Bolile tiroidiene apar mai frecvent la copii decat la adulti, dar semnele si simptomele
pot fi similare cu ale adultilor. Cu toate acestea exista cateva diferente importante
care trebuiesc aduse in lumina. Tiroidita ar putea fi cea mai frecventa afectiune endocrina
in copilarie.Tiroiditele pot fi acute, subacute sau cronice.Termenul cuprinde
toate formele de inflamatie si infectie ale glandei tiroide, desi tiroidita limfocitara
cronica, pune probleme covarsitoare si este oarecum des intalnita.
Hipotiroidismul congenital poate
fi o cauza importanta in retardul
mental la copil. Este insa o
afectiune care poate fi prevenita.
Cele mai importante programe
de screening tiroidian ale nou nascutului se
adreseaza analizei valorilor TSH-ului, cu timp
de esantionare preferabil la varsta de 3-5 zile.
Prevalenta hipotiroidismului congenital este
aproximativ raportata la 1/4000de nasteri. Astfel,
urmatoarele date etiologice sunt incluse:
disgenezia tiroidiana 75%, dishormonogeneza
10%, deficitul de TSH 5% si tranzientul
hipotiroidian 10%, de obicei indus prin scaderea
captarii iodului, anticorpii maternali sau indusi
prin medicatie specifica de substitutie. Cauzele
unei hipofunctii tiroidiene, ale unei lipse hormonale,
sunt aplazia sau tiroidectomia totala.
Deoarece nou -nascutul mai dispune de o
rezerva hormonala, simptomele aplaziei devin
manifeste abia dupa un timp, dar atunci in forma
cea mai grava, determina inhibarea cresterii,
idiotie, lipsa totala de impulsuri si de instincte,
pe scurt o stare de "vita minima", incompatibila
cu o supravietuire mai lunga.
In cretinismul endemic, hipofunctia tiroidiana
este de asemenea congenitala. Ma mele
acestor copii au de obicei o gusa mare. Cretinismul
endemic apare aproape numai in zonele
lipsite de iod. Boala nu este ereditara.
Numeroase semne de laborator si rezultate
ale probelor functionale pot sa fie deduse
din fiziopatologie. Apa este retinuta in
organism deoarece mucopolizaharidele depuse
in tesuturi au o presiune coloidosmotica
mai mare decat a albuminelor. Excitabilitatea
vegetativa este scazuta, refelexul pilomotor
lipseste si este prezenta aritmia respiratorie.
Nodulii autonomi hiperfunctionali
Sunt foarte rari la copii si adolescenti.
Se intalnesc ocazional sub aspectul unor adenoame
foliculare cu diametrul mai mic de 3
cm, in asociere cu tireotoxicoza. Acestia se
evidentiaza prin scintigrafie, iar tratamentul
este chirurgical.
Tiroidita autoimuna Hashimoto
(hipotiroidie autoimuna,tiroidita
limfocitara cronica)
Reprezinta un proces autoimun cu substrat
inflamator, cauzand 55-65% din toate formele
de gusa tiroidiana si aproape toate cazurile de
hipotiroidism in copilarie si adolescenta. Studii
prevalente au aratat ca, nu mai putin de
1,2% din copii de varsta scolara, au tiroidita
limfocitara cronica, definita de regula prin
marirea glandei tiroide si titrul detectabil
de anticorpi din ser. De mentionat faptul
ca aceasta forma de tiroidita este rara la copiii
sub 4 ani. Markerii de diagnostic includ
analiza anticorpilor anti-tireoglobulina si antitireoperoxidaza.
Unul sau ambii dintre acesti
anticorpi sunt prezenti la aproape toti pacientii
cu tiroidita Hashimoto, dar nu sunt specifici
acestei afectiuni, si ar putea fi dealtfel prezenti
si in boala Graves Addison si diabetul zaharat
de tip 1. Tiroidita Hashimoto, comporta
in clinica pediatrica urmatoarele trei aspecte:
tireomegalie cu eutiroidism, tireotoxicoza,
hipotiroidism cu sau fara tireomegalie.
Majoritatea copiilor sunt asimptomatici,
dar prezinta gusa tiroidiana. Glanda poate fi simetric sau asimetric marita. Tiroidita toxica
Hashimoto are adesea un caracter tranzitoriu,
fiind o forma limitata de hipertiroidism si apare
in mai putin de 5% dintre pacienti.
In cazul in care hipotiroidismul isi face
simtita prezenta, copilul devine iritabil, obosit,
apare constipatia, se instaleaza o usoara hipoponderabilitate,
pielea devine uscata si va manifesta
si o intoleranta la mediile reci si umede. Testele
de laborator uzuale vor include dozarea serica a
T4 liber, TSH, anticorpi anti-tiroida.
Chiar si in hipotiroidismul compensat,
atunci cand valorile T3,T4,TSH sunt normale,
ne-am mai putea gandi asupra unui
hipotiroidism posibil iminent.
Boala Graves
Este o forma de hipertiroidie autoimuna
soldata printr-o productie autonoma excesiva
de hormoni tiroidieni. Este cea mai frecventa
cauza de hipertiroidie la copil. Exista o incidenta
familiala crescuta. In hipertiroidie, simptomele
unei intoxicatii cu hormoni tiroidieni, domina
tabloul clinic. Deseori la copil aceasta forma
de boala poate lua aspectul unei encefalopatii
basedowiene. Imunoglobulinele tiroid-stimulatoare
sunt prezente la majoritatea pacientilor.
Anticorpii, de data aceasta, antreneaza receptorii
TSH-ului, pentru stimularea in exces
a productiei de hormoni tiroidieni, intervenind
oarecum in timo-reglare, cu alte cuvinte
facand loc unui fenomen compensator. Anticorpii
antitireoglobulina si antitireoperoxidaza
sunt de asemenea prezenti la acesti pacienti,
dar cu un titru mult mai scazut comparativ cu
tiroidita Hashimoto. Boala Graves si tiroidita
Hashimoto pot fi de fapt partea dintr-un spectru
al aceleasi boli. Diagnosticul diferential va
pune probleme, iar copilul trebuie directionat
spre specialistul pediatru sau la serviciul de endocrinologie
pediatrica. Semnele clinice includ:
nervozitate, iritabilitate, palpitatii, tahicardie,
tremor, cresterea apetitului alimentar, diaree,
pierdere in greutate, tulburari ale somnului,
intoleranta la caldura, performante scolare
slabe. Cei mai multi dintre copiii cu boala
Graves, dezvolta oftalmopatie si dermatopatie.
Linia de management medical o constituie
preparatele pe baza de metimazol sau propiltiouracil.
Ambele sunt la fel de eficiente, numai
ca sub instituirea acestui tatament trebuiesc monitorizate
valorile serice ale T3 SI T4.
Cancerul tiroidian la copil
Exista o sansa de aproximativ 30% ca un
nodul tiroidian gasit la un copil sa fie malign. La
copiii care au avut alte forme de neoplazii, exista
risc de cancer tiroidian de 50 de ori mai mare.
Functia de baza a testelor tiroidiene este de obicei
normala. Punctia de aspiratie cu un ac fin
este cea mai directa si mai simpla metoda pentru
evaluarea histopatologica a unui nodul tiroidian.
Carcinomul papilar este cel mai frecvent la copil
dar, si cel folicular si medular sunt destul de
frecvente. Carcinoamele medulare pot fi sporadice
sau familiale (autozomal dominante).
Implicarea parintilor
Implicarea mamei este vitala pentru copiii
si adolescentii care primesc tratament pentru
tulburarile tiroidiene. Parintii vor trebui sa
supravegheze luarea medicamentelor de baza,
conform schemei de tratament si monitorizarea
progresului copiilor lor. Va trebui de asemenea
sa fie constienti de semnele si simpto mele
unui supradozaj. Pe masura ce copiii cresc este
important pentru parinti sa urmareasca indeaproape
nivelul hormonilor tiroidieni ai
copilului lor, pentru ca odata cu inaintarea
in varsta vor avea loc modificari ale acestora.
Medicii vor recomanda testele de sange, pentru
supravegherea functiei tiroidiene, odata la 3 sau
la 6 luni. Unii copii pot avea tendinta de a refuza,
sau de a neglija, regimul lor de medicatie,
lucru care duce la reaparitia simptomelor.
Concluzii
Semnele si simptomele unei afectiuni tiroidiene
sunt similare la copii, adolescenti si uneori
la adulti. Exista insa si cateva diferente care
se refera la cresterea, dezvoltarea si comportamentul
copilului. In cazul in care copiii sunt
tratati precoce si corespunzator, prin monitorizare
medicala si supraveghere atenta de catre
parinti, aceste boli pot fi ameliorate semnificativ
sau chiar tratate complet.
|
