Cum s-a ajuns la aceasta criza
in sistemul sanitar?

Fara discutie ca in acesta criza s-a ajuns
in urma a mai bine de un deceniu de alocari
bugetare aflate cu mult sub nivelul nevoilor
sistemului sanitar. In ultimul deceniu
media alocarilor pentru sanatate a fost
de 3 – 4% din PIB. Era normal ca intr-o
asemenea perioada lunga de timp sa apara
disfunctionalitati grave in sistem. Si apoi,
aceste disfunctionalitati sa se transforme
intr-o criza sociala de avengura, caz pe care
il vedem acum.

Mecanismul de bugetare pentru sanatate,
in ultimii 6 – 8 ani, a fost urmatorul: se bugeta
necesarul pentru primele 3 trimestre, iar
cel de-al 4-lea trimestru era finantat in urma
rectificarii bugetare care se realiza in vara
anului respectiv. La fel s-a intamplat si anul
acesta, cu toate ca se stia ca va fi un an de
criza si ca produsul intern brut va scadea.
In anul 2009 s-a luat decizia sa se aloce
doar 3,2% din PIB pentru Sanatate, fata de
4,2% din PIB cat a fost in anul 2008, iar
in momentul in care ar fi trebuit sa se faca
rectificarea bugetara pozitiva pentru acordarea
sumelor necesare pentru trimestrul IV
al acestui an, practic nu au mai existat bani
la buget. In aceasta situatie, trimestrul IV al
acestui an a ramas descoperit si de aceea a
aparut Ordonanta de Urgenta a Guvernului
nr. 104/2009, atat de mult comentata,
care a permis angajarea de credite in valoare
de 2.800 de milioane de lei in contul anului
2010.

Din acest motiv, bugetul Sanatatii pentru
anul viitor trebuie sa includa 5 trimestre
de consum in loc de patru, deoarece cheltuielile corespunzatoare trimestrului 4 ale anului
2009 au fost au reportate in anul 2010.

Cine e direct raspunzator
de aceasta situatie de criza?

In toate cazurile este vorba de decizii
politice. Este foarte adevarat ca PIB-ul
Romaniei nu se compara cu cel al tarilor industrializate
si chiar mediu dezvoltate, dar
nivelul de alocare din produsul intern brut
pentru Sanatate este o decizie 100% politica.
Faptul ca un guvern decide sa aloce 3 sau 4
sau 6 sau 10% din PIB pentru Sanatate este
o decizie absolut politica.

Sanatatea a fost – si este considerata
la nivel individual ca find o prioritate de
prim rang. Daca ne uitam la studiile sociologice,
romanii declara intotdeauna ca sunt
preocupati de starea lor de sanatate. Problema
este ca niciodata aceasta prioritate
individuala nu a fost ridicata la rang de prioritate
nationala decat la nivel declarativ. Sa
nu uitam insa ca toate partidele si-au propus
sa ajunga la un nivel de 6% din PIB pentru
Sanatate, in conditiile in care niciodata
nu s-a putut depasi pragul de 4,5 %. De ce
vorbim de acest 6% ca un prag minim? Pentru
ca este nivelul minim al alocarii bugetare
in celelalte tari din UE, cu exceptia Bulgariei,
care este undeva spre 5%. Deci Romania
nu numai ca aloca un procent foarte mic
Sanatatii din bugetul sau, dar si suma la care
se ajunge, in valoare absoluta, este mult sub
nevoile sistemului. Si de aceea consecintele
sunt vizibile din ce in ce mai mult in acutizarea
unor probleme de sanatate ale populatiei,
dar si in reducerea accesului populatiei la servicii
medicale de calitate si la medicamente.

In acelasi timp nu putem sa neglijam faptul
ca sistemul sanitar romanesc, in toate clasamentele
la nivel european, este situat pe penultimul
loc, sau pe ultimul loc. Un studiu
recent al Health Consumer Powerhouse,
organizatie nonguvernamentala europeana
cu sediul la Bruxelles, care analizeaza comparativ
sistemele de sanatate din toate tarile
UE, a declasificat Romania – respectiv sistemul
sanitar romanesc, in anul 2009 fata de
anul 2008, de pe locul 27 pe locul 33, din
34 de tari. Asadar, sistemul sanitar romanesc
este in mod evident in declin. Dar cu o alocare
bugetara care reprezinta jumatate din
minimul necesar, nici nu are cum sa obtina
performante si nu are cum sa se ridice din
acesta pozitie jenanta.

Nu cumva lucrurile au mers asa
de departe si pentru ca o parte
dintre actorii pietei farmaceutice
au fost mult prea intelegatori
cu factorii decizionali?

Nimeni nu putea anticipa ce se va intampla
pe termen scurt, in conditiile in care cea
mai mare parte a deciziilor luate de autoritati
in acest an au fost luate fara respectarea procedurilor
legislatiei referitoare la transparenta
decizionala. Ceea ce traim acum este o
situatie cu totul si cu totul exceptionala.
Nicaieri nu se practica asemenea masuri
cum sunt cele care au fost introduse in ultima
zi de guvernare a Guvernului Boc, si
anume prelungirea termenului de plata in
mod unilateral, prin hotarare de guvern, in
relatia dintre casele de asigurari si farmacii.
Practic, termenele de plata de 60 de zile
s-au transformat peste noapte in termene de
plata de 210 zile. O masura luata, intempestiv,
fara o minima negociere cu cealalta parte
contractanta!

Acesta masura a fost luata, in conditiile
in care s-a incercat, inca de la sfarsitul lunii
august si pe tot parcursul lunii septembrie
gasirea unei solutii pentru finantarea ultimului
trimestru al acestui an. S-a propus
introducerea unui mecanism de factoring
de care sa beneficieze farmaciile si care sa
ajute finantarea sistemului. Dar din cauza
reticentei bancilor, si pentru ca autoritatile
nu au putut sa vina cu niste garantii pe care
bancile sa le accepte, guvernul a fost nevoit
sa apeleze la singura solutie care o avea la
indemana: prelungirea termenelor de plata,
elaborarea acestei ordonante de urgenta, cu
dreptul de a angaja credite in contul anului
viitor. In acest moment tot disponibilul de
bani care se colecteaza in Fondul National
Unic al Asigurarilor de Sanatate este folo sit
pentru plata salariilor, pentru mentinerea in
stare de functionare a sistemului sanitar, iar
tot ce inseamna plata medicamentelor si a
anumitor servicii sanitare pentru semestrul
doi al anului 2009, s-a amanat pentru anul
2010.

Care este previziunea cea mai
sumbra in acest context?

Previziunea cea mai sumbra este falimentul
unei bune parti din farmacii. Farmaciile
independente in acest moment sunt extrem
de vulnerabile, pentru ca ele sunt obligate sa
isi plateasca contributiile catre stat – taxe, impozite,
in acelasi timp trebuie sa-si plateasca
si chiriile, angajatii… si nu in ultimul rand
si furnizorii de medicamente. In conditiile in
care farmaciile nu primesc sumele necesare si
cuvenite lor din partea caselor de asigurari de
sanatate, nu mai pot functiona in parame trii
corespunzatori. Deja unele dintre farmacii
au primit somatii pentru a-si achita facturile
catre distribuitori. Este o situatie extrem de
dificila, pentru ca in clipa in care distribuitorii
vor solicita executarea silita a farmaciilor,
practic farmaciile se vor inchide, lucru care
ar putea antrena un mecanism de prabusire
in lant – al farmaciilor, cu consecinte serioa se
asupra accesului pacientilor la medicamente.
si asupra sistemului sanitar in ansamblul sau.

Cum a fost posibil sa se ajunga la
o asemenea situatie nemaiintalnita
pana acum…

Printr-o proasta bugetare a fondurilor la
nivelul sistemului sanitar. Si revenim la ce
am mai spus: este vorba de vointa si decizii
politice.

Invatamantul, in urma unei initiative
cetatenesti, a ajuns sa aiba incepand din
2008 6% din PIB. Insa fara discutie ca acesti
bani au fost introdusi in sistem fara ca sistemul
sa fie reformat cu adevarat si sa permita
obtinerea de performante. Nici in invatamant
si nici in sanatate, nimeni nu a avut rabdarea
necesara si nici clarviziunea sa incerce sa
gandeasca ceva pe termen mediu si lung,
sa lase sitemul sa functioneze o vreme mai
indelungata. Fiecare ministru vine cu viziunea
sa proprie, dar longevitatea ministrilor in
functie este foarte scazuta. Daca ne uitam in
urma, in Sanatate am avut 20 de ministri in
20 de ani! Lipsa unei continuitati pe termen
mediu si lung, duce la irosirea de resurse si
cheltuirea banilor in zadar.

Ce propuneri aveti pentru a redresa
criza de pe piata farmaceutica?

In acest moment previziunile sunt foarte
sumbre. Industria farmaceutica a reprezentat
de ani de zile banca sistemului sanitar romanesc.
Cand ceva nu functiona in sistem, fie
se prelungeau termenele de plata, fie erau
intarzieri la plati de o maniera formala, si
de aceea s-a ajuns in situatii in care spitalele,
cu toate ca aveau contracte cu distribuitorii,
sa plateasca la 90 de zile , la 180
de zile si uneori chiar la termene mai indelungate.
Deci producatorii au finantat de ani
de zile sitemul sanitar. In acest an s-a ajuns
ca producatorii de medicamente sa nu mai
poata sustine sistemul asa cum au facut-o
pana acum, deorece sunt secatuiti de resurse:
prin introducerea pretului minim euro pean,
prin calcularea pretului medicamentelor la
un curs de 4 lei/euro – cu 7, 5 % sub cursul
real, prin prelungirea termenelor de plata.
Termenul de plata de 210 zile pentru farmacie,
la nivel de producatori inseamna undeva
spre 300 de zile, pentru ca noi suntem ultima
veriga in lantul comercial. Or a finanta sistemul
pe termen de 300 de zile, in conditiile
in care cand dobanzile sunt de peste 10
% in acest moment, inseamna din start ca
producatorul sustine functionarea sistemului
cu echivalentul dobanzilor bancare pe o
perioada de 10 luni.

Daca facem o socoteala simpla, observam
contributiile semnificative ale producatorilor
la finantarea sistemului sanitar romanesc.
In medie, pretul medicamentelor a scazut
cu cel putin 10% ca urmare a introducerii
pretului minim european. Se adauga inca
7,5 % datorate diferentei de curs va lutar,
inca 10% dobanda pe perioada de 10 luni,
ceea ce inseamna aproape 30%, bani pe
care producatorii ii pierd, dar sunt in beneficiul
sistemului sanitar, permitandu-i
sa functioneze. Deci, 30% din 2 miliarde
de euro cat reprezinta piata farmaceutica
romaneasca, ne duce catre o valoare mai
mult decat semnificativa.

Ce se intampla cu cotizatiile
fiecaruia dintre noi si ale
angajatorilor catre Sanatate?

Problema e ca numarul celor care isi
platesc aceste cotizatii este mic raportat la
numarul celor care beneficiaza de asigurari
de sanatate in sistem. In Romania, prin diverse
legi, sunt acordate scutiri de la plata
contributiilor la Fondul National Unic
al Sistemului de Asigurari de Sanatate. Procentul
populatiei care beneficiaza de serviciile
sistemului de sanatate nu este de loc de
neglijat. O masura corectiva pe care statul
ar putea sa o dea, ar fi aceea de a-si asuma
numarul de cetateni care beneficiaza de serviciile
din sistemul de sanatate, dar nu platesc
contributiile. Ori tocmai printr-o alocare
mai generoasa a unui procent din PIB statul
ar putea compensa acest debalans.
Mai este si problema de transparenta la
nivelul cheltuielii si colectarii fondului. Mai
bine spus, a lipsei de transparenta! Ministerul
de Finante nu ne comunica nimic, desi
noi am cerut in mai multe raduri sa avem
informatii despre nivelul de colectare, ca sa
putem sa tragem si noi la randul nostru semnalele
de alarma necesare. Este foarte clar ca
aceasta lipsa de transparenta este cat se poate
de paguboasa. In primul rand pentru sistemul sanitar. Putem aminti aici si despre taxa
pe viciu care este colectata tot de Ministerul
de Finante. Acest fond ar trebui sa fie la
dispozitia ministrului Sananatii, dar iarasi,
nici despre aceste sume de bani nu stim ce
valoare au si pe ce se duc. Din informatiile
pe care le avem, doar un sfert din ce s-a colectat
pe taxa pe viciu a fost directionat catre
Sanatate in acest an.

Cum sunt afectati pacientii?

Un prim aspect pe care doresc sa il
mentionez este ca pana acum era un numar
destul de mare de pacienti care nu stateau sa
astepte retetele compensate si isi cumparau
pe banii lor medicamentele. Acum, in plina
criza economica, acestia sunt din ce in ce mai
putini. Si cum lucrurile merg in paralel, am
vazut declinul consumului de OTC-uri care
se coreleaza cu declinul consumului in general
de medicamente, in conditiile in care
cheltuielile CNAS au crescut semnificativ.

Un alt motiv pentru cresterea acestor cheltuieli
ale Casei, a fost alinierea cursului leueuro.
De aici putem sa intelegem ingrijorarea
pe care la un moment dat a manifestat-o
Presedintele Casei Nationale de Asigurari.
Cel de-al doilea aspect pe care voiam
sa-l evidentiez, este ca pacientii, mai ales cei
cronici, incep sa isi neglijeze din ce in ce mai
mult tratamentele. Conform datelor statistice
pe care le avem de la companiile de specialitate,
ei isi asigura tratamentul, in medie,
pentru doar aproximativ 7 luni/an. Asta
inseamna ca ori isi subdozeaza tratamentul,
fie nu il iau pe parcursul a 5 luni!
Initiativa cetateneasca referitoare la alocarea
prin lege pentru sistemul sanitar, a
6% din PIB, este o initiativa pe care orice
cetatean responsabil al Romaniei trebuie sa
o sustina. Este momentul in care societatea
civila trebuie sa se coaguleze, si aici ma refer
la asociatiile de pacienti, la asociatiile profesionale,
care trebuie sa se organizeze si sa
sustina din plin aceasta initiativa pentru a
avea succes. A fost facut un prim pas, un pas
dificil, si anume colectarea de semnaturi si
validarea lor. Dar acest pas a fost facut si acum
urmeaza batalia cu factorul politic. Avem
semnale ca initiativa este sustinuta de Patronatul
Farmacistilor, al Medicilor de Familie,
de catre Colegiile Medicilor si Farmacistilor,
Ordinul Asistentilor si Moaselor, organizatiile
furnizorilor de echipamente si servicii medicale,
precum si de alte ONG-uri reprezentative
pentru societatea civila romaneasca.

Solutii de deblocare si de iesire
din criza?

In buna masura, de la cei 6% din PIB
necesari Sanatatii, pleaca tot! Mai este o
decizie, tot politica, ce ar putea fi luata, si
anume cresterea contributiei angajatilor si a
angajatorilor catre FNUAS. Macar revenirea
catre cei 14% pe fondul de salarii care nu ar
impacta foarte mult nici la nivel individual,
nici la nivelul companiilor, dar care ar putea
sa ajute mult sistemul.

Termenul de 210 zile nu il puneti
sub discutie ca o posibila relansare?

Aici lucrurile trebuie nuantate. Pentru ca
in conditiile in care s-ar flexibiliza mecanismul
de calcul al preturilor, sau s-ar introduce
un mecanism de corectie a calcului preturilor
medicametelor, in functie de evolutia reala a
cursului valutar, am putea discuta de aparitia
unor resurse care sa permita o prelungire
a termenelor de plata in asa fel incat sa se
poata iesi din blocajul financiar actual. Industria
farmaceutica este secatuita de resurse, si
nu mai poate sustine sistemul sanitar fara sa
aiba o supapa de reglaj. De pilda supapa de
reglaj ar putea fi reprezentata de un alt mecanism
de calcul al pretului medicamentelor
bazat pe media celor mai mici 3 preturi
din UE, fapt care ar ajuta mult industria,
desi impactul asupra nivelului preturilor
din Romania ar fi foarte redus. In acest fel
s-ar evita ca preturile din Romania sa mai
afecteze alte piete importante, unde suntem
tara de referinta. In acest moment un pret
foarte mic in Romania, afecteaza pu ternic
mo dul de calcul al medicamentelor in alte
tari care reprezinta piete importante, sau
chiar mult mai importante decat Romania,
pentru companiile farmaceutice. Si atunci,
companiile prefera sa marginalizeze Romania
si fie lanseaza produsele mai tarziu pe
piata noastra, fie isi retrag anumite produse,
lucru care s-a intamplat de cand
se aplica noua metodologie de calcul
al preturilor.

Faptul ca medicamentele din
Romania au cel mai mic pret
din Uniu ne, pe langa ca a dus
la scaderea profitului companiilor,
a generat si un mecanism
economic pe care noi il numim
export paralel, adica
Romania devine tara sursa
de medicamente pentru
celelalte tari din UE
unde preturile sunt mai mari, lipsind astfel
pacientii romani de medicamente care in
anu mite cazuri le-ar putea fi vitale.

Cum vedeti lucrurile
pentru anul 2010?

Incercam sa fim realisti. Tinand cont de
pasii care trebuie parcursi in perioada urmatoare,
este evident ca nu o sa putem sa avem in timp
util o lege care sa acorde Sanatatii 6% din PIB
pentru anul urmator. Dar e necesar sa fie alocate
suficiente resurse cat sa fie acoperita bugetarea
a 5 trimestre pentru anul 2010. Pentru ca
sistemul sa functioneze cat de cat corect, noi
am apreciat pentru 2010 un minim procentual
de 4,5% din PIB.

De la 4,5% in 2010, la un 6% in 2011,
ar fi un salt rezonabil si acesta ar putea fi
facut in conditii de echilibru, fara sa perturbe
foarte mult alte sectoare bugetare.

Leave a reply