In ultimii ani, datorita progreselor tehnice, metodele de explorare cardiovasculara neinvaziva, printre care si ecocardiografia, joaca un rol central in evaluarea unui pacient cu afectiuni cardiovasculare. Ecocardiografia a devenit o investigatie obligatorie pentru un bilant cardiovascular complet, fiind relativ simplu de efectuat. Ea furnizeaza informatii multiple nu numai despre anatomia cordului, dar si despre functionalitatea acestuia.

Nu rareori medicul de familie este pus in fata unui buletin ecocardiografic care contine foarte multe informatii despre dimensiunile structurilor cardiace ale bolnavului res pectiv, fara a se mentiona in final daca aceste va lori se incadreaza in limite normale sau nu. Din acest motiv, am considerat important de a face o sinteza a datelor care se regasesc in mod frecvent pe un rezultat ecocardiografic si de asemenea o scurta trecere in revista a posibilitatilor diagnostice ale acestei metode. Concomitent cu ecografia cardiaca, se inregistreaza obligatoriu traseul electrocardiogra - fic de referinta, pentru aprecierea cat mai corecta a momentelor ciclului cardiac. In mod ideal, inainte de fiecare examinare ecocardiografica trebuie sa se masoare tensiunea arteriala si alura ventriculara, iar valorile masurate trebuie notate pe buletinul ecocardiografic. Transductorul se aplica pe toracele bolnavului prin intermediul unui gel bun conducator de ultrasunete.

Examinarea se face in multiple moduri, in modul M (monodimensional), 2D (bidimensional), 3D (tridimensional), Doppler, in functie de calitatile tehnice ale ecografului utilizat. Ecografistul foloseste ferestre standard de examinare: ax lung parasternal, ax scurt parasternal la nivelul vaselor mari, ax scurt parasternal prin ventriculul stang, apical 2,3,4,5 camere, subcostal, suprasternal si, uneori, parasternal drept. Fiecare din aceste sectiuni standard de examinare furnizeaza informatii despre anumite structuri cardiace.

Tipuri de ecocardiografii

Ecocardiografia de efort sau de stress se efectueaza in timpul unui efort fizic, pentru a permite vizualizarea unor anomalii ale functionalitatii cordului care apar in conditii de efort. Aceasta ecografie de efort se poate efectua si prin administrarea unor medicamente care mimeaza efectele exercitiului fizic. La baza ecocardiografiei de stress sta relatia cauzala dintre ischemia miocardica si tulburarile regionale de contractilitate miocardica. O alta metoda este ecocardiografia de contrast, efectuata prin injectarea unei substante de contrast care permite evaluarea unor sunturi.

Ecocardiografia transtoracica permite vizualizarea neinvaziva a structurilor cardiace, masurarea dimensiunilor cavitatilor cordului, a grosimii peretilor, masurarea capacitatii de pompa a inimii (prin determinarea fractiei de ejectie), iar prin tehnica Doppler se poate evalua functia diastolica a cordului, prezenta stenozelor sau regurgitarilor valvulare etc. Prin vizualizarea miscarii peretilor cardiaci, ecocardiografia poate detecta prezenta si poate evalua severitatea bolii coronariene. In plus, prin ecocardiografie se poate detecta cardiomiopatia hipertrofica, dilatativa sau restrictiva. Nu trebuie sa uitam rolul foarte important pe care il are ecografia cardiaca in diagnosticarea anomaliilor congenitale cardiace si a tumorilor intracardiace, ca si a trombozelor intracardiace.

Tot prin ecografie se pot depista cauzele insuficientei cardiace, prezenta defectelor septale si se poate monitoriza functia cardiaca a pacientilor cu boli sistemice care pot afecta functia cardiaca (lupus, boli pulmonare etc). In ceea ce priveste pericardul, se poate identifica usor prezenta lichidului intre foitele pericardice, distributia acestuia si se poate aprecia volumul lichidului pericardic. Un rol special joaca investigarea ecocardiografica in monitorizarea pacientilor cu proteze valvulare.

Trebuie mentionat ca rezultatul examenului ecocardiografic depinde de performantele tehnice ale aparatului si de capacitatea examinatorului de a interpreta corect informatiile. Principala limita a acestui examen este dificultatea de a obtine imagini bune la pacientii cu emfizem pulmonar, datorita hiperinflatiei plamanului. De asemenea, nu se pot vizualiza decat partial arterele coronare.

Buletinul ecocardiografic

La sfarsitul examinarii ecocardiografice, medicul elaboreaza un buletin ecografic, pe care sunt notate dimensiunile masurate ale cavitatilor inimii, ale peretilor acesteia, ale aortei la diferite niveluri, ale inelului aortic, mitral, tricuspidian, trunchiului arterei pulmonare, venei cave inferioare, precum si fractia de ejectie si valorile masurate ale vitezei undelor E si A, raportul E/A. Undele E si A sunt importante pentru evaluarea functiei diastolice a ventriculului stang. In final, buletinul ecocardiografic cuprinde concluziile medicului ecografist despre dimensiunile cordului, functia sistolica si diastolica, starea aparatului valvular, a pericardului etc, toate acestea insemnand de fapt stabilirea unui diagnostic ecocardiografic. Diastola reprezinta perioada ciclului cardiac cuprinsa intre inchiderea valvei aortice si inchiderea valvei mitrale. Determinantii functiei diastolice care pot fi evaluati prin ecocardiografie sunt relaxarea ventriculara, complianta ventriculara (distensibilitatea), presiunile diastolice ventriculare, umplerea diastolica ventriculara precoce si tardiva, umplerea atriala si presiunile atriale. Disfunctia diastolica presupune anomalii ale relaxarii ventriculare si ale umplerii ventriculare precoce, ca si ale curbei diastolice pasive presiune-volum. Unda E reprezinta pe inregistrarea Doppler pulsat a fluxului transmitral unda corespunzatoare umplerii ventriculare precoce, iar unda A unda corespunzatoare umplerii ventriculare tardive (datorita contractiei atriale). Velocitatea maxima normala a umplerii diastolice precoce (E) are valori cuprinse intre 0,44 - 1,00 m/s, iar a undei A intre 0,20 - 0,60 m/s. In mod normal, viteza (velocitatea) undei E este mai mare decat viteza undei A, astfel incat raportul E/A este supraunitar. Un raport E/A mai mic decat 1 (subunitar) traduce existenta unei disfunctii diastolice de tip alterarea relaxarii, iar un raport E/A mai mare de 2 traduce o disfunctie diastolica severa, de tip restrictiv. Exista metode ecocardiografice mai noi si mai sofisticate pentru evaluarea functiei diastolice, cum sunt Doppler-ul mod M color si Doppler-ul tisular.

Functia sistolica reprezinta ansamblul de fenomene ce produc ejectia sangelui din ventricul. Fractia de ejectie este un parametru al functiei de pompa si este un indicator al functiei sistolice globale. Valorile normale ale fractiei de ejectie la barbati sunt 59 ± 6%, iar la femei 58 ± 7%. Exista tehnici mai noi de evaluare a functiei sistolice, cum sunt ecografia 3D, Doppler-ul tisular, imagistica de tip strain, insa din nou acestea sunt dependente de performantele tehnice ale aparatului.

In evaluarea ischemiei miocardice ecocardiografia are rol in diagnosticul bolii coronariene ischemice, stratificarea riscului si identificarea pacientilor cu risc cardiovascular crescut. In ceea ce priveste stenozele valvulare, examenul ecocardiografic complet cuprinde vizualizarea morfologiei valvulare cu stabilirea eventuala a etiologiei stenozei, cuantificarea severitatii stenozei, evaluarea leziunilor cardiace asociate, evaluarea functiei ventriculului stang, evaluarea presiunii arteriale pulmonare. Hipertensiunea pulmonara se caracterizeaza hemodinamic prin valori ale presiunii arteriale pulmonare sistolice mai mari de 35 mmHg, ale presiunii arteriale pulmonare diastolice peste 15 mmHg si presiunii arteriale pulmonare medii peste 25 mmHg. Regurgitarile valvulare se identifica si se cuantifica relativ usor prin ecografie Doppler.