintre principalele atributii ale Consiliului de Conducere este aceea ca propune regulile de solutionare a cauzelor arbitrale, care se aproba prin ordin al ministrului justitiei si se completeaza cu prevederile Codului de procedura civila. Comisia de arbitraj este formata din cate un arbitru desemnat de fiecare parte si un arbitru desemnat de catre Consiliul de conducere al Comisiei de arbitraj, dintr-o lista de arbitri atestati de Ministerul Sanatatii Publice, pe baza unui examen desfasurat in conditiile si potrivit procedurilor stabilite printr-un regulament aprobat prin ordinul ministrului sanatatii publice si inregistrat la Comisia de arbitraj.

Unitatile sanitare publice si private, in calitate de furnizori de servicii medicale, raspund civil pentru: infectiile nosocomiale; defectelor cunoscute ale dispozitivelor si aparaturii medicale folosite in mod abuziv, fara a fi reparate; folosirii materialelor sanitare, dispozitivelor medicale, substantelor medicamentoase si sanitare, dupa expirarea perioadei de garantie sau a termenului de valabilitate a acestora; acceptarea de echipamente si dispozitive medicale, materiale sanitare, substante medicamentoase si sanitare de la furnizori, fara asigurarea prevazuta de lege, precum si subcontractarea de servicii medicale sau nemedicale de la furnizori, fara asigurare de raspundere civila in domeniul medical.

Pot fi arbitri persoanele care au studii medicale, economice ori studii juridice, indeplinesc si celelalte conditii legale privind dobandirea calitatii de arbitru si nu sunt angajati ai niciuneia dintre partile aflate in litigiu ori ai institutiilor care au desemnat reprezentanti in Consiliul de conducere al Comisiei de arbitraj.

Potrivit regulilor procedurii arbitrajului de drept comun (art. 340 – 370 cod procedura civi la), hotararea arbitrala comunicata partilor are efectele unei hotarari judecatoresti definitive. Hotararea arbitrala poate fi desfiintata numai prin actiune in anulare pentru motivele expres prevazute in art. 364 cod procedura civila.

Competenta de a judeca in prima instanta actiunea in anulare revine instantei superioare celei care, in lipsa conventiei arbitrale, ar fi fost competenta a solutiona in prima instanta litigiul supus arbitrajului. Actiunea in anulare poate fi introdusa in termen de o luna de la data comunicarii hotararii arbitrale. Instanta de judecata, in cazul admiterii actiunii in anulare, va anula hotararea arbitrala si se va pronunta pe fondul pricinii, in limitele conventiei arbitrale. Hotararea instantei judecatoresti cu privire la actiunea in anulare poate fi atacata numai cu recurs.

In ceea ce priveste raspunderea contractuala a furnizorilor de servicii farmaceutice, se observa ca acestia intra in diverse relatii contractuale in calitate de furnizori de servicii farmaceutice. Astfel, in afara de contractele pe care furnizorii le pot incheia cu casele de asigurari de sanatate, societatile comerciale farmaceutice intra si in relatii comerciale cu societatile comerciale producatoare sau distribuitoare de medicamente, relatii comerciale care sunt guvernate de dispozitiile Codului comercial, completate cu reglementarile referitoare la contracte cuprinse in Codul civil, in ceea ce priveste raspunderea contractuala.

Art. 644 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii reglementeaza raspunderea civila delictuala a furnizorilor de servicii medicale si farmaceutice. Astfel, unitatile sanitare publice si private, in calitate de furnizori de servicii medicale, raspund civil pentru prejudiciile produse in activitatea de preventie, diagnostic sau tratament, in situatia in care acestea sunt consecinta: infectiilor nosocomiale; defectelor cunoscute ale dispozitivelor si aparaturii medicale folosite in mod abuziv, fara a fi reparate; folosirii materialelor sanitare, dispozitivelor medicale, substantelor medicamentoase si sanitare, dupa expirarea perioadei de garantie sau a termenului de valabilitate a acestora; acceptarii de echipamente si dispozitive medicale, materiale sanitare, substante medicamentoase si sanitare de la furnizori, fara asigurarea prevazuta de lege, precum si subcontractarea de servicii medicale sau nemedicale de la furnizori, fara asigurare de raspundere civila in domeniul medical. Aceste unitati sanitare raspund pentru prejudiciile produse de personalul medical angajat, in solidar cu acesta.

De asemenea, unitatile sanitare raspund civil si pentru prejudiciile cauzate, in mod direct sau indirect, pacientilor, generate de nerespectarea reglementarilor interne ale unitatilor sanitare, dar si pentru prejudiciile produse pacientilor in activitatea de preventie, diagnostic si tratament, generate in mod direct sau indirect de viciile ascunse ale echipamentelor si dispozitivelor medicale, substantelor medicamentoase si materiale sanitare, in perioada de valabilitate a acestora.

Comportamentul uman are o sfera diversa de manifestare dar, cu toata complexitatea comportamentului, omul se raporteaza in permanenta la principii, norme, valori. In momentul in care o persoana opteaza pentru o anumita conduita (din toate cele posibile) se declanseaza mecanismul antrenarii raspunderii sale sociale. Aceasta se datoreaza capacitatii rationale a omului de a opta pentru un anumit comportament, stiind, sau fiind necesar sa stie ca fapta sa se inscrie sau nu in limitele principiilor general acceptate, si asumandu-si consecintele pentru conduita sa negativa.