Medicul de familie si pacientul varstnic

„Multi oameni par sa se schimbe atunci cand
imbatranesc si asta pentru ca se simt nefolositori. Ei
incearca sa-si recupereze valoarea si sa-si imbunatateasca
imaginea de sine purtandu-se asa cum o fac adolescentii.
Vor sa arate in multe feluri ca nu sunt batrani si ca nu
vor fi trecuti cu vederea, altfel devin dezamagiti sau
deprimati ” (Alfred Adler, intemeietorul Psihologiei si Psihoterapiei
Individuale).

Acest citat sintetizeaza perfect dorinta oricarui
batran. Nu e nimic nou, nimic surprinzator. Si totusi,
cei mai multi dintre cei care-i inconjoara nu-i sprijina.
Apropiatii, medicii fac adesea doar gesturi prin care cred
ca le usureaza suferinta, dar nu se mai gandesc practic
cum sa previna imbolnavirea lor, sa le imbunatateasca
starea de sanatate si sa-i sprijine in activitati sociale.
In legatura cu batranii, cel mai des auzim doar despre
ingrijirile paliative.

Investigatiile si tratamentele complexe
sunt evitate

Cresterea sperantei de viata trebuie sa duca si la
cresterea preocuparii fata de rezolvarea problemelor
medicale ale persoanelor in varsta. Desigur, nu toti
batranii sunt bolnavi, insa cei mai multi au diverse
afectiuni, agravate de tristete, singuratate, neajutorare.

Este de asteptat ca batranii sa traiasca din ce in ce
mai mult. Peste 30 de ani, speranta globala de viata ar
putea creste cu 7-8 ani. In urmatorii 50 de ani, numarul
celor cu varste cuprinse intre 65 si 84 de ani ar putea sa
se tripleze. Va creste si numarul batranilor bolnavi sau cu diverse dizabilitati. La fel si cererea de servicii medicale
si ingrijiri.

Cu toate acestea, in prezent, cei mai multi batrani
nu beneficiaza de investigatii radiologice complexe, iar
in cazul unor boli grave nu primesc tratamente considerate
agresive (chimioterapie, interventii chirurgicale)
considerandu-se ca sunt prea batrani.

S-a ajuns ca 80% din infarcturile mortale si 60 %
dintre cei care mor din cauza cancerului sunt persoane
de peste 65 de ani. Asemenea procente indica nevoia
unui screening complex in randul acestei categorii de
populatie. Si totusi 9 din 10 adulti de peste 65 de ani
mor fara sa fi beneficiat de un screening adecvat. (CDC
report Healthy Aging for Older Adults, 2003)

Medicii fac adesea presupuneri privind starea de
sanatate referitoare la pacientii batrani, bazandu-se
pe varsta lor si nu pe functionarea fizica. In acest fel se
ajunge ca multe boli sa fie considerate de netratat.

Niciodata nu e prea tarziu pentru
prevenirea bolilor

Educatia sanitara este indreptata in special asupra
copiilor si adultilor. Se presupune ca acei oameni
care pana la varsta senectutii nu au inteles ce e bine si
ce nu e bine nu vor intelege nici acum. Si totusi e bine
sa le aratam ca oricand pot face un lucru bun pentru
sanatatea lor.

De exemplu, renuntarea la fumat. In randul batranilor, acest obicei este o problema ignorata. Ei nu
mai beneficiaza de controale de rutina, pentru ca atat
ei, cat si medicul considera ca este greu sa se mai lase
de fumat dupa atatia ani si ca oricum raul a fost deja
facut si este ireversibil. Si totusi, la 24 de ore dupa ultima
tigara riscul de a avea un infarct descreste, iar la 3 luni
dupa renuntarea la fumat circulatia se imbunatateste si
functionarea plamanilor creste cu 30%. Totodata, intre
1 si 9 luni de la renuntarea la fumat tusea, congestia sinusurilor,
problemele de respiratie si oboseala scad.

Si recomandarea unor exercitii fizice nu trebuie neglijata.
O persoana in varsta, nefumatoare si care este
activa fizic are o speranta de viata mai mare decat una
nefumatoare pasiva.

Exercitiile fizice ii ajuta totodata pe batrani sa fie
independenti o cat mai lunga perioada de timp.

Un alt element ce poate ajuta la prevenirea
imbolnavirii este o hrana adecvata. Stiut fiind faptul ca
batranii tind sa neglijeze acest aspect, poate recomandarea
unei diete le-ar fi de folos.

A fi batran nu inseamna obligatoriu
a fi depresiv

Observam ca batranii sunt posaci, nemultumiti,
revoltati si este foarte greu sa le intri in voie.

Tristetea
poate avea cauze usor de inteles: pierderea statutului
social, sentimentul inutilitatii, pierderea prietenilor dragi,
durerile fizice determinate de suferinte cronice. Barbatii
sunt mai deprimati pentru ca in relatia de cuplu dezvolta
o atitudine pasiv-dependenta, iar pierdearea partenerei
este de nesuportat.
Tristetea poate fi trecuta usor ca o caracteristica a
varstei inaintate. Si totusi, asta nu inseamna ca trebuie
ignorata. Nu de putine ori batranii sunt atat de tristi
incat nu se mai ingrijesc, grabindu-si astfel sfarsitul, iar
unii dintre ei recurg chiar la suicid.

In SUA, varstnicii au o rata de suicid de 4 ori mai
mare decat media nationala. Cu toate acestea, cei mai multi medici si psihologi cred ca depresia la
batrani si tendintele de sinucidere sunt normale si acceptate
pentru varsta lor.

Statisticile arata ca 75% dintre batranii care se sinucid
o fac in primele 4 saptamani dupa vizita la medicul
de familie, iar 39% in aceeasi saptamana cu vizita.
Asta poate arata discrepanta dintre nevoile ce tin de
sanatatea mentala a pacientului si demersul terapeutic
initiat de medic. (Journal of the American Geriatrics Society
48, nr 2, 2000)

O alta problema o reprezinta deteriorarea personalitatii. Pe langa demente precum Alzheimer, apar si
modificari importante ale personalitatii. Batranul poate
deveni narcisist, paranoic, agresiv, care pretinde mereu.
Toate acestea sunt dificil de suportat de cei din jur, dar
si de medicul de familie, care intra destul de des in contact
cu o persoana varstnica. Astfel, medicul trebuie sa-si dezvolte abilitati speciale in lucrul cu batranii. Daca
reuseste sa le castige respectul, va avea parte de pacienti
cooperanti si care nu le vor mai bate la usa saptamanal.

Relatia medic – varstnic

Stim cu totii ca in fata cabinetelor de medicina de
familie, cei mai multi pacienti care asteapta sunt varstnici.
Sunt nemultumiti pentru ca stiu ca nu intra primii,
ca medicul nu va avea destul timp sa-i asculte, ca nu vor
primi reteta dorita.

Fara sa o recunoasca, batranii sunt de fapt nemult
umiti pentru ca simt ca si-au pierdut statutul social,
ca nu mai au un rol important si nu sunt respectati.
Batranii constata ca o data cu avansarea in varsta pierd
insemnatatea pe care o aveau in ochii altora, din cauza
ca nu mai sunt atat de activi in indeplinirea rolurilor sociale.
Rand pe rand ei pierd rolul de parinte, se retrag,
sufera de boli cronice si trebuie sa faca fata pensionarii.

Medicul poate sa-i ajute incurajandu-i sa aiba o atitudine
indreptata spre activitate, o straduinta optimista
pentru a insemna ceva, pentru a avea un rol in orice stadiu
al vietii. Totodata, ei pot sa le stimuleze dorinta de a
fi conectati, integrati.

Se spune despre batrani ca sunt depresivi, de fapt
sunt descurajati pentru ca esueaza in a face fata sarcinilor
vietii in perioada imbatranirii. Astfel incurajarea, valorizarea
este cea mai buna tehnica de abordare a lor.

Desi lucrurile par simple, adesea relatia medic-varstnic
este tensionata, frustranta. E clar ca si batranii sunt
dificili, dar exista si anumite stereotipuri in modul de a-i
privi, de a-i intelege. In primul rand, se spune ca ei nu
se mai schimba. De fapt, orice om are potential de a
se schimba toata viata. Iar reticenta batranilor la schimbare
poate fi cauzata de dezvoltarea unor mijloace maladaptive.

O alta piedica o reprezinta ideea ca nu ar avea o
viata psihica interioara prea bogata. Iar asta ii face pe
medici si, in general, pe cei din jur sa nu dezvolte relatii
profunde cu ei, ci doar superficiale. Chiar daca nu e
neaparat atributia medicului, acesta poate oferi uneori
pacientului varstnic mai mult timp in care sa vorbeasca
despre preocuparile lui sau orice altceva decat strict despre
starea de sanatate. Batranul se va simti valorizat si va
incepe sa tina cont si de nevoile medicului in sensul de a
nu mai bate pentru orice la usa lui.

Relatia cu un pacient in varsta poate fi afectata si de
experienta anterioara a medicului cu batranii, chiar din
familie. Medicul ajunge sa anticipeze teama, supararea,
dezaprobarea, reactia de retragere sau supracontrolul.
Asa ca incearca sa evite asemenea reactii din partea pacientului.

Si pacientul poate realiza un astfel de transfer, considerand
doctorul un copil. Toate acestea pot afecta
relatia dintre cei doi in detrimentul ambilor.

Gasirea unui scop

Nu e de ajuns sa incercam sa-i facem sa se simta
mai bine fata de pierderea tineretii, ci si sa-i ajutam sa-si
gaseasca un scop, sa dea un sens trairii stadiilor tarzii ale
vietii. Cei care se pensioneaza in jurul varstei de 60 de
ani mai pot avea 20-30 de ani de provocari in care e bine
sa aiba un scop, o semnificatie a traiului.

Desigur, unui medic poate i-ar lua mult timp si
rabdare sa ajute pacientul sa-si gaseasca un scop pe care
sa-l urmeze. Poate insa sa le explice rudelor ce au de
facut pentru ca in final toata lumea sa se simta fericita
si implinita. O solutie ar putea fi implicarea pacientului
in activitati cu persoane de aceeasi varsta sau in proiecte
de sprijinire a altor varstnici.

Dincolo de rabdarea si abilitatile de care e bine sa
dam dovada in relatia cu varstnicii, nu trebuie sa uitam
ca ei sunt niste oameni puternici. Ei trebuie sa faca fata
provocarilor precum pensionarea, moartea prietenilor,
pierderea, suferinta. Si totusi le fac fata cu o competenta
psihologica mai buna decat a tinerilor. Experienta
vietii i-a invatat sa dezvolte abilitati de a face fata, de a
supravietui si chiar de a le merge bine.

Anda PACURAR
Psihoterapeut formator
Membru al Asociatiei pentru Psihologie
si Psihoterapie Adleriana
tel. 0723.631.322