Medicii de familie au toate motivele sa fie afectati de stres: programul, pacientii, colegii, schimbarile dese in sistemul de lucru, situatia economico-financiara generala, probleme personale pentru care nu ramane niciodata timp. Pe langa toate aceste unii medicii sunt mai vulnerabili la stres si din cauza trasaturilor de personalitate pe care le au.

Rolul psihologic al medicului de familie

Fiecare om, atunci cand se naste, are un rol cronologic. Poate fi prim nascut, al doilea nascut, copil de mijloc, mezin sau copil unic. In acelasi timp, din dorinta de a-si gasi un loc in familie, isi asuma si un rol psihologic care poate fi similar cu cel dobandit prin nastere sau poate fi diferit. De exemplu, o persoana care din punct de vedere cronologic a fost a doua nascuta, putea sa-si aleaga si sa pastreze de-a lungul vietii rolul de prim nascut. Fiecare rol are caracteristicile sale si e important sa fie cunoscute si dezvoltate. E mai usor sa constientizezi calitatile si sa le folosesti, decat, in mod constant, sa incerci sa dezvolti alte calitati.

Multi dintre medicii de familie, indiferent de rolul cronologic avut, au adoptat rolul psihologic de prim nascut sau de copil unic. Aceste roluri sunt asemanatoare, diferenta este ca, pentru copilul unic, poate sa fie mai greu sa dea si sa primeasca deoarce nu s-a antrenat in acest sens, pentru ca nu a avut frati. Astfel, medicul e cel ce se descurca mai bine in lucrul individual decat in echipa. Desigur are o retea de specialisti si trimite pacientii la ei dar in cabinet relatia e 1 la 1 cu pacientul. Marea asemanare dintre cele doua roluri si principala calitate este asumarea responsabilitatii. Desigur, de aici decurge si marele risc: supraresponsabilizarea. Sau imposibilitatea medicului de a refuza, de a amana si continua dorinta de a rezolva cat mai multe lucruri.

Convingeri gresite si rolul lor in mentinerea stresului

Conform teoriei adleriene, stilul vietii (personalitatea) se formeaza in primii ani de viata. Atunci ne alcatuim un set de reguli, o harta cognitiva formata din convingeri legate de sine, ceilalti, lume si etica. Acest set de reguli nu poate fi bun sau rau, este creatia subiectiva a fiecaruia. Insa in decursul primelor experiente ne putem forma si convingeri gresite. Iar la acest fapt se ajunge pentru ca e mai putin important ceea ce se imtampla, ci ceea ce credem noi despre ce se intampla. Exemple de convingeri gresite pot fi: "Nu valorez decat daca fac lucrurile perfect", "Nu pot sa am ceva pentru mine decat daca ma sacrific", "Ceilalti sunt acolo pentru a-mi vana greselile", "Lumea este un loc periculos unde in orice moment poti pierde tot". Astfel de convingeri sau altele asemanataore pot avea si medicii de familie. Şi poate mult timp le-au folosit, i-au ajutat sa obtina succes, dar sunt momente in care ii incurca, ii fac sa acumuleze mult prea mult stres.

Important este ca ei sa constientizeze ca au astfel de convingeri si sa ajunga sa-si implineasca nevoile prin alte metode mai putin autodistructive. Cand vorbim de nevoi, vorbim de nevoia de a apartine si de a fi semnificativ. Fiecare incearca sa-si implineasca aceste nevoi atat in familie cat si in mediul profesional. Iar aceste nevoi pot fi implinite si altfel decat prin autosacrificiu.

Hiperactivitatea adultului

Traim intr-o lume in viteza. Şi medicii de multe ori trebuie sa-si traiasca si viata personala si cea profesionala pe repede inainte. Prinsi intre sarcinile familiei, intre scurte socializari, intre zeci de pacienti la usa si la domiciliu si manifestati stiintifice. Multi medici de familie si-au extins serviciile oferite pacientilor si asta le-a cerut un efort in plus. Aproape fara sa realizeze au dezvoltat un stil de viata hiperactiv. Sunt impulsivi, se implica in multe activitati, nu reusesc sa le finalizeze, amana, vorbesc repede sau nu termina fraze. Uneori le este teama ca daca nu sunt stresati si in viteza nu fac nimic, nu rezolva lucruri. Mai exista si o puternica nevoie de control, ce creste direct proportional cu teama ca nu detin controlul sau ca nu detin nimic. Devin tot mai obositi, iritabili. E important de stiut ca aceasta hiperactivitate este determinata de mediu, poate de conditiile economice actuale si in timp uzeaza psihic, mental si fizic persoana. E important ca medicul sa pastreze programul normal de somn, sa adoarma si sa se trezeasca la aceiasi ora, sa prioritizeze sarcinile, sa spuna NU, neutru dar ferm, momentele de relaxare trebuie sa fie cat mai dese spontane si nu planificate pentru vacanta sau unele week-end-uri.

Factorii externi

Vulnerabilitatea la stres poate sa apara si din cauza unor factori externi sau exo geni. Poate fi vorba de poluare, de trafic, de calitatea proasta a serviciilor, dar, mult mai acut in aceasta perioada, de criza financiara si economica. Pentru multi aceasta criza a parut la inceput o exagerare, apoi au simtit ca se apropie si de noi, apoi au simtit-o personal. Iar acum aceasta criza este unul dintre acei factori stresti ce dureaza de mult timp si poate avea efecte asupra sanatatii fizice si psihice si asupra integritatii personalitatii. Mult mai multi oameni au venit la cabinetul de psihoterapie. O parte dintre ei activand in profesii liberale. Şi de la mici stari de disconfort cauzate de stresul profesional au ajuns la somatizari. Sunt oameni care au trecut intai pe la spitalul de urgente acuzind grave probleme respiratorii sau cardiace. Probleme ce nu au putut fi identificate in urma investigatiilor medicale. De fapt problemele erau de natura psihica, dar cu simptome fizice. Psihologul individual Alfred Adler vorbea de jargonul organelor si de mesajul transmis de suferintele organice. Functiile corporale, spunea Adler, „vorbesc un limbaj care este de obicei mai expresiv si dezvaluie opinia individului mult mai clar decat o pot face cuvintele".

Astfel simptomele respiratorii pot transmite mesaje de genul: „Nu mai pot suporta acest aer", „Nu mai inghit tot ce mi se intampla", „Ma sufoc in locul acesta". Problemele cu inima pot spune: "Nu am inima sa indur asta", "Imi face inima grea". De asemenea poate sa apara si o oboseala cronica ceea ce in jargonul organelor ar insemna: "M-am saturat, am obosit, de asta" sau "Ma uzez".

Organul care sufera este adesea organul inferior din punct de vedere genetic sau vazut ca inferior in istoria familiei ("toti au sufe rit de...") sau ales simbolic de client cum este inima in general aleasa sau pentru ca e la moda, de exmplu astmul e la moda. Pentru cei influentati negativ de criza, aceste simptome se manifesta in special in legatura cu munca. Cele mai multe crize le au pe drum spre munca, la munca sau atunci cand se gandesc intamplator la munca.

Factori stresori in viata medicului

Un studiu calitativ coordonat de College of Family Physicians, Canada, a identificat principalele cauze de stres ale medicilor. Factorii stresori personali includeau si trasaturile de personalitate si nevoia de a echilibra familia si cariera. Cei mai multi medici simteau o mare responsabilitatea dublata de asteptari inalte de la ei insisi. Iar factorii stresori profesionali se refereau la: pacientii provocatori, supraincarcarea programului, limitele de timp, probleme legate de competenta, provocarile documentatiei si managmentului cabinetului. Fata de acesti stresori strategiile de contracarare dezvoltate au fost: stabilirea unor limite de timp, participarea la formarea medicala continua, solicitarea ajutorului, imbunatatirea relatiei medic-pacient, gasirea unor forme de remunerare, realizarea programarilor.

Sanatatea le-a fost afectata celor care au participat la studiu in special de lucru sub presiunea timpului, de lipsa de suport din partea colegilor, impunerea unor reglui si regu lamente, sentimentul ca sunt subevaluati si preocuparile financiare.

Strategiile de reechilibrare sunt psihologice, biologice, sociale, spirituale. Cele spirituale vizeaza autocunoastere, priritizarea valorilor, reflectarea.