Autor: Dr. farm. George Dan Mogosanu - S. L. Disciplina Farmacognozie-Fitoterapie, Facultatea de Farmacie, U.M.F. Craiova

Datorita biodiversitatii, in mediul acvatic exista resurse medicinale valoroase prin continutul de metaboliti secundari.

Lipsa protectiei mecanice si usurinta cu care se deplaseaza, determina ca numeroase nevertebrate marine sa utilizeze compusii bioactivi, mai ales in cadrul mecanismelor de aparare. In ultimele patru decenii, bioprospectarea mediului acvatic a condus la descoperirea a numeroase principii active, majoritatea dintre ele aflate inca in faza de testare preclinica sau clinica.

Antitumorale

Trabectedinul (ecteinascidin-743, ET- 743), compus izolat din Ecteinascidia turbinata (tunicata mangrovelor), este substanta activa a primului medicament antitumoral de origine marina aprobat in Uniunea Europeana, in anul 2007, cu aplicatii in sarcoamele tesuturilor moi, inclusiv in leiomiosarcom si liposarcom. In scop terapeutic, se utilizeaza substanta de semisinteza, deoarece compusul natural se gaseste in concentratii foarte mici: pentru a obtine 1 gram de trabectedin trebuie prelucrata o tona de Ecteinascidia turbinata.

Citarabina (citozin-arabinozida), un citostatic de sinteza, a avut drept model structural nucleozide izolate din bureti de mare. Se foloseste mai ales in oncohematologie, pentru tratamentul leucemiei mieloide acute (AML - Acute Myeloid Leukemia), leucemiei limfocitare acute (ALL - Acute Lymphocytic Leukemia), limfomului non-Hodgkin, etc.

De asemenea, citarabina prezinta si actiune antivirala, fiind utilizata initial si in tratamentul infectiei generalizate cu virus Herpes simplex. Din cauza efectelor sale adverse severe, printre care supresia medulara, s-a renuntat la folosirea citarabinei ca antiviral. In vitro, citarabina regleaza proliferarea celulelor gliale, cu impact asupra dezvoltarii neuronale.

Antidepresive

Biodiversitatea organismelor marine ofe ra o sursa bogata de prototipuri structurale pentru noi principii active. In ceea ce priveste tratamentul bolilor neuropsihice, exista foarte putine informatii despre potentialul resurselor acvatice. Aaptamina si 5,6-dibromo-N, N-dimetiltriptamina, care pre zinta similitudini structurale cu serotonina, sunt doi compusi de origine marina cu proprietati antidepresive, evidentiate in teste preclinice in comparatie cu citalopramul, inhibitor selectiv al recaptarii serotoninei si cu desipramina, inhibitor selectiv al recaptarii noradrenalinei. Cei doi compusi au fost izolati din bureti marini (Verongula rigida) proveniti din Florida si Indonezia.

Analgezice

Ziconotida, substanta activa utilizata in tratamentul durerii cronice, este un compus de sinteza cu structura asemanatoare -conotoxinei, peptida biosintetizata de melci acvatici din genul Conus (Conus geographus) al caror habitat se afla in zona tropicala (Oceanul Pacific, Australia). Veninul acestor melci pradatori, ai molustelor, pestilor mici si viermilor marini contine, in principal, peptide toxice (conotoxine) alcatuite din 15 - 40 de aminoacizi.

In decembrie 2004, Food and Drug Administration (FDA) a aprobat administrarea ziconotidei sub forma injectabila, in lichidul cefalorahidian, cu ajutorul unui sistem de pompe intratecale. Ziconotida actioneaza ca un blocant selectiv al canalelor de calciu de tip N (neuronal) dependente de voltaj. Astfel, este inhibata eliberarea de neuromediatori pro-nociceptivi (acid glutamic, substanta P, CGRP - calcitonin generela ted peptide) la nivel medular si cerebral, conducand la ameliorarea durerii. Din cauza efectelor secundare grave si a lipsei de eficacitate la administrarea orala sau intravenos, ziconotida trebuie injectata intratecal, procedura invaziva si costisitoare ce implica numeroase riscuri pentru pacient. Prin urmare, ziconotida va fi folosita doar in cazul controlului durerii cronice severe, la pacientii la care terapia intratecala poate fi aplicata si care nu tolereaza sau sunt refractari la alte tratamente, cum ar fi analgezicele sistemice sau morfina. Tratamentul este contraindicat la pacientii cu tulburari psihice preexistente (de exemplu, cu psihoza) din cauza faptului ca acestia sunt mai susceptibili la anumite efecte secundare grave ale ziconotidei.

Antiinflamatoare

Organismele marine (alge, bureti de mare, corali, stele de mare, etc.) sunt o sursa bogata de compusi bioactivi, inclusiv de inhibitori ai fosfolipazei A2, cu actiune antiinflamatoare. Manoalida a fost primul compus de origi ne marina la care s-a descoperit actiunea antiinflamatoare. Din punctul de vede re al efectului inhibitor al fosfolipazei A2, bolinachinona este cea mai studiata sescviterpenoida marina.

Antivirale

In prezent, numeroase principii active de origine marina se afla in diferite faze de testare, in vederea obtinerii unor remedii antivirale, unele dintre ele fiind deja aprobate si se gasesc pe piata medicamentului.

Vidarabina, compus de sinteza cu actiune antivirala, utilizat inca din 1970, a avut ca model structural, trei nucleozide izolate dintr- o specie de burete de mare (Tectitethya crypta sin. Cryptotethya crypta) raspandita in zona Marii Caraibilor: spongotimidina (3--Darabinofuranozil- timina), spongouridina (3- -D-arabinofuranozil-uracil) si spongosina (9--D-ribofuranozil-2-metoxiadenina). Prin faptul ca riboza a fost inlocuita cu arabinoza, structura chimica a acestor nucleozide a atras atentia oamenilor de stiinta inca din anul 1950. Astfel, prin sinteza s-a obtinut o noua clasa de analogi nucleozidici, dintre care cei mai importanti sunt vidarabina si citarabina.

Vidarabina este un agent antiviral activ contra herpesvirusurilor, poxvirusurilor, rhabdovirusurilor, unor virusuri ARN tumorale. In celula gazda, vidarabina trifosfat inhiba ADN polimeraza si alte enzime implicate in multiplicarea virala.

Conditionata sub forma de unguent oftalmic 3%, vidarabina se utilizeaza in keratoconjunctivita acuta si keratita superficiala recurenta, cauzate de virusurile herpetice HSV-1 si HSV-2 (HSV - Herpes simplex virus).

Este folosita, de asemenea, si in tratamentul infectiilor herpetice de tip zona zoster la pacientii imunodeficitari (de exemplu, la bolnavii de SIDA). Vidarabina are utilizari clinice limitate din cauza inactivarii in vivo, prin dezaminare si a toxicitatii crescute la administrare intra venoasa (greata, voma, afectare gastrica si hepatica, tulburari neurologice, leucopenie, trombocitopenie).

Cercetari recente au evidentiat actiunea de inhibare a revers-transcriptazei HIV pentru unii compusi de origine marina, izolati in special din alge brune.

SPMG este o polizaharida sulfatata, cu masa moleculara de 8 kD, avand in structura acid manuronic si acid guluronic. In China, SPMG a intrat in studii clinice de faza a II-a, in scopul obtinerii unui nou medicament anti-HIV/SIDA.

Concluzii

In ultimii 40 de ani, eforturile pri vind des coperirea asa-numitor "remedii mari ne" au avut ca rezultat introducerea in terapeutica doar a catorva compusi bioactivi, dintre care mentionam: citarabina, trabectedin, vidarabina, ziconotida. Interesul crescut pentru principiile active de origine marina, justificat prin existenta a numeroase studii preclinice si clinice, a contribuit la dezvoltarea unor noi tehnologii de cultivare a organismelor acvatice si de extractie a compusilor farmacologic activi.