Dr. Ana-Maria Manescu - Medic specialist oftalmolog - Clinica oftalmologica OFTALMESTET

Conjunctivita alergica sezoniera este cea mai comuna forma de alergie oculara, polenul de iarba fiind cel mai important alergen sezonier care o declanseaza. Conjunctivita alergica perena este, de asemenea, foarte frecventa, parul de animale, penele si acarienii din praf fiind cei mai importanti alergeni care o provoaca.

Simptomele alergiilor oculare, sau conjunctivitei alergice, includ secretie oculara apoasa, prurit (mancarime), ochi rosu, dureri oculare, senzatie de intepatura si, uneori, de "ochi inflamat". Pruritul la nivelul ochilor este simptomul cel mai important in conjunctivita alergica. Fara prurit, este mult mai putin probabil ca o persoana sufera de alergie la nivelul ochilor. De obicei sunt afectati ambii ochi, desi un ochi poate fi mai simptomatic decat celelalt. Conjunctivita alergica sezoniera este cea mai comuna forma de alergie oculara, polenul de iarba fiind cel mai important alergen sezonier care o declanseaza. Conjunctivita alergica perena este, de asemenea, foarte frecventa, parul de animale, penele si acarienii din praf fiind cei mai importanti alergeni care o provoaca.

Simptome ale alergiilor oculare

Persoanele cu conjunctivita alergica sezoniera semnaleaza, de obicei, debutul simptomelor in timpul primaverii si toamna, simptomele oculare fiind insotite frecvent de rinita alergica. Simptomele includ prurit, senzatie de arsura si "ochi lacrimosi". In unele cazuri, pacientii relateaza sensibilitate la lumina si vedere incetosata. Ochii sunt de obicei rosii, iar pleoapele se pot inflama. Cand interiorul pleoapei (conjunctiva) este, de asemenea, inflamata ochii pot avea un aspect apos, gelatinos - "chemosis".

Diagnosticul conjunctivitei alergice

Diagnosticul de conjunctivita alergica se face cu o istorie de simptome sugestive de alergii oculare, o examinare atenta de catre un medic oftalmolog (ce constata semnele de conjunctivita alergica), si testele de alergie la diversi alergeni sezonieri sau pereni. Un raspuns la medicamentele indicate in acest tip de afectiune este de ajutor in diagnosticul final al alergiei oculare, in timp ce esecul de a raspunde la aceste medicamente duce la cautarea unei alte afectiuni.

Tratamentul conjunctivitei alergice

O gama de optiuni de tratament sunt disponibile pentru controlul simptomelor alergiei oculare, dintre care unele pot evita interventiile farmacologice.

Evitarea alergenului se poate realiza prin minimizarea contactului pacientului cu alergenii la care sunt sensibili. Cu toate acestea, ochii prezinta o suprafata mare si, astfel, este ade sea imposibil sau putin posibil de a evita expunerea la alergenii oculari din aer. Alergenii pot fi, de asemenea, diluati si indepartati de pe suprafata oculara prin instilare de lacrimi artificiale. Compresele reci sunt o alta interventie nefarmacologica, care pot oferi ajutor in tratarea simptomelor oculare.

Cand strategiile de evitare si nefarmacologice nu ofera o ameliorare adecvata a simptomelor, pot fi aplicate tratamente farmacologice local sau pe cale sistemica pentru a diminua reactia alergica.

De exemplu, antihistaminicele H1, administrate topic, sunt eficace in ameliorarea rapida a inflamatiei oculare. Cu toate acestea, o durata limitata de actiune necesita administrare frecventa de pana la 4 ori pe zi, si antihistaminicele topice pot fi iritante pentru ochi, mai ales in cazul utilizarii prelungite.

Deoarece s-a dovedit ca atopia este corelata cu o crestere de cinci ori a simptomelor in timpul sezoanelor alergice, pacientii care folosesc lentile de contact ar trebui sa ia in considerare utilizarea lentilelor de contact moi zilnice, de unica folosinta, pentru comfort. Un procent mic de pacienti trebuie sa intrerupa utilizarea de lentile de contact in timpul perioadelor acute.

Tratamentele combinate utilizand asocierea dintre decongestionante si antihistaminice s-au dovedit a fi mai eficiente si sunt administrate sub forma de picaturi oculare de pana la 4 ori pe zi. Decongestionantele (clorhidrat oxymetazoline, clorhidrat de tetrahidrozolina, clorhidrat de naphazolina) actioneaza in principal ca vasoconstrictoare si sunt eficiente in reducerea eritemului; cu toate acestea, efectele adverse includ arsuri si intepaturi la instilare, midriaza, si rebound al hiperemiei sau conjunctivita medicamentoasa la utilizarea cronica. Prin urmare, aceste tratamente sunt potrivite doar pentru ameliorarea simptomelor pe termen scurt si nu sunt recomandate pentru utilizare la pacientii cu glaucom cu unghi ingust.

Picaturile oculare cu medicamente stabilizatoare de celule mastocitare (cromolyn sodium 2% sau 4%, lodoxamide tromethamine 0,1%, nedocromil sodium 2%) pot fi potrivite pentru forme mai severe de conjunctivita. Cu toate acestea, pentru ca stabilizatorii de celule mastocitare sa fie eficienti, mastocitul trebuie sa fie dezactivat inainte de declansarea reactiei alergice; prin urmare, necesita o perioada de incarcare in care acest tip de picaturi trebuie sa se aplice inainte de expunerea la antigen. Complianta este, prin urmare, un factor important, deoarece administrarea frecventa, inainte de o reactie alergica, poate deveni dificila pentru pacienti.

In contrast cu stabilizatorii clasici de celule mastocitare, combinatia intre acestia si antihistaminicele topice are un mod dublu de actiune: inhiba degranularea celulelor mastocitare si, in acelasi timp, blocheaza competitiv histamina la nivelul receptorilor H1, oferind astfel remisia rapida a simptomelor alergice prin actiune antihistaminica. Ca rezultat al acestei actiuni mai rapide, complianta este probabil sa fie mai mare in comparatie cu cea a stabilizatorilor cla sici de celule mastocitare. Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sunt candidati posibili pentru tratarea simptomelor de conjunctivita alergica.

AINS aprobat in prezent pentru trata rea conjunctivitei alergice este numai tromethamine ketorolac 0,5%, care functioneaza pe cascada acidului arahidonic si este eficient in reducerea pruritului ocular. Cu toate acestea, cum este cazul pentru mai multe clase de tratamente topice oculare, AINS sunt de asemenea cunoscute de a provoca disconfort la instilare, care poate afecta complianta pacientului.

Variantele mai severe de conjunctivita alergica pot fi controlate prin corticosteroizii topici (loteprednol etabonate 0,2% si rimexolone 0,1%). Corticosteroizii administrati sub forma de picaturi oculare sunt asociati cu evenimente adverse grave atunci cand sunt utilizati pe perioade lungi, inclusiv cresterea presiunii intraoculare (PIO) si formarea cataractei si, prin urmare, aceste medicamente sunt adecvate pentru cure de scurta durata (pana la 2 saptamani); cu toate acestea, daca este necesara administrarea pentru o durata mai lunga, un examen oftalmologic complet trebuie efec tuat in prealabil, evaluandu-se riscul de crestere a PIO sau de aparitie a cataractei.

Tratamentele topice oculare descrise anterior impart limitari comune aparute datorita modului de administrare. Multi adulti au o toleranta slaba la picaturile oculare si sunt deosebit de dificil de administrat intr-un mod steril atunci cand pacientii sufera de artrita sau tremor, sau atunci cand sunt utilizate in practica pediatrica. Deoa rece picaturile oculare sunt eliminate rapid din ochi, eficacitatea si durata de actiune poate fi redusa, necesitand administrarea frecventa si cresterea cheltuielilor.

In plus, complianta este o problema majora in utilizarea picaturilor oculare, care poate fi exacerbata de alergiile care afecteaza mai multe sisteme. Pacientii pot avea nevoie de un tratament nazal, plus antihistaminice orale, creme topice si inhalatoare. Poate fi benefica pentru reducerea numarului de medicamente utilizate in mod regulat de pacienti, in introducerea imunoterapiei, si administrarea orala sau nazala a tratamentelor antialergice care sunt eficiente impotriva simptomelor oculare.

Eficacitatea imunoterapiei impotriva simptomelor oculare a fost initial demonstrata in 1911, si aceasta metoda bine stabilita, poate fi luata in considerare pentru controlul pe termen lung al conjunctivitei alergice. Raspunsurile imune la administrarea alergenului nu sunt predictive pentru eficacitatea tratamentului si terapia in sine poate produce reactii sistemice, incidenta si severitatea acestora variind in functie de tipul de alergen administrat. In mod traditional, imunoterapia implica administrarea subcutanata a solutiei de alergeni. Totusi, mai nou, imunoterapia sublinguala devine o optiune mai convenabila.

Antihistaminicele orale (cetirizine hydrochloride, desloratadine, fexofenadine hydrochloride, si loratadine) sunt frecvent utilizate pentru tratamentul simptomelor alergiei nazale si oculare. Antihistaminicele noi, de a doua generatie, sunt recomandate in mod preferential fata de cele din prima generatie, deoarece acestea au o tendinta mai redusa pentru efecte adverse, cum ar fi somnolenta. Loratadina s-a dovedit a avea un efect protector in testele de provocare conjunctivala, iar desloratadina si fexofenadine hydrochloride reduc semnificativ simptomele oculare in studii controlate cu placebo. In plus, a fost demonstrata eficacitatea cetirizinei impotriva simptomelor de conjunctivita alergica in testele de provocare conjunctivala. Antihistaminicele din a doua generatie pot induce uscarea suprafetei oculare, ce conduce la afectarea barierei de protectie oferita de filmul lacrimal si, astfel, pot inrautati simptomele alergice.

Prin urmare, s-a sugerat utilizarea concomitenta a unei picaturi oculare ce poate trata simptomele alergice oculare mai eficient. Ketotifen fumarat plus desloratadina si clorhi drat de olopatadina plus loratadina, s-au dovedit a fi mai eficiente decat administrarea antihistaminicelor orale, ca urmare a efectului local al agentului aplicat topic. Un studiu a aratat ca iritarea ochilor a fost semnificativ redusa de un preparat antihistaminic pentru aplicarea intranazala (clorhidrat azelastine).

Corticosteroizii intranazal (INS) sunt foarte eficienti pentru tratarea simptomelor nazale ale rinitei alergice, dar nu la fel de eficace pentru tratarea simptomelor oculare. Mecanismul prin care tratamentul intranazal actioneaza asupra simptomelor oculare nu este cunoscut. Mecanisme potentiale includ drenaj imbunatatit al secretiilor oculare care rezulta dintr-o reducere a edemului in jurul capatului inferior al ductului nazolacrimal si o scadere a activitatii neuronale reflexe. Se stie ca modificarile alergenice, la nivelul unei parti a cavitatii nazale, conduce la declansarea secretiei nazale in cavitatea contralaterala printr-un reflex neurologic.

Modificarile nazale produc, de asemenea, prurit ocular si alte simptome oculare, care sugereaza un reflex nazo-ocular. Acesta poate fi cazul in care INS inhiba componenta nazo-oculara a simptomelor alergiei oculare, dar nu direct componenta oculara. Variatia in eficienta INS asupra simptomelor oculare poate fi, prin urmare, rezultatul unor nivele diferite de afinitate pentru receptorii nazali. Efectele sistemice sunt putin probabile la aceste medicamente deoarece au biodisponibilitate scazuta si metabolism rapid la primul pasaj, determinand concentratii plasmatice scazute. Astfel, cantitatea de steroid intranazal disponibila la nivelul ochiului pentru un efect terapeutic direct este foarte mica. Trecerea de agenti de la nivelul nasului la nivelul ochiului prin intermediul ductului nazolacrimal s-a dovedit a fi, de asemenea, foarte mica. Un alt corticosteroid administrat nazal, triamcinolon acetonid, a fost de asemenea dovedit a avea eficacitate impotriva simptomelor oculare.