"Ma simt foarte obosit, parca nu mai am putere sa ma ridic sau sa ma misc". Este fraza pe care un medic sau un farmacist o aude frecvent. Unii oameni sunt obositi inainte de concediu sau imediat dupa si astfel se justifica starea lor. Altii insa dezvolta de fapt o suferinta psihica si oboseala este doar un simptom.

Dintre pacientii care se adreseaza medicului de familie, un procent cuprins intre 11 si 33 % se plang de oboseala. Iar in SUA, anual, 7 milioane de consultatii sunt oferite pentru a analiza acest simptom.

Oboseala este o senzatie de epuizare ce apare in timpul sau dupa activitatile obisnuite. In urma investigatiilor efectuate asupra pacientilor care acuza aceasta stare de epuizare, in doua treimi din cazuri se ajunge la un diagnostic psihiatric sau la o tulburare de somatizare.

Intr-un articol intitulat "A population bassed incidence study of chronic fatigue" autorii Lawrie SM, Manders DN, Geddes JR si Pelosi AJ au impartit oboseala in categorii pornind de la urmatoarele criterii:

a) dupa cauza oboselii: poate fi centrala (sistemul nervos central) sau periferica (neuromusculara). Poate fi fizica (pneumonia), psihica (depresia), sociala (conflictele familiale), fiziologica (varsta) sau ocupationala (tensiunea de la locul de munca)
b) dupa durata simptomelor oboselii: recenta (dureaza de mai putin de o luna), prelungita (mai mult de o luna dar mai putin de 6 luni) si cronica (peste 6 luni)
c) oboseala cronica poate fi: sindrom de oboseala cronica (sau sindrom de epuizare cronica) (vezi mai jos criteriile) sau oboseala cronica ideopata (o oboseala inexplicabila care nu intruneste criteriile de mai jos.

Criterii de diagnostic pentru sindromul de oboseala cronica dupa Centres for Diseas Control and Prevention (CDC): oboseala cronica, inexplicabila, constatata clinic, persistenta sau recurenta care este caracterizata de urmatoarele elemente:

• este noua in viata pacientului
• nu este legata de un efort prelungit
• nu este legata de repaos
• duce la reducerea semnificativa a activitatilor profesionale, sociale, scolare sau familiale

prezenta a 4 sau mai multe dintre urmatoarele simptome, in mod continuu sau recurent, timp de mai putin de 6 luni consecutiv, care au precedat starea de oboseala

• degradarea severa a memoriei pe termen scurt sau a puterii de concentrare ducand la reducerea drastica a activitatilor desfasurate anterior in domeniul profesional, scolar, social, familial, personal
• sensibilitate la nivelul ganglionilor limfatici axilari sau cervicali
• dureri musculare
• dureri articulare fara inflamatii sau roseata
• dureri noi de cap difuze sau severe
• somn neodihnitor
• dureri ce persista mai mult de 24 de ore dupa un efort

criterii de excludere a unui astfel de diagnostic:

• orice boala activa sau nevindecata complet care poate justifica starea de oboseala cronica
• diagnostice trecute sau prezente de depresie severa, trasaturi melancolice sau psihotice, tulburare bipolara, schizofrenie, halucinatii, bulimie sau anorexie
• abuz de alcool sau de stupefiante
• obezitate severa

FACTORI DETERMINANTI

Posibile cauze ale oboselii (adaptat dupa Revue Medicale Suisse, "Fatigue revue et approche diagnostique")

1. Bolile infectioase (viroze, HIV)
2. Medicamentele (antihistaminice, antihipertensive, diuretice, antidepresive, neuroleptice)
3. Tulburari neurologice (scleroza in placi, accidente vasculare - doua treimi din cei care au suferit un astfel de accident acuza oboseala, Maladia Addison, acromegalie, boala Parkinson - 40 % dintre cei diagnosticati acuza oboseala ca fiind unul dintre cele mai suparatoare simptome ale bolii)
4. Probleme digestive si hepatice (hepatita C, ciroza biliara - oboseala este simptom intalnit in 80% dintre cazuri etc)
5. Afectiuni cardiorespiratorii (pneumopatie cronica, insuficienta cardiaca, sindrom coronarian acut)
6. Tulburari ale somnului (insomnie primara - tulburare prezenta in 20% din populatia generala, insomnie secundara, indusa de substante psihoactive, tulburari respiratorii, afectiuni ale gambelor, reactie la schimbarea de fus orar)
7. Stilul de viata (privarea de somn, abuzul de substante sau de alcool, sedentarismul)
8. Afectiuni hematologice (anemie sau deficit de fier)
9. Tulburari psihiatrice (depresie majora, tulburari de anxietate, tulburari somatoforme)
10. Tulburari endocrine (hipotiroidism, diabet, deficitul hormonului de crestere etc)
11. Boli reumatologice (poliartrita reumatoi da - oboseala este intalnita in 50% din pacientii diagnosticati, lupus)
12. Cancer (oboseala este cel mai persistent simptom in cazul bolnavilor, cauzele fiind anemia, efectul secundar al tratamentelor, depresia)
13. Neuropatii (insuficienta renala)
14. Tulburari ale metabolismului (hipercalcemie, hipoglicemie, deficit de magneziu sau fosfat).

In stabilirea unui diagnostic medicul trebuie sa aiba in vedere urmatoarele aspecte:

• caracteristicile oboselii (durata, aparitie, impactul asupra activitatii si asupra perioadelor de repaos, nivelul activitatii fizice)
• incercarea de identificare a unei boli
• evaluarea medicamentelor pe care le ia pacientul si investigarea abuzului de substante
• depistarea unei patologii psihiatrice
• depistarea unei tulburari de somn
• examenul cinic
• examenul de laborator, cu mentiunea ca doar 5% dintre cazurile de oboseala isi gasesc o cauza in urma examenelor de laborator

CAND CAUZA ESTE DE NATURA PSIHICA

Dupa investigatiile medicale si chiar in timpul acestora trebuie luata in considerare si componenta psihica. Chiar daca exista o tulburare fiziologica, o boala care sa explice oboseala, componenta psihica a acelei afectiuni poate agrava simptomele de oboseala.

Sunt tulburari in care pierderea echilibrului psihic poate fi evidenta (afectiuni cardiace, neuronale, endocrine sau metabolice). Iar pe langa acestea exista afectiunile psihiatrice. Studiile arata ca depresia si tulburarile de anxietate au adesea ca si componenta de baza oboseala. Iar dintre tulburarile psihiatrice, depresia si anxietatea sunt probabil cel mai frecvent intalnite in populatia generala.

Din punct de vedere psihologic vedem simptomul oboselii ca pe o solutie gresita la care neconstient pacientul apeleaza pentru a evita functionarea intr-una sau mai multe dintre principalele sarcini ale vietii (munca, relatiile sociale, relatia intima, grija fata de sine, spiritualitate - sensul pe care persoana il da vietii). Tendintele de psihoterapie pot ajuta pacientul sa constientizeze ce face si sa gaseasca alte solutii (de data aceasta utile) prin care sa depaseasca sentimentul de inadecvare sau de inferioritate pe care il simte atunci cand ia in considerare una sau alta din sarcinile vietii. De exemplu, in loc sa foloseasca neconstient oboseala pentru a evita finalizarea unui proiect profesional de care se teme ca va esua, poate sa aleaga sa apeleze la sprijinul cuiva care sa-l ajute in rezolvarea sarcinii. In cazurile in care persoana persista in aplicarea unei solutii gresite poate ajunge la depresie, anxietate sau alte tulburari psihiatrice.

DEPRESIA

Retragerea sociala, autoblamarea, tulburari ale somnului, alterarea severa a dispozitiei, lipsa interesului, oboseala, intr-un cuvant depresie.

Una dintre cele mai frecvente tulburari intalnite in practica psihiatrilor si a medicilor de familie. Se considera ca in decursul vietii 25% din populatie ajunge la un moment dat sa resimta simptomele depresiei.

Reducerea simptomelor sau vindecarea incepe atunci cand pacientul constientizeaza starea pe care o experimenteaza. Ca si in cazul multor tulburari psihiatrice si in cazul depresiei cresterea interesului social al bolnavului ajuta la ameliorarea starii.

Nu doar psihoterapeutul, dar si medicul de familie pot recomanda implicarea pacientului care acuza simptome ale depresiei inclusiv oboseala, in diverse activitati usoare menite sa ajute alti oameni. Beneficiile urmatoare pot fi comunicate inca de la inceput pacientului:

• oamenii care sufera de depresie se pot simti mai bine cand au parte de contact social. Este insa pentru cei mai multi dificil sa initieze un astfel de contact pentru ca se simt descurajati si simt nevoia sa se izoleze de oameni. De aceea au nevoie de incurajare, suport din partea semenilor, familiei, specialistilor
• implicarea in activitati sociale ii ajuta sa nu se mai concentreze pe propriile simptome
• este important sa se antreneze pentru a putea "lupta" cu depresia (daca-si exerseaza, antreneaza abilitatea de a desfasura activitati, de a fi in contact cu oamenii, se va obisnui si va considera asta ca pe ceva firesc, nu va mai constientiza, in timp, efortul depus).

Contactul social poate insemna frecventarea unor locuri placute (parcuri, ceainarii), iar extinderea acestui contact catre activitati poate presupune urmarea unor cursuri de dans, actorie, alte hobby-uri sau activitati de voluntariat (ecologizare, suportul oferit copiilor sau batranilor)

ANXIETATEA

Teama excesiva, nejustificata, fata de ceva, de o situatie, atacurile de panica, ticurile, alte actiuni repetitive pot fi semne ale anxietatii. Este de asemenea un diagnostic des intalnit. De altfel, intr-un studiu realizat in SUA pe 500.000 de pacienti, care s-au adresat unui numar de 100 de medici de familie, s-a constatat ca, dintre cei cu acuze psihiatrice, 86% sufereau de depresie sau anxietate. In cele mai multe cazuri de depresie si anxietate se inregistreaza recaderii, unele la mai putin de un an de la tratament. O explicatie ar fi faptul ca pacientii urmeaza un tratament medicamentos sau psihoterapeutic care ii ajuta sa scape de simptome, dar nu fac schimbari in stilul vietii lor, in gradul lor de implicare sociala.

In cazul anxietatii, ameliorarea se obtine prin educarea pacientului in ideea de a se automonitoriza si de a invata sa reactioneze in fata unei stari de anxie tate sau a unui atac de panica, tehnicile de relaxare, restructurarea cognitiva (inlocuirea gandurilor irationale cu cele rationale), expunerea gradua la la obiectul fricii insotita de antrenarea, intarirea abilitatilor de a face fata situatiei etc.

Dincolo de oboseala ce apare ca simptom al unor tulburari psihiatrice, exista si o oboseala secundara indusa de tratamentele psihiatrice sau de efortul general depus de pacient pentru redobandirea unei stari de echilibru psihic. Si in cazul tulburarilor si in cel al efectelor secundare ale tratamentelor, demersul psihoterapeutic poate ajuta bolnavul sa gaseasca noi solutii, sa-si antreneze abilitatile, sa-si foloseasca in mod util puterile.