Enterocolita, afectiune inflamatorie a mucoasei intestinului subtire si a colonului, redevine o problema de actualitate o data cu apropierea sezonului cald. Boala este frecventa, se intalneste la orice varsta, are etiologie diversa, iar ca arie de raspandire afecteaza indeosebi tarile si zonele geografice mai putin dezvoltate, fiind favorizata de factori socio-economici precum igiena individuala si colectiva precara.

De departe cele mai frecvent intalnite cazuri de enterocolita sunt cele de etilogie infectioasa, iar clasificarea in functie de natura agentului patogen este:

1. infectie bacteriana: poate fi cauzata de o bacterie care distruge mucoasa intestinala (Shigella, Salmonella, Yersinia, Campylobacter etc) sau de o bacterie care produce o toxina responsabila de o hipersecretie hidroelectrolitica (Staphylococcus aureus, Escherichia Coli, Vibrio Cholerae etc).

In cazul pacientilor imunodeprimati, tuberculoza digestiva reprezinta o cauza relativ frecventa a enterocolitei infectioase.

2. infectie virala: cel mai frecvent, prin rotavirus care afecteaza indeosebi copiii. Infectiile cu citomegalovirus in randul pacientilor imunodeprimati pot fi complicate de leziuni ischemice la nivelul colonului si rectului, cu evolutie posibila spre megacolon toxic.

3. infectie parazitara: Giardia lamblia, Blastocystis homnis, Balanti dium coli etc. Parazitozele frecvente sunt amibiaza, in timp ce persoanele imunodeprimate pot fi subiectii unor infestari intestinale grave precum criptosporidioza sau anguililoza.

4. infectie fungica: candidoza este adesea o consecinta a dismicrobismului datorat administrarii indelungate de antibiotice. Transmiterea microorga nismelor se face pe cale fecal-orala, acestea fiind introduse in organism odata cu apa si alimentele contaminate (care pot contine si toxine microbiene) sau prin incorecta igienizare a mainilor sau tacamurilor. De asemenea, transmiterea agentilor infectiosi se poate face si direct intre indivizi, sau prin intermediul vectorilor cunoscuti (rozatoare, gandaci, multe altele).

Animalele de ferma pot fi purtatori asimptomatici ai bacteriilor enumerate anterior, bovinele spre exemplu constituie rezervoare primare ale unei tulpini agresive de Escherichia Coli (tip O157:H7).

Aceste bacterii sunt eliminate in fecale, iar prin folosirea excrementelor animale ca fertilizator organic se contamineaza diverse culturi vegetale. Cateva din produsele alimentare susceptibile la contaminarea cu bacterii sunt carnea (incorect preparata termic), laptele nefiert, verdeturile si sucurile de fructe nepasteurizate.

Antibioticele, indeosebi cele cu spectru larg de activitate precum cefalosporinele, au un impact puternic asupra florei intestinale reducand semnificativ populatia de bacterii probiotice.

Prin urmare, bacteriile patogene care supravietuiesc au o competitie redusa pentru spatiu si hrana si se pot inmulti exagerat, producand manifestarile tipice ale enterocolitei infectioase.

Dezechilibrul florei intestinale initiat de administrarea de antibiotice se perpetueaza in timp, astfel incat simptomele pot aparea chiar si la 1-2 luni de la medicatie. Desi exista o corespondenta intre doza/durata medicatiei si probabilitatea aparitiei enterocolitei, aceasta se poate declansa chiar si dupa folosirea unei singure doze de antibio tic. De asemenea, utilizarea inhibitorilor de pompa de protoni (Omeprazole) si in general toate medicamentele cu efect anticolinergic care incetinesc peristaltismul si cresc timpul de tranzit al continutului intestinal, duc la retentia enterotoxinelor microbiene si exacerbeaza efectul antibioticelor. Sezonul cald este asociat cu frecventa mult crescuta a cazurilor de enterocolita acuta. Temperatura ridicata din aceasta perioada asigura alterarea mult mai rapida a alimentelor prin dezvoltarea accelerata a germenilor si sinteza sporita de ente rotoxine de catre acestia. De asemenea, temperatura ridicata favorizeaza degradarea chimica a alimentelor prin procese de pe roxidare, rancezire, fermentare etc compusii rezultati avand un grad ridicat de toxicitate. Daca luam in calcul si faptul ca in timpul concediilor din anotimpul cald alimentatia provine frecvent din surse mai putin sigure, obtinem o combinatie de posibili factori declansatori ai enterocolitei care se potenteaza reciproc. Enterocolita acuta este frecvent intalnita la persoanele care calatoresc, in acest caz afectiunea fiind cunoscuta drept "diareea calatorului". Infectarea persoanei se face in modul descris anterior, prin ingerarea de alimente sau apa contaminate etc. De asemenea, in acest caz diareea poate fi cauzata si de afectarea florei intestinale ca urmare a schimbarii regimului alimentar in favoarea consumului unor preparate sau condimente specifice zonei vizitate.

Simptomele enterocolitei

Enterocolita are de regula debut subit, la scurt timp dupa consumarea alimentelor contaminate sau dupa ingerarea substantei toxice. Tabloul clinic al bolii se ca racterizeaza prin scaune numeroase (de la 2 - 3 scaune in perioadele linistite, pana la 15 - 20 scaune in 24 ore, in episoadele severe), care pot prezenta elemente patologice de tip mucus, puroi sau sange. Frecventa mare a scaunelor poate favoriza si aparitia senzatiei de arsura in zona anala precum si a eritemului fesier.

Diareea poate fi insotita sau nu de greata, anorexie, varsaturi, dureri abdominale pana la colici, balonari, zgomote hidro-aerice, eliberarea de gaze urat mirositoare, intoleranta la lactoza si alterarea starii generale. Febra si frisoanele completeaza frecvent acest tablou clinic, iar in cazurile grave se remarca fenomene de colaps periferic cu transpiratie, racire a extremitatilor, puls mic, cianoza, hipotensiune.

Pacientul este puternic deshidratat, acuza sete intensa, oligurie, are tegumente uscate, tendinta de lesin. in enterocolita infectioasa, mucoasa intestinala este afectata fie prin distrugerea enterocitelor direct de catre agentul patogen sau prin actiunea enterotoxinelor secretate de bacterii care cresc permeabilitatea mucoasei fata de ionii clorura, rezultand o diaree secretorie la cateva ore dupa ingerarea toxinei. Ca urmare, simptomatologia generala a enterocolitei este data fie de diseminarea agentului infectios ori a enterotoxinelor acestuia in organism, fie de pierderile considerabile de apa si electroliti, consecinta diareei si a varsaturilor. Complicatiile enterocolitelor acute sunt deshidratarea, iar pe termen lung malnutritia.

Riscul de deshidratare este mult mai mare la copii si indeosebi la sugar decat la alte varste, intrucat sugarul are o suprafata corporala mai mare raportata la greutate, pierderea de lichide fiind mai mare si mai rapida, sugarul are totodata un metabolism mai rapid, cu necesar crescut de apa in timp ce rinichii acestuia fiind incomplet maturizati nu conserva la fel de eficient apa ca rinichiul adult.

Riscul de malnutritie apare in cazul enterocolitelor recurente, fiind determinat atat de dietele restrictive, de apetitul diminuat datorat senzatiei de greata, cat si de malabsorbtia intestinala care apare ca urmare a diverselor simptome clinice precum inflamarea mucoasei intestinale, accelerarea tranzitului intestinal, digestia incompleta a alimentelor, activitatea enzimatica deficitara etc.