Autor: Anda Pacurar - psihoterapeut

Criza financiara si efectele ei asupra starii de sanatate par sa se cronicizeze. Oamenii au depasit locul initial, au dezvoltat mecanisme de compensare, iar acum gestioneaza o stare de stres prelungit si in general de suprasolicitare. Pentru foarte multi supraincarcarea programului de munca a fost solutia de a se simti in siguranta. Acum, dupa luni de zile de munca, sunt epuizati psihic si fizic. Aceasta ar putea fi explicatia pentru care, mult mai multe persoane, acuza simptome ale asteniei de primavara sau simptome mai suparatoare decat in anii trecuti.

Primavara aduce multor oameni o diminuare a tonusului, o stare de somnolenta si apatie. Cei care stiu deja ca asa reactioneaza la schimbarea sezonului nu mai sunt ingrijorati. Insa in acest an, poate mai mult ca in altii, astenia de primavara vine peste un organism si un psihic deja vulnerabilizat de stres si oboseala. Astenia este o stare de slabiciune severa. Printre simptome pot fi: oboseala generala, dureri musculare, probleme de respiratie, ameteala, palpitatii ale inimii, epuizare, confuzie. Une ori in spatele acestor stari este depresia. Persoana traieste tot mai intens sentimente de slabiciune, inadecvare, tristete, instabilitate nervoasa. Treptat apare dificultatea de memorare, diminuarea puterii musculare, durerea emotionala. Iar aceste stari se amplifica progresiv.

Adesea, persoana cu astenie, evolueaza catre o stare puternica de anxietate. Are momente de exaltare, de hiperstenie (opusul asteniei), dar apar si fobii. Pe langa fricile existentiale, poate sa apara agorafobia - frica de spatii deschise si de locuri publice. Persoana se simte inconfortabil si dezvolta frica fata de spatii nefamiliare sau foarte mari, unde simte ca nu poate sa se ascunda sau sa detina controlul. De multe ori agorafobia este legata si de atacuri de panica.

Starea generala a unei astfel de persoane este de hiperexcitabilitate psihica, o reactie exagerata la stimuli de tip motor, senzual, emotional, afectiv, imaginar si o excitabilitate intelectuala. Astenia de primavara este numita si psihastenie fiind considerata un tip de psiho nevroza, caracterizata prin tonus fizic si psihic scazut, in special in legatura cu functiile de baza si cu ajustarea la functionarea actuala. Este caracterizata prin sentimente de inadecvare, obsesii, anxietati in special existentiale, depresie.

Sindromul astenic

In cabinetul de psihoterapie oamenii vin cu stari diferite. Unii acuza lipsa totala a motivatiei si a initiativei, o lentoare in miscari si chiar in gandire. Altii, dimpotriva, acuza o stare de agitatie, de palpitatii, spasme, anxietati. Ambele tipuri de simptome pot fi determinate de sindromul astenic. Acest sindrom este cauzat de supraincarcare profesionala sau stres emotional. Iar la cei mai multi sunt prezente ambele probleme, ceea ce a condus la epuizarea resurselor interioare. Oamenii vin pentru ca nu mai suporta sa se simta obositi, sau dimpotriva, nu mai pot sa aiba o agitatie interioara atat de suparatoare.

Inainte de a ajunge la psihoterapeut multe persoane solicita consult medical, analize uzuale si urmeaza cure de vitaminizare. Pe langa aceste masuri, utile, pentru o recuperare completa, trebuie sa intervina si psihoterapeutul. Demersul psihoterapeutului vizeaza constientizarea, reeducarea si antrenarea punctelor forte. De cele mai multe ori e necesara o interventie scurta, de tip consiliere. Exista si situatii in care clientii in mod neconstient se ataseaza de starea lor, de simptomele lor si nu sunt pregatiti sa renunte la ele.

Personalitatea de tip astenic

Astenia psihica poate continua si dupa astenia de primavara atunci cand persoana devine convinsa de slabiciunea corporala si emotionala pe care o resimte. Cu fiecare zi care trece cauta neconstient sa-si dovedeasca lipsa abilitatii de a face efort. Este vorba de o falsa astenie care raspunde foarte bine demersului terapeutic. Extrema unei astfel de situatii o prezinta dezvoltarea unei personalitati de tip astenic. Este vorba de o tulburare de personalitate descrisa in psihiatrie. In prezent aceasta tulburare se numeste: tulburare de personalitate dependenta si este caracterizata de o dependenta psihologica pasiva fata de oameni.

Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii o persoana ar putea suferi de o astfel de tulburare daca ar avea trei dintre urmatoarele simptome:

- incurajeaza sau permite altora sa ia pentru el cele mai importante decizii de viata
- isi subordoneaza nevoile celor de care este dependent
- nu doreste sa faca solicitari rezonabile catre oamenii de care e dependent
- se simte inconfortabil sau neajutorat cand este singur, din cauza fricii exagerate de inabilitate personala
- este preocupat de frica de a fi abandonat de o persoana cu care a avut o relatie apropiata si de a fi lasat sa-si poarte singur de grija
- capacitate limitata de a lua decizii de zi cu zi fara a solicita incontinuu sfaturi si asigurari din partea celorlalti

Alte caracteristici ar fi ca persoana se percepe ca fiind neajutorata, incompetenta, lipsita de energie. Astfel de persoane sunt considerate astenice, inadecvate, pasive si cu o personalitate ce se centreaza pe autodefensiva.

Terapia cu astfel de persoane se axeaza in primul rand pe cresterea gradului de functionare in sarcinile vietii (munca, prietenia, iubirea, sinele, spiritualitatea). In felul acesta creste adaptarea sociala a persoanei, simptomele se atenueaza si in timp dispar si cresc capacitatile persoanei. Daca s-ar lucra strict pe simptome, ar exista riscul de a le intari. Adica neconstient clientul intra intr-o lupta de putere si, concentrandu-si atentia asupra lor le dezvolta, le exacerbeaza si in final le cronicizeaza. Scopul tratamentului in tulburarea de personalitate dependenta nu este castigarea independentei, ci autonomia. Și asta pentru ca autonomia include independenta, dar presupune printre altele si capacitatea de a crea relatii, de a crea intimitate.

John Oldham, psihiatru american, membru al staff-ului care revizuieste Dictionarul de Statistica Medicala (DSM), a sugerat sapte trasaturi si comportamente ale unui stil de personalitate devotat, adica o personalitate opusa celei caracterizata prin dependenta:

1. abilitatea de a-si lua angajamente
2. se bucura de intimitate
3. are abilitati de jucator in echipa fara a avea nevoia de a intra in competitie cu liderul
4. dorinta de a afla opinii si sfaturi de la altii
5. abilitatea de a promova armnonie interpersonala
6. ii pasa de alte persoane si le ia in considerare
7. dorinta de a se autocorecta ca raspuns la critica

Astenia, simptomul unui organism bolnav

Exista si o forma de astenie generata de conditia clinica a unui pacient. Sunt boli si tratamente medicamentoase care au ca efect astenia. De exemplu, astenia generala poate fi cauzata de anemie, cancer sau alte boli ce afecteaza grav imunitatea organismului. Simptomele asteniei clinice pot fi cauzate de tratamente medicamentoase severe. De asemenea, pot completa tabloul clinic al simptomelor de care sufera persoane diagnosticate cu sindromul oboselii cronice sau cu tulburari de somn. In astfel de cazuri tratamentele adjuvante, alimentatia, activitatile in aer liber pot contribui la ameliorarea starii generale a pacientului. Un rol important il au si membrii familiei sau alte persoane semnificative din viata pacientului. Suportul social, conversatiile sau timpul petrecut impreuna, fara mari evenimente, reechilibreaza psihic persoana avand un impact pozitiv si asupra organismului.

Educarea atentiei

Indiferent daca astenia este cauza sau efect, daca este psihica sau clinica, un prim demers ar putea fi legat de educarea sau reeducarea atentiei. In primul rand este vorba de un comportament atent si responsabil fata de sine: recunoasterea starii resimtite, automotivarea, folosirea resurselor, solicitarea sprijinului unui specialist, adica o atitudine activa.

Mai este vorba si de antrenarea atentiei ca proces cognitiv. Fiecare om dezvolta pe parcursul vietii o serie de procese cognitive care exista in el la nivel de potential. Atentia este unul dintre ele. Antrenata poate sa devina un punct forte. Neatrenata insa, poate sa devina o sursa de stres sau de dezechilibru. Cel mai multe persoane care sufera de deficit de atentie isi amelioreaza conditia atunci cand incep sa-si exerseze aceasta abilitate. In lipsa antrenamenului apar dificultati de concentrare, de initiere si de finalizare a unor actiuni. Atentia poate fi reeducata progresiv, concomitent cu o crestere a efortului intelectual. Calcule simple, rezumatul unei scurte expuneri sau text citit, sunt genul de exercitii care afectuate constant au efecte durabile. Treptat o persoana care exerseaza ajunge sa se convinga ca este capabila de o munca normala si ca nu i-au fost deteriorate capacitatile intelectuale.