Acneea vulgaris este o afectiune frecventa a pielii care afecteaza 85%-100% din oameni la un moment dat in timpul vietii.

Acneea vulgaris afecteaza zonele pielii cu densitatea cea mai crescuta de glande sebacee. Acestea includ fata, partea superioara a pieptului si spatele.
Aceasta afectiune este mai frecventa la barbati decat la femei in timpul adolescentei, dar raportul se inverseaza la adulti. Poate sa fie prezenta in primele saptamani si luni de viata, cand nou-nascutul se afla inca sub influenta hormonilor materni si cand portiunea din glanda adrenala responsabila de producerea hormonilor androgeni este disproportional mai mare. Aceasta afectiune neonatala se rezolva spontan.
Acneea din adolescenta apare inaintea pubertatii, cand glanda adrenala incepe sa produca si sa elibereze mai multi hormoni androgeni. Aceasta afectiune nu este limitata la adolescenta: 12% dintre femei si 5% dintre barbati la varsta de 25 de ani sufera de acnee. La varsta de 45 de ani 5% atat barbati, cat si femei sunt inca afectati.
Din punct de vedere histologic, acneea incipienta este caracterizata de prezenta microcomedonului. Acesta reprezina un folicul dilatat cu un dop de keratina. O data cu progresia bolii, canalul folicular se dilata si rezulta un comedon deschis. Peretele folicular se subtiaza si se poate rupe. Inflamatia si prezenta bacteriilor poate fi prezenta cu sau fara ruptura peretelui. Ruptura foliculara este insotita de o reactie de corp strain. Procesul inflamator la nivelul dermului se poate insoti de fibroza si cicatrizare.

Patogenia acneei vulgaris

Patogeneza acneei vulgaris este multifactoriala. Patru factori-cheie sunt responsabili de leziunile ce apar. Acesti factori sunt: hiperproliferarea foliculilor epidermali, sebum in exces, prezenta si activitatea Propionibacterium acnes si inflamatia.
Hiperproliferarea foliculilor epidermali este primul eveniment ce apare in dezvoltarea acneei. Cauza exacta a acestei proliferari exagerate nu este cunoscuta. In momentul de fata au fost propuse trei ipoteze care sa explice acest fenomen. Prima ipoteza sugereaza implicarea hormonilor androgeni. Comedoanele, leziunile care rezulta din obstruarea canalelor foliculare, incep sa apara in timpul adrenarhei persoanelor cu acnee. Mai mult de atat, gradul acneei comedonale la fete in perioada pre-puberala se coreleaza cu nivele crescute ale hormonului androgen adrenal dehidroepiandrosteronsulfat (DHEAS). In plus, receptori ai hormonilor androgeni sunt prezenti in portiunea foliculului in care se formeaza comedonul. Indivizii cu functionare anormala a receptorilor androgeni nu dezvolta acnee.
A doua ipoteza sustine ca in dezvoltarea acestei afectiuni au fost implicate anumite schimbari in structura lipidelor. Persoanele cu acnee au frecvent productie de sebum in exces si piele uleioasa. Acest exces de sebum poate dilua lipidele epidermale normale ducand la schimbari in concentratiile relative ale unora dintre ele. Concentratia scazuta de acid linoleic a fost demonstrata la pacientii cu acnee. Aceste nivele s-au normalizat dupa tratamentul cu isotretinoin. Aceasta scadere a acidului linoleic poate fi evenimentul ce initiaza forma rea de comedoane.
Inflamatia este cel de-al treilea factor incriminat in formarea comedoanelor. Interleukina 1 este o citokina proinflamatorie ce a fost folosita pentru inducerea hiperproliferarii si a formarii de comedoane pe un tesut in mod experimental. Desi inflamatia nu se observa microscopic sau clinic in leziunile timpurii ale acneei, poate juca un rol principal in dezvoltarea comedoanelor.
Excesul de sebum este un alt factor-cheie in dezvoltarea acneei vulgaris. Producerea de sebum si excretia lui sunt mediate de diferiti hormoni si mediatori. Hormonii androgeni, in mod special, stimuleaza producerea si eliberarea de sebum. Cu toate acestea, majoritatea barbatilor si femeilor cu acnee au nivele circulatorii de androgeninormale. Pe baza acestor observatii a fost formulata teoria unui raspuns exagerat al receptorilor. Numerosi alti agenti, incluzand hormonul de crestere si hormonul insuline-like, regleaza, de asemenea, activitatea glandelor sebacee si pot contribui la dezvoltarea acneei.
Propionibacterium acnes este un organism microaerofil intalnit la nivelul multor leziuni acneice. Desi nu s-a demonstrat prezenta sa in leziunile timpurii, (micro-comedoane), prezenta sa in leziunile tardive este aproape o certitudine. Prezenta acestui microorganism determina aparitia procesului inflamator printr-o varietate de mecanisme. Studii recente au demonstrat ca Propionibacterium acnes se leaga de receptorul toll-like 2 ce are ca efect producerea de multiple citokine proinflamatorii inclusiv IL-12, IL-8 si factorul de necroza tumorala. Hipersensibilitatea fata de aceasta bacterie poate explica de ce anumiti indivizi dezvolta acnee inflamatorie in timp ce altii nu. Inflamatia poate fi un fenomen primar sau secundar. Cele mai multe date sugereaza un raspuns secundar fata de infectia cu Propionibacterium acnes. Ceea ce insa este interesant este faptul ca interleukina 1 alfa a fost identificata in cantitati ridicate la nivelul micro-comedoanelor si poate juca un rol important in dezvoltarea acneei.

Examenul clinic si diagnosticul acneei

Clinica acneei poate fi de la usoara pana la severa. Simptomele locale pot include durere si sensibilitate. De cele mai multe ori nu se intalnesc manifestari sistemice ale acneei, dar poate exista o forma severa de acnee numita fulminanta, care se poate insoti de febra, artrita si alte simptome sistemice.
La inspectia tegumentelor se pot observa prezenta comedoanelor, a papulelor, pustulelor sinodulilor la nivelul zonelor cu secretie sebacee crescuta. Comedoanele pot avea varf alb (comedoane deschise) sau varf negru (comedoane inchise) fara semne clinice de inflamatie. Fata poate fi singura suprafata implicata, dar pieptul, spatele si partea superioara a bratelor pot fi frecvent afectate.
Hiperplazia adrenala congenitala, ovarul polichistic si alte tulburari endocrine cu exces de androgeni pot duce la dezvoltarea acneei. De asemenea, poate fi influentata si de factori genetici. Femeile care prezinta concomitent acnee, dismenoree si hirsutism ar trebui supuse unor evaluari suplimentare, ele avand probabil o dereglare hormonala.
Diagnosticul acneei vulgaris este unul clinic. Culturile cu germeni de la nivelul leziunilor cutanate sunt indicate doar in absenta raspunsului la tratament sau a recidivelor frecvente.
Diagnosticul diferentiar al acneei vulgaris se face cu alte afectiuni dermatologice ca: acneea conglobata, acnea fulminans, foliculita, dermatita periorala, hiperplazie sebacee, syringoma, scleroza tuberoasa.

Formele accneei

In functie de prezenta si severitatea inflamatiei, acneea poate prezenta mai multe forme:

• Acneea comedonala, in care nu sunt prezente leziuni inflamatorii. Leziunile comedonale sunt cele mai timpurii, iar comedoanele inchise sunt precursoarele leziunilor inflamatorii
• Acneea cu inflamatie usoara, caracterizata prin prezenta de papule inflamatorii si comedoane
• Acneea cu inflamatie moderata, caracterizata de prezenta comedoanelor, a papulelor inflamatorii si pustulelor. Este prezent un numar mai mare de leziuni decat in acneea usoara.
• Acneea nodulochistica, caracterizata de comedoane, leziuni inflamatorii sinoduli mai mari de 5 mm in diametru. Cicatrizarea este des observata.

Aparitia si intretinerea acneei poate fi cauzata sau agravata de folosirea unor agenti cosmetici sau a unor medicamente ca steroizi, litiu, anumite antiepileptice si iodide.