Autor: Florin Tudose, psiholog

Procentajele indica autismul ca fiind o boala mentala la fel de comuna ca tulburarea bipolara si schizofrenia. Studii biochimice, anatomice si neuro-radiografice sugereaza o tulburare a metabolismului energiei cerebrale la pacientii cu autism, dar cauza acestei tulburari ramane inca necunoscuta.

Procentajele indica autismul ca fiind o boala mentala la fel de comuna ca tulburarea bipolara si schizofrenia. Spre deosebire de acestea de urma, autismul se declanseaza la o varsta timpurie si persista de-a lungul intregii vieti. Studii biochimice, anatomice si neuroradiografice sugereaza o tulburare a metabolismului energiei cerebrale la pacientii cu autism, dar cauza acestei tulburari ramane inca necunoscuta.

Parintii sunt de obicei primii care observa simptomele de autism la copiii lor. Inca din stadiul de sugari, copiii pot sa aiba o frecventa redusa de reactie la interactiunea umana sau se pot concentra pe un singur element in exclusivitate pentru perioade lungi de timp. Un copil suferind de autism poate parea ca se dezvolta normal, dar mai tarziu se poate retrage in el insusi, devenind indiferent la orice contact social. Multi copii cu autism au o sensibilitate redusa la durere, dar sunt anormal de sensibili la senzatii cum ar fi sunetul, atingerea sau alte stimulari senzo riale. Aceste sensibilitati neobisnuite pot contribui la simptome comportamentale, cum ar fi refuzul de a fi imbratisat.

In cazul multor copii, simptomele se amelioreaza cu varsta si cu ajutorul tratamentelor. Unii copii cu autism cresc si ajung chiar sa duca o viata aproape normala. Tera piile si interventiile comportamentale pot lucra asupra anumitor simptome, imbunata tind substantial conditiile de viata ale pacientilor. Spre deosebire de acum 20 de ani, cand multi indivizi autisti erau institutionalizati, acum exista o suma de solutii flexibile. De obicei, doar cei mai sever afectati indivizi traiesc acum in institutii.

Autismul este o conditie complexa si nu indeajuns de bine inteleasa. Ceea ce se stie insa sigur este ca dizabilitatile de dezvoltare dintre care face parte si autismul sunt conditii neurologice avand la baza functionarea creierului si avand de-a face mai mult cu biologia decat cu psihologia.

Cauzele

Se crede ca exista o influenta genetica in autism. In prezent, cercetarile s-au concentrat pe localizarea genei autismului, dar multi cercetatori au indicat ca trei, patru si chiar cinci gene pot fi asociate cu autismul. Exista de asemenea dovezi ca legatura genetica cu autismul este reprezentata de un sistem imunitar slabit sau precar. Alte studii arata ca depresia si/sau dislexia sunt tulburari frecvent intalnite in ambele familii de origine ale pacientilor cu autism.

S-au stabilit legaturi cauzale intre virusi si autism - exista un risc ridicat de nastere a unui copil autist pentru femeile insarcinate in primul trimestru care sunt expuse virusului rubela. Virusul Cytolomegalo a fost si el asociat cu autismul.

Exista o ingrijorare crescanda privind posibilitatea ca autismul sa fie provocat de toxine si poluare.

In ceea ce priveste biochimia, multi indivizi autisti au nivele ridicate de serotonina in sange si in fluidul coloanei cerebrale, in timp ce altii au nivele relativ scazute de serotonina in sange. Remarcabil este faptul ca si alte tulburari, cum ar fi sindromul Down, tulburarea deficitului de atentie/hiperactivitatii si depresia unipolara sunt asociate cu niveluri anormale de serotonina din sange. S-a constatat ca anumiti indivizi autisti au nivele ridicate de endorfine beta, o substanta endogena asemanatoare opiatelor. Majoritatea profesionistilor sunt de acord asupra faptului ca un diagnostic timpuriu creste simtitor sansele de ameliorare a simptomelor in timp, ca urmare a tratamentului. Terapeutii organizeaza sesiuni intensive de formare a abilitatilor pentru a-i ajuta pe copiii autisti sa dezvolte abilitati sociale si lingvistice. Doctorii prescriu deseori medicamente antidepresive pentru controlarea simptomelor de anxietate, depresie sau a tulburarilor obsesiv-compulsive. Medicamentele anti-psihotice sunt folosite uneori in mod eficient pentru a descreste hiperactivitatea si impulsivitatea. Planul de tratament ideal coordoneaza terapiile si interventiile care au drept tinta simptomele de fond ale autismului: interactiune sociala deficitara, pro bleme de comunicare verbala si nonverbala si rutine obsesive sau repetitive.

Interventiile comportamentale si tratamentul medicamentos

Interventiile comportamentale nu vindeca autismul, dar usureaza gravitatea simptomelor:

- analiza comportamentala aplicata (ABA) - numita si Lovaas dupa inventatorul ei - este cea mai raspandita interventie comportamentala. Se concentreaza pe modificarea comportamentului printr-o serie de recompense si pedepse (mai rar folosite). Procesul este condus de terapeuti antrenati care creeaza un mediu de invatare deosebit de structurat, de individualizat si de sistematic pentru copiii autisti.

- terapia de dezvoltare a diferentelor individuale bazata pe relatii (DIR) pune accentul pe aspectul emotional. Aceasta terapie se concentreaza asupra dezvoltarii afectiunii la copilul cu autism, urmarindu-se crearea unei legaturi emotionale cu persoana autista. Si acest program este structurat, individua lizat si sistematic si reclama mult timp pentru a fi eficient (cel putin 4 ore pe zi).

- metoda Miller se concentreaza mai mult pe dezvoltarea cognitiva si urmareste reducerea handicapului de dezvoltare de care sufera persoana autista. Cei care practica aceasta metoda incearca sa vada lumea din punctul de vedere al copilului autist. Rolul terapeutului este sa il ajute pe copil sa transforme mediul in ceva inteligibil. Metoda Miller isi mai propune sa-l invete pe copilul autist ca poate sa faca diverse alegeri in interactiunile sale cu mediul, in loc sa fie constrans de rutina si ritualuri.

- comportamentul verbal. Aceasta este o versiune mai recenta a interventiei ABA. Pune accentul pe tehnici de obtinere a verbalizarii din partea copilului autist.

- tratamentul si educarea copiilor autisti si cu dizabilitati de comunicare (TEACCH) se concentreaza asupra folosirii punctelor tari ale copilului autist prin crearea unui mediu incurajant in acest sens.

- terapia vietii cotidiene. Acest program, initial dezvoltat in Japonia, se concentreaza asupra echilibrului dintre componentele fizice, emotionale si intelectuale ale copilului autist. Programul incearca sa ii ajute pe copiii autisti sa interactioneze in grupuri si in societate.

- interventia de dezvoltare a relatiei. Acest tip de interventie pune accentul pe placerea impartasirii experientelor cu alti oameni. Terapeutii ii invata pe copii sa fie flexibili in interactiunile cu ceilalti si sa dezvolte conexiuni emotionale

Dupa ce parintii primesc diagnosticul de autism pentru copilul lor, ei vor implementa un program de tratament care dureaza pana cand copilul poate functiona fara sprijin. In acel moment, doctorul poate prescrie medicamente pentru tratarea simptomelor care acompaniaza autismul, cum ar fi agresivitatea, auto-mutilarea, anxietatea si depresia. Tratamentul medicamentos ar trebui sa se concentreze asupra simptomelor care pun in pericol pacientul sau pe cei din jur sau care inhiba abilitatea pacientului de a beneficia de alte programe de tratament. Medicatiile prescrise in mod frecvent includ: anti-psihotice, stimulanti pentru tratarea hiperactivitatii, antidepresive, medicamente anti-anxietate.

Desi nici un medicament nu poate vindeca neurobiologia autismului, cercetatorii incearca sa izoleze mecanismele din creier care creeaza dificultatile experimentate de catre indivizii autisti. Iata cateva exemple de interventii bio-medicale, care pot fi combinate cu interventiile comportamentale intr-o abordare integrativa:

- terapia de vitamine (B12) - suplemente Omega 3
- regim alimentar fara grau si lactate
- chelatia (indepartarea metalelor, cum ar fi aluminiul, din corp).

Medicii folosesc patru mari categorii de medicamente pentru simptomele autismului:

- inhibitorii selectivi de serotonina (SSRI)
- antipsihotice atipice
- droguri triciclice
- antiepileptice

Desi provocarile acestei tulburari sunt extrem de numeroase, rezultatele sunt in primul rand individuale, ceea ce determina grade variate de raspuns la tratamente si de reusita in integrarea sociala a persoanelor care sufera de autism.