Avand in vedere ca simptomele ochiului uscat apar la foarte multe persoane in timpul activitatilor cotidiene, este necesara depistarea, cu ocazia controalelor oftalmologice periodice pe care ar trebui sa le efectueze fiecare si bineinteles tratarea acestei boli care afecteaza calitatea vietii individului si poate produce complicatii oculare grave.

Ochiul uscat este o boala ce produce disconfort ocular, uneori modifica rea vederii prin afectarea filmului lacrimal si a suprafetei corneene.

Filmul lacrimal este format dintr-un strat extern, lipidic, care previne evaporarea stratului apos si asigura o suprafata optica regulata, neteda; un strat mediu, apos care umezeste suprafata oculara, spala corpii straini, praful, alergenii, are rol antibacterian; si un strat mucos, care intra in contact cu epiteliul corneean si asigura lubrifierea. Ochiul uscat apare fie din cauza hiposecretiei lacrimale (sindrom Sjögren, deficit de vitamina A, obstructia ductelor glandulare, distructia tesutului lacrimal prin inflamatii, tumori sau diminuarea acestuia postchirurgical), fie din cauza hiperevaporarii (blefarite, anomalii palpebrale, expunerea corneeana dupa pareza faciala, deficit de clipire, lentile de contact).

Factorii declansatori

Printre factorii agravanti, un rol important il ocupa conditiile de mediu si microclimat precum: poluare, fum, vant, caldura, lumina fluorescenta, aer conditionat. Utilizarea timp indelungat a computerului, privitul la televizor, cititul fara pauze adec vate pot duce la aparitia simptomelor.

Se intalneste mai frecvent la femei, dupa varsta de 40 ani sau in cazul unor modificari hormonale cum ar fi sarcina, lactatie, menopauza. Bolile autoimune (artrita reumatoida, lupus eritematos sistemic, sclerodermia), afectiunile dermatologice (pemfigoid ocular), traumatismele, chirurgia refractiva, purtarea lentilelor de contact pot accentua simptomele.

De asemenea, aparitia sindromului de ochi uscat poate fi cauzata de: contraceptive orale, antihipertensive (diuretice, beta blocante, tiazide, rezerpina), antihistaminice, analgezice, estro geni, citostatice, antiaritmice, psihotrope, antimigrenoase, agenti anticolinergici.

Simptomatologia si diagnosticarea ochiului uscat

Simptomatologia ochiului uscat e variata si se manifesta prin senzatia de arsura, uscaciune, de nisip sau corp strain ocular, care se accentueaza seara (tip hiposecretor).

Lacrimarea care apare dimineata, in special iarna cand temperatura este scazuta, arata prezenta unui ochi uscat de tip hiperevaporativ, disconfort creat de o deficienta lipidica matinala din cauza lipsei clipitului in timpul somnului. Disconfortul la purtarea lentilelor de contact, care datorita filmului lacrimal deficitar, irita suprafata corneeana, poate fi inca un motiv al acestui sindrom.

Uneori poate aparea o discreta hiperemie conjunctivala (inrosirea ochiului), care insa este intermitenta, cu tulburari de vedere, tranzitorii. Uscaciunea oculara asociata cu cea a gurii reprezinta o forma grava de ochi uscat, denumita sindromul Sjögren, care necesita consult reumatologic si imunologic.

Pentru diagnostic, alaturi de anamneza si examenul clinic ce pot evidentia o blefarita posterioara, o conjunctiva cu usoara keratinizare si inrosire, eroziuni corneene epiteliale punctiforme, filamente, neovascularizatie corneana periferica superficiala, se folosesc diverse teste oftalmologice: Schirmer, tear film break-up time, lip paralel conjunctival folds, coloratia cu fluoresceina, roz Bengal, verde Lissamine etc.

Tratamentul ochiului uscat

Tratamentul ochiului uscat nu vindeca boala, dar are ca scop ameliorarea simptomelor si prevenirea complicatiilor corneene si conjunctivale. Alegerea lui se face in functie de severitatea afectiunii si implica una sau mai multe metode. Educatia pacientului este foarte importanta: sa fie bine informat asupra limitelor tratamentului, pentru a nu fi dezamagit si a nu pierde increderea fata de medic; evitarea prafului, fumului, vantului puternic, a aerului rece, uscat, precum si a celui conditionat; clipitul mai des, folosirea lacrimilor artificiale in timpul lucrului la computer, precum si plasarea ecranului cu 10-20 grade sub nivelul privirii (se reduce evaporarea prin ingustarea fantei palpebrale); sa respecte indicatiile medicului privind tratarea afectiunilor palpebrale si oculare.

Folosirea lacrimilor artificiale are ca scop restabilirea structurii si functiei filmului lacrimal. Acestea nu pot suplini toate componentele lui, ci numai pe cea apoasa. Se utilizeaza in forme usoare si moderate de ochi uscat.

Exista mai multe categorii:

Coliruri si geluri:

- derivati de celuloza: carboximetilceluloza - 1%; hidroxipropilmetilceluloza - 0.3%, 0.5%, 1%; hidroxietilceluloza - 0.44%; dextran 70 - 0.1% si hipromeloza - 0.3%, folositi in forme usoare de boala;

- hialuronat de sodiu - 0.1%, 0.15%, util in reepitelizarea corneeana si conjunctivala;

- polivinilalcool - 1%, 1.4%, mareste persistenta filmului lacrimal, fiind folosit in deficienta mucinica;

- povidon: polivinilpirolidona - 5%;

- carbomeri (acid poliacrilic) 980 - 0.2% si 974 - 0.25% (geluri).

Deoarece colirurile au o durata de actiune scurta, de 10-20 de minute si necesita instilare frecventa, uneori se prefera gelurile. In cazul persoanelor alergice si la purtatorii lentilelor de contact, se folosesc lacrimi artificiale fara conservanti.

Unguentele care contin uleiuri minerale, sunt eficiente in timpul noptii. Agentii mucolitici de tip acetilcisteina 5%, sunt utili la pacientii cu filamente si placi mucoase, dar pot produce iritare dupa instilare. Stimularea secretiei lipidice prin comprese calde si masaj usor la nivelul marginii palpebrale este folosita in cazul ochiului uscat de tip evaporativ. In prezenta blefaritei, se utilizeaza sampoane pentru igiena marginii palpebrale, uneori corticosteroid topic, de scurta durata, pentru a diminua inflamatia, precum si antibiotic local si sistemic (tetraciclina), in scopul scaderii populatiei bacteriene.

Reducerea drenajului lacrimal pastreaza lacrimile naturale si prelungeste efectul celor artificiale. Este necesar in forme severe de boala si se realizeaza prin ocluzia punctelor lacrimale, temporar sau permanent (dop de silicon, cauterizare termica sau cu laser dioda, canaliculoplastie cu laser argon). Folosirea lentilelor de contact terapeutice, ciclosporina, topic 0.05%, 0.1%, tarsorafia laterala, injectia cu toxina botulinica in muschiul orbicular, pentru atenuarea blefarospasmului si scaderea drenajului, transplantarea glandelor submandibulare sunt metode folosite in cazuri grave de ochi uscat. Avand in vedere ca simptomele ochiului uscat apar la foarte multe persoane in timpul activitatilor cotidiene, este necesara depistarea, cu ocazia controalelor oftalmologice periodice pe care ar trebui sa le efectueze fiecare si bineinteles tratarea acestei boli care afecteaza calitatea vietii individului si poate produce complicatii oculare grave.