Bolile alergice devin de la an la an mai frecvente, in prezent estimandu-se ca aproximativ
20% din populatia mondiala si 25 % din populatia europeana sufera de alergii, fiind
afectate persoane de orice varsta, dar cu precadere copii, adolescenti si adulti tineri.
Cele mai frecvente alergii sunt cele
determinate de pneumoalergeni,
acestea manifestandu-se ca rinite,
rinoconjunctivite, sinuzite si/
sau astm bronsic alergic.
Rinoconjunctivita alergica
Manifestarile clinice ale rinitei apar in grade
diferite de severitate. In functie de acestea, rinitele/
rinoconjunctivitele alergice sunt clasificate
ca usoare sau moderat severe. In functie de
subimpartirea si severitatea rinoconjunctivitei
alergice abordarea terapeutica este secventiala.
In cazul rinitei alergice, tratamentul ar trebui
sa combine evitarea alergenilor (cand este posibil),
farmacoterapia si imunoterapia. Evitarea
alergenilor presupune respecta rea unor masuri
de reducere a expunerii la acarieni, polenuri,
animale diverse, insa de cele mai multe ori respectarea
acestor recomandari nu este suficienta
pentru controlul simptomelor, astfel incat este
necesara farmacoterapia, aceasta fiind singura
eficienta si usor de administrat.
In cazul rinitelor alergice intermitente usoare
se vor administra medicamente antihistaminice
orale sau intranazale si/sau decongestionante sau
antagonisti ai receptorilor de leucotriene.
Pentru rinitele intermitente moderat severe
si a rinitelor persistente usoare se prescriu medicamente
antihistaminice orale sau intranazale
si/sau decongestionante sau corticosteroizi
intranazali sau antagonisti ai receptorilor de
leucotriene. Acesti pacienti, in cazul in care
prezinta simptome persistente, vor fi evaluati
dupa 2-4 saptamani de tratament. Daca simptomele
au fost controlate, se va mentine acelasi
nivel de terapie inca o luna; daca simptomatologia
nu a fost controlata se va efectua
un step-up. In cazul rinitelor persistente moderat
severe se vor recomanda de prima intentie
corticosteroizi intranazali asociati cu antihistaminice
sau antagonisti ai receptorilor de leucotriene.
Pacientii vor fi reevaluati dupa 2-4
saptamani de tratament. Daca simptomele au
fost controlate se va mentine tratamentul pentru
inca o luna si se va efectua un step-down.
Daca simptomele persista, se va reevalua diagnosticul,
complianta pacientului si se va lua in
calcul posibilitatea existentei unor infectii.
Pacientii cu rinita persistenta moderat
severa vor fi investigati suplimentar pentru
evidentierea unui posibil astm bronsic asociat
ce va necesita si medicatie antiastmatica corespunzatoare
nivelului de boala. Pacientii cu
conjunctivita asociata rinitei vor primi tratament
cu antihistaminice oral sau antihistaminice
intraocular sau cromone intraocular.
Imunoterapie alergen specifica
La pacientii alergici, la care s-a dovedit prin
testare cutanata prick sau Ig E specifice, sensibilizarea alergica si care au simptomatologie
corelata predominant cu expunerea la
alergen si sunt insuficient controlati de terapia
farmacologica conventionala, sau la cei care nu
doresc terapie farmacologica de lunga durata,
ori la cei la care farmacoterapia produce efecte
secunda re nedorite, se poate opta pentru imunoterapie
alergen specifica, singurul tratament
care poate stopa evolutia bolii alergice. Imunoterapia
specifica este de fapt o forma de vaccinare
antialergica eficienta in ameliorarea de
lunga durata a simptomelor si reducerea tratamentului
simptomatic la pacientii cu rinita,
rinoconjunctivita, astm alergic, mai ales la cei
ce prezinta monosensibilizari alergice la polen,
la acarienii din praful de casa, la pisica, avand
in acelasi timp si efect preventiv fata de aparitia
astmului la pacientii cu rinita alergica, protejand
si fata de aparitia unor noi sensibilizari
alergice. Imunoterapia specifica are indicatie
absoluta in cazul alergiilor severe IgE mediate la intepaturile de albina sau viespe. Imunoterapia
specifica consta in administrarea de doze
progresiv crescande de alergen pana la atingerea
unei doze de mentinere, administrarea
tratamentului fiind necesara pentru o perioada
de 3-5 ani. Calea de administrare a imunoterapiei
poate fi subcutanata, sau mai nou, orala,
eficacitatea si profilul de siguranta excelent
al imunoterapiei sublinguale fiind in prezent
bine documentate. Mecanismele de actiune ale
imunoterapiei implica modularea raspunsului
limfocitelor CD4+ (cu reducerea raspunsului
LTh2, inducerea limfocitelor Tregl si Th1),
modularea raspunsului anticorpilor specifici
(cresterea IgG4 serice-anticorpi blocanti, cresterea,
apoi declinul progresiv al raspunsurilor
IgE serice), reducerea recrutarii celulelor efectoare
proinflamatoare (mastocite, eozinofile,
bazofile).
Tratamentul de imunoterapie alergen specifica,
poate si trebuie prescris doar de medicul
specialist alergolog, cu respectarea stricta a
indicatiilor si contraindicatiilor acestei terapii.
Pentru un succes al acestei terapii este necesar in
acelasi timp o monitorizare regulata a tratamentului
si o buna educatie a pacientului privind
modul si durata de timp de administrare, precum
si comportamentul adecvat in cazul aparitiei unor
reactii adverse. Contraindicatiile sunt reprezentate
de prezenta unor boli disimunitare (autoimune,
imunodeficiente), boli cardiovasculare
grave, afectiuni neoplazice, astm sever, tratamente
betablocante (inclusiv colire), sarcina (nu se incepe
imunoterapie in sarcina, dar un tratament
in curs, bine tolerat nu trebuie intrerupt), leziuni
ale cavitatii bucale, varsta sub 5 ani sau peste
60 ani. Reactiile adverse pot fi locale sau generalizate,
o doza tolerata nefiind neaparat constanta.
Pentru monitorizarea corecta a terapiei, in cazul administrarii subcutanate, pacientul va fi supravegheat
in cabinetul de alergologie minim 30 de
minute postadministrare. Cele mai intalnite sunt
reactiile adverse locale de tip prurit sau eritem
si edem local la locul administrarii, reactii mai
frecvente in cazul administrarii pe cale injectabila.
In cazul administrarii sublinguale, disconfortul
orofaringian local sau gastrointestinal nu necesita
neaparat modificarea regimului de dozaj al medicamentelor,
aceste simptome disparand in timp,
dupa administrari repetate. In cazul unor reactii
sistemic moderate, cum ar fi urticaria, coriza sau
episoade astmatice, se va administra tratament
simptomatic adecvat si se va reevalua indicatia,
tinand cont de raportul beneficiu risc. Au fost
raportate si cazuri foarte rare de reactii sistemice
grave (anafilaxie) in cursul tratamentului de imunoterapie
(insa doar in cazul caii de administrare
injectabile).
Schema de administrare depinde de calea
de administrare a imunoterapiei si tipul de alergen
vizat. Exista administrare peranuala in cazul
administrarii injectabile, in etapa de initiere
fiind necesare administrari saptamanale. Ulterior,
in faza de mentinere - administrari lunare,
acestea realizandu-se doar in cabinetul medicului
alergolog. In cazul administrarii sublinguale
adminsitrarea este zilnica, dar fara supraveghere
medicala, la domiciliul pacientului. In cazul alergiei
la polen si doar pentru calea de administrare
sublinguala, administrarea imunoterapiei se
poate face doar pre si cosezonal, adica numai 5-6
luni pe an, repetandu-se aceasta schema timp de
3 ani consecutiv. Eficienta tratamentului de imunoterapie
specifica se poate observa abia dupa o
perioada de timp, in medie 6 luni -1an de tratament,
eficacitatea putand fi evaluata numai pe
baza evolutiei clinice, si anume prin diminuarea
intensitatii simptomelor alergice, reducerea consumului
de medicatie antialergica, si prin ameliorarea
calitatii vietii. Diversi parametrii biolo gici,
testele cutanate alergologice sau monitorizarea
nivelului de IgE total sau alergen specific, nu s-au
dovedit in studiile clinice ca fiind utili in monitorizarea
raspunsului terapeutic.
Desi imunoterapia prezinta avantajul de
a trata eficient cauza bolii alergice si nu doar
simptomele, ea prezinta in acelasi timp si dezavantajele
de a fi un tratament de lunga durata
(chiar daca mai scurt decat a lua o viata medicamente
antialergice), eficienta depinzand de
modul corect si sistematic de administrare, iar
siguranta tratamentului, de buna cunoastere a
reactiilor adverse si optima supraveghere si indrumare
a pacientului de catre medicul specialist
alergolog. |
