Speciile probiotice sunt utilizate de milioane de oameni de ani intregi, cu toate acestea raspunsurile
referitoare la siguranta folosirii lor sunt foarte succinte.
Un review din 2006 (Boyle et al.) a concuzionat ca desi siguranta probioticelor este, per total, foarte
mare, ele trebuie utilizate cu atentie la pacientii imunodeficitari si la nou nascutii prematur.
Speciile probiotice sunt utilizate de milioane de oameni de ani intregi, cu toate acestea raspunsurile
referitoare la siguranta folosirii lor sunt foarte succinte.
Un review din 2006 (Boyle et al.) a concuzionat ca desi siguranta probioticelor este, per total, foarte
mare, ele trebuie utilizate cu atentie la pacientii imunodeficitari si la nou nascutii prematur.
Actiunea probioticelor
Unele studii recente (Thomas, 2010) au evident
iat competitia metabolica cu germenii patogeni,
inhibitia translocarii bacteriene in intestin,
productia de bacteriocine, lansarea de semnale
catre epiteliul intestinal si sistemul imunitar
in sensul modularii raspunsurilor inflamatorii si
imunitare.
Probioticele pot produce neurotransmita-
tori, fiziologic intalniti in intestin, a caror actiune
este de modificare a motricitatii si sensibilitatii locale.
Exista si probiotice care potenteaza functia
de bariera a mucoasei intestinale prin stimularea
expresiei productiei de mucina, a sintezei de
proteine de citoschelet, a intaririi jonctiunilor
intercelulare si pe calea unor efecte indirecte rezultate
din interactiunea bacterie-mucoasa-tesut
limfoid (Thomas, 2010).
Unele probiotice au puternice efecte antiinflamatorii,
fara legatura cu capacitatea de a
competitiona alte bacterii, ceea ce a condus la
evaluarea potentialului pozitiv in tratamentul
bolii inflamatorii intestinale (Rachmilewitz,
2004) si chiar al artritelor (Sheil, 2004).
Beneficiul probioticelor in
tratamentul unor afectiuni ale
tubului digestiv
Studiile observationale sugereaza efecte
benefice ale probioticelor in multe afectiuni ale
tractului digestiv si anexelor. Dovezi clinice
solide exista insa numai pentru diareile post-antibiotice
si provocate de rotavirusuri, pentru
sindromul de intestin iritabil si pentru boala inflamatorie
intestinala.
1. Boala inflamatorie intestinala
Utilitatea probioticelor in acest complex
patogen are la baza ipoteza conform careia microflora
intestinala are un rol crucial in patogeneza
afectiunii (Sartor, 2007). Rezultatele diferitelor
studii au fost insa contradictorii. Probioticele
par a fi utile in mentierea perioadelor de
remisiune in colita ulcerata. Exista si unele dovezi
ca probioticele sunt utile in inducerea remisiunii
la pacientii cu colita ulcerata activa de
gravitate usoara spre medie.
Intr-un studiu pilot efectuat de Guslandi,
70.8% din pacientii cu colita ulcerata manifestata
clinic (usor catre moderat) au intrat in remisiune
clinica si endoscopica dupa 4 sapta
mani de tratament cu Saccharomyces boulardii.
Cele mai bune efecte ale tratamentului cu
probiotice s-au obtinut la pacientii cu colita ulcerata,
tratata prin colectomie totala si anastomioza
ileoanala, care au manifestat fenomene
de inflamatie la nivelul neo-rectului.
Un cocktail probiotic cu 8 tulpini diferite a
avut actiune atat in preventia primara cat si in
cea secundara. In a doua situatie, remisiunea la
persoanele tratate cu probiotice a fost de 85%,
fata de 6%, la cei care au primit un placebo.
Din pacate nu au fost obtinute efecte pozitive si in tratarea formei acute sau in mentinerea
remisiunii in cazul bolii Crohn.
2. Diareea cu rotavirusuri si
post-antibiotice
Exista mai multe studii care au dovedit utilitatea
probioticelor in diareea cu rotavirusuri,
ele scurtand durata de evolutie a bolii.
Desi beneficii au fost citate si in diareea
turistilor si in diareele post-iradiere, review-uri
critice recente au avertizat ca entuziasmul exagerat
este lipsit de fundamente stiintifice
(deVrese, 2007).
Intr-o meta-analiza a 9 studii controlate cu
placebo, D`Souza (2002) sugereaza ca unele
bacterii probiotice (Saccharomyces boulardii,
Lactobacillus acidophilus si bulgaricus, Enterococcus
faecium SF68, Bifidobacterium longum
si L rhamnosus GG) au efecte consistente in
prevenirea diareii post-antibiotice.
Un studiu randomizat a urmarit efectele
unor bacterii probiotice L casei, L bulgaricus si
Streptococcus thermophilus in prevenirea coloniza
rii cu Clostridium Difficile si in diareile
post-antibiotice, in randurile unui grup popula-
tional de varsta a treia care se trata cu antibiotice.
Administrarea probioticelor de doua ori, in
timpul tratamentului si o saptamana ulterior, a
diminuat semnificativ apartia clostridiei si incident
a diareilor (Hickson, 2007).
Alte studii au dus la concluzii similare, insa
deocamadata nu s-a ajuns la recomandarea de
rutina a administrarii de probiotice in decursul
tratamentul cu antibiotice, desi datele experimentale
ofera explicatii clare ale modului in care
flora probiotica actioneaza in situatia de fata.
De exemplu, o proteaza produsa de Saccharomyces
poate digera toxinele A si B produse
prin proteoliza de Clostridium Difficile.
Probioticul poate bloca activarea de catre
toxinele clostridiei a ERK 1 (kinaza reglata de
semnale extracelulare) si a 2 protein kinaze activate
mitogen (MAP).
Potentialul folosirii probioticelor in afec-
tiunile de fata este foarte mare, mai ales dupa izolarea unu bacil comensal, Bacillus thuringiensis
DPC 6431, cu o actiune specifica anti-
Clostridium Difficile.
Importanta mentinerii microbiotei normale,
a perturbarii si refacerii ei in lupta impotriva
afectiunilor cauzate de Clostridium Diffcile este
ilustrata si de diferite rapoarte care indica eficacitatea
tratamentului bolii recurente prin manevre
de inlocuire a florei intestinale (Grehan,
2010).
3. Tulburari functionale
gastrointestinale
Desi clasa de afectiuni este extrem de frecventa
si suparatoare, scazand calitatea vietii pacient
ilor, chiar daca nu pune in pericol propriuzis
viata, tratamentele disponibile in acest moment
sunt putine si cu eficienta redusa, de unde
si recursul frecvent la terapii alternative.
Cele mai multe studii legate de probiotice
s-au facut in ceea ce privesc efectele acestora in
sindromul de intestin iritabil si in constipatie.
Recent, s-a dovedit cu certitudine ca sindromul
de intestin iritabil poate fi indus de gastroenteritele
bacteriene si ca o modificare a calitat
ilor florei intestinale, ca si o disfunctie
imuna, pot sta la baza respectivului sindrom
(Quigley, 2007).
Studiile efectuate inainte de anii 2000 au
oferit rezultate greu de evaluat, pentru ca au
avut design-uri diferite, folosind doze si tulpini
microbiene probiotice diverse.
In ultimul deceniu, insa, datele sunt cu mult
mai consistente, microorganisme cum ar fi L
rhamnosus GG, L plantarum, L acidophilus, L
casei, cocktailul probiotic VSL#3 si Bifidobacterium
animalis usurand simptomatologia individuala
din sindromul de intestin iritabil - balonarea,
flatulenta, constipatia. Doar cateva
produse au fost cu adevarat eficiente in usurarea
simptomatologiei dureroase si a celei de
ansamblu din afectiunea in cauza (Nikfar, 2008,
Hoveyda, 2009, etc).
Meta-analizele au aratat ca probioticele au
un efect pozitiv global, iar un review sistematic
a aratat ca bacteria Bifidobacterium infantis este
deosebit de eficienta (Brenner, 2009).
Totusi datele au o valoare limitata, din multiple
cauze: boala in sine este extrem de heterogena
in manifestari si cauzalitate, probioticele
au fost studiate in legatura cu una, maximum
doua simptome, preparatele cu probiotice au
fost extrem de diferite, tulpinile utilizate au fost
diverse, putine studii au avut o durata mare,
chiar daca afectiunea in sine este una de durata,
etc.
De remarcat ca exista studii care ofera date
promitatoare referitoare la folosirea de Bifidobacterium
lactis DN-173 010, in relatie cu ameliorarea balonarii si a constipatiei (Guyonnet,
2007) la pacientii cu intestin iritabil. Bacteria accelereaza
tranzitul colonic si reduce distensia
abdominala.
Problemele de siguranta
ridicate de produsele
probiotice
Speciile probiotice sunt utilizate de milioane
de oameni de ani intregi, cu toate acestea raspunsurile
referitoare la siguranta folosirii lor
sunt foarte succinte.
Un review din 2006 (Boyle et al.) a concluzionat
ca desi siguranta probioticelor este, per
total, foarte mare, ele trebuie utilizate cu atentie
la pacientii imunodeficitari si la nou nascutii
prematur.
Exista studii care au evidentiat aparitia de
abcese si endocardite legat de folosirea de probiotice,
chiar daca prezenta bacteriei probiotice
la locul infectiei a fost, cel mai probabil, rezultatul
unei contaminari involuntare si nu o cauza a
imbolnavirii.
Teama ca bacteriile probiotice s-ar putea
transloca determinand infectii sistemice s-a dovedit
nefondata, chiar si la pacientii cu intestin
iritabil, la care bariera intestinala este de cele
mai multe ori partial compromisa.
Datele disponibile in acest moment sunt totus
i limitate cand ne referim la metodele folosite
pentru identificarera organsimelor probiotice
sau a potentialului lor eventual de a-si transfera
unele proprietati, de exemplu, rezistenta la antibiotice.
Ramane ca in anii urmatori, microbiologia
moleculara sa analizeze mai atent astfel de
aspecte si sa ofere date precise care sa ne permita
(sau nu) sa folosim produse probiotice intr-o
diversitate de afectiuni unde acestea si-au dovedit
sau isi vor dovedi, in studii viitoare, eficienta. |
