Autor: Dr. Corina Aurelia Zugravu

Tulburarile anxioase afecteaza anual milioane de oameni. Spre deosebire de anxietatea usoara si pe termen scurt cauzata de evenimente curente din viata de zi cu zi, tulburarile anxioase dureaza cel putin 6 luni si, netratate, se pot intensifica. Fiecare tulburare anxioasa are propriile simptome, dar cele mai multe se concentreaza in jurul sentimentelor de frica irationala si excesiva.

Principalele tulburari anxioase sunt sindromul de panica, tulburarea obsesiv-compulsiva, sociofobia, fobiile specifice, tulburarile de stress posttraumatic si tulburarea anxioasa generalizata.

Sindromul de panica

Se caracterizeaza prin atacuri bruste de teroare, insotite, in general, de tahicardie, transpiratii profuze, senzatie de slabiciune sau lesin, vertij. De multe ori individul are senzatii de caldura intensa sau frig extrem, mainile ii pot tremura sau le resimte amortite. Frecvent apar senzatii de greata, dureri in piept sau sufocare. Atacul de panica produce subiectului un sentiment de irealitate, o teama de o pedeapsa iminenta, sau teama ca isi va pierde controlul. Tot atac de panica este considerata si teama de eventuala aparitie a unor simptome de boala. Indivizii cred frecvent ca au un infarct, ca innebunesc sau ca sunt in pragul mortii. Atacul de panica poate aparea oricand, chiar si in timpul somnului. Dureaza in medie 10 minute, dar unele simptome pot tine mai mult. Atacurile de panica repetate pot fi o piedica majora in calea desfasurarii activitatii de zi cu zi, oamenii incepand sa evite locurile in care acestea s-au decansat, chiar daca este vorba de puncte esentiale ale existentei (lif tul, un anume magazin, farmacia, automobilul personal, etc). Aproape o treime din cei cu sindrom de panica evita sa mai iasa din casa sau sunt gata sa faca fata unei circumstante declansatoare de panica, numai alaturi de personae apropiate.

Dintre toate tulburarile anxioase, sindromul de panica este forma care raspunde cel mai bine la tratament, fie ca este vorba de medicatie, fie de psihoterapie cognitiva, amandoua schimband paternurile mentale care duc la teama si anxietate. Sindromul de panica poate fi acompaniat de alte probleme grave (depresia, alcoolismul, utilizarea drogurilor) care au nevoie de un tratament separat.

Sindromul obsesiv-compulsiv

Sindromul obsesiv-compulsiv se caracterizeaza prin prezenta obsesiilor (ganduri persistente si deranjante) si a ritualurilor (compulsii), executate in scopul controlului anxietatii produse de obsesii. In final, individul ajunge sa fie pur si simplu controlat de ritualuri. Un exemplu larg raspandit este cel al persoanelor care se tem de microbi si ajung sa se spele de un numar mare de ori pe maini, provocandu-si chiar leziuni ale acestora. Un alt exemplu este cel al indivizilor care, din teama de a arata necorespunzator in fata anturajului, se piaptana foarte des, privindu-se in oglinda, de care ajung uneori sa nu se mai poata indeparta (sunt "prinsi" in oglinda). Departe de a oferi placere, ritualul este resimtit ca penibil si in cel mai bun caz ofera o usurare de scurt timp in raport cu anxietatea creata de gandurile obsesive.

Sindromul este frecvent acompaniat de tulburari de comportament alimentar, depresie sau alte forme de anxietate patologica. Ins talarea sindromului este de regula precoce, la varste tinere si se banuieste ca exista conditii favorizante familiale.

Sociofobia

Sociofobia caracterizeaza indivizii care sunt in cotidian excesiv de constiinciosi si extrem de anxiosi. Ei au o teama intensa, persistenta, cronica de a fi urmariti si judecati de altii si de a fi surprinsi facand lucruri care sa-i puna intr-o lumina jenanta. Desi cei mai multi oameni cu sociofobie realizeaza ca ceea ce resimt nu este rezonabil, recunosc ca nu sunt capabili sa treaca peste respectivul sentiment. Sociofobia poate fi legata doar de o anume circumstanta (de exemplu, de vorbitul in public) sau se poate generaliza, aparand cand individul este in afara cadrului familial. Puseul de anxietate este insotit, ca si in alte afectiuni, de simptome somatice: eritem facial, greata, dificultati de exprimare, tremor. Astazi exista dovezi ca afectiunea are o componenta ereditara.

Fobiile specifice

Fobiile specifice reprezinta starile de teama intensa si irationala fata de ceva care nu ar trebui sa fie ascociat cu o astfel de stare. Printre cele mai obisnuite fobii sunt de amintit cele fata de: sange, caini, diverse insecte sau reptile, spatii inchise, inaltime, apa, zbor. Fobiile nu trebuie confundate cu teama extrema, pentru ca ele sunt absolut irationale. Indivizii sunt constienti de fobie, dar numai gandul la aceasta le poate provoca un atac de panica sau anxietate severa. Fobiile apar de obicei in copilarie, iar cauza lor nu este bine inteleasa. Ajutorul medicului nu este cautat decat daca fobiile apar fata de situatii greu de evitat in mod curent, insa sunt de regula rezolvabile prin psihoterapie.

Sindromul de stress post-traumatic

Sindromul de stress post-traumatic se dezvolta dupa o situatie de trauma extrema, care a implicat leziuni fizice grave sau amenintari cu astfel de leziuni. Sindromul a fost descris pentru prima data la veteranii de razboi, dar poate fi asociat unei multitudini de circumstante (viol, rapire, accidente diverse, explozii, tortura, dezastre naturale). Printre simptomele cele mai importante amintim disparitia afectiunii fata de persoanele apropiate, lipsa de interes fata de activitatile care altadata faceau placere, iritabilitatea, violenta crescuta si agresivitatea. Indivizii evita orice circumstanta care le reaminteste de incidentul originar si retraiesc in mod repetat trauma. Aceste retrairi se numesc "flashback"-uri si constau din sentimente, imagini, mirosuri si sunete, fiind declansate de evenimente banale. In timpul unui flashback, indivizii pot pierde contactul cu realitatea si pot avea senzatia ca retraiesc cu adevarat intamplarile respective. Simptomele de stress post-traumatic nu apar la orice persoana traumatizata si, pentru a fi diagnosticate ca atare, trebuie sa dureze cel putin o luna. Evolutia bolii este variabila, de la vindecare, pana la cronicizare.

Tulburarea anxioasa generalizata

Tulburarea anxioasa generalizata este descrisa la indivizi care traiesc intr-o stare continua de ingrijorare si tensiune, fara a exista un motiv. Oamenii anticipeaza diverse catastrofe si sunt afectati peste masura de probleme imaginare create de bani, probleme familiale, probleme la locul de munca, etc. Pentru a fi diagnosticata afectiunea, simptomele trebuie sa existe de cel putin 6 luni. Subiectii realizeaza ca ceea ce traiesc nu este adecvat realitatii, nu se pot relaxa, se enerveaza repede si au dificultati de concentrare. Printre simptomele de acompaniament, cele mai frecvente sunt: cefaleea, tensiunea musculara, astenia, tremuraturile, iritabilitatea, transpiratiile, grea - ta, mictiuni sau defecari frecvente, lipsa de aer, flush-uri. Afectiunea in forma usoara nu interfera major cu activitatea profesionala si cu viata sociala.

Daca este diagnosticata tulburarea anxioasa, ea trebuie incadrata corect si trebuie identi ficate problemele cu care coexista, cum ar fi depresia, abuzul de substante sau alcoolismul. Aceste probleme au uneori un efect atat de puternic, incat e necesar sa fie aduse sub control inainte de a incepe tratarea anxietatii. Medicatia antianxioasa nu vindeca afectiunea, dar o tine sub control pe parcursul psihoterapiei. Ea include medicamente antidepresive, anxiolitice si betablocante. Psihoterapia cea mai eficienta este terapia cognitivcomportamentala, cu o durata de aproximativ 12 saptamani, aplicata individual si/sau in grup.