O categorie de afectiuni care par sa castige tot mai mult teren in patologia contemporana este cea a alergiilor alimentare.

Declansatorii alergiilor alimentare sunt trofoalergenii. Majoritatea alergenilor care reac - tioneaza cu anticorpii tip IgE sau IgG sunt proteine, adesea cu o catena de carbohidrati alaturi, dar in anumite cazuri carbohidratii puri pot fi considerati ei insisi alergeni. In ra re circumstante, molecule cu greutate moleculara mica actioneaza ca haptene, avand capacitate antigenica proprie si sunt considerate a fi antigene incomplete.

Factori favorizanti

Ereditatea. Exista cercetari care au aratat ca atunci cand ambii parinti sunt alergici, 67% dintre copii lor vor fi alergici, iar cand doar un singur parinte este alergic, 33% dintre copii vor fi alergici. Un studiu prezentat de catre Academia Americana de astm alergic si imunologie a aratat ca pentru gemenii identici probabilitatea de a dezvolta amandoi alergie la arahide este mai mare fata de gemenii heterozigoti.

Varsta - factor semnificativ pentru incidenta, localizarea si caracterul manifestarilor, ca si pentru natura trofoalergenilor. La sugar, unde controlul alimentar este mai riguros, alergia alimentara este evaluata global la 1%. Procentul creste semnificativ la 6-8 % la copiii sub 4 ani, iar la adult procentele variaza, fiind cuprinse in aria 4-7% (Mayo Clinic, 2008).

Afectiunile digestive joaca un rol favorizant, important in dezvoltarea alergiei alimentare.

- Aclorhidria, prin tulburarile digestive secundare si prin enteropatia care o insoteste, si, in general, cantitatea scazuta de enzime digestive

- gastrita, duodenita, colita, colecistita, constipatia, ingestia de iritante ale tubului digestiv, precum: cafea, alcool, laxative - sunt factori care favorizeaza sau exacerbeaza manifestarile alergice digestive.

Uneori alergia este amorsata de o hepatita acuta. Totusi rolul patogen al hepatitei acute in alergiile alimentare nu este dovedit. De asemenea, frecventa alergiei creste dupa amibiaza. Un rol important revine ente ropatiilor cronice, datorita amplificarii procesului fiziologic de migrare transepiteliala a produsilor macromoleculari sensibilizanti (fenomenul Herbst). Intesti nul afectat devine cu mai mare usurinta organ de soc, si, in acelasi timp, permisiv pentru procesul alergic. Se constituie un cerc patogenic vicios, conflictul atragand, la randul sau, tulburari motorii, vasculosecretorii si inflamatia mucoasei, care pot avea cu timpul o evolutie autonoma.

Alergia alimentara este dublata deseori de alergia microbiana enterogena sau fata de levuri, care contribuie la amplificarea si intretinerea afectiunii. Popularea bacteriana a tractului digestiv superior apare ca un fenomen comun, observandu-se variate tipuri de bacterii. Mai frecventa este flora de tip fecal, reprezentata de Escherichia Coli, in cultura pura sau in asociatie. Este posibila si dezvoltarea unor germeni patogeni ca stafilococul auriu, proteus, coliformi.

Alti factori care favorizeaza procesul alergic sunt:

Polisensibilizarea: este un proces frecvent, cu tendinta de amplificare pro gresiva, mai ales la atopici si care poate antrena malnutritia subiectului, prin excluderea a tot mai multe alimente. Extinderea fenomenului este dificil de apreciat, datorita compozitiei complexe a unui preparat culinar, a implicarii psiho-vegetative in toleranta, cat si a ipotezei ca numarul de alergeni fata de care se face sensibilizarea organismului este limitat.

Alimentele care pot produce alergii alimentare sunt diferite si astazi este dovedit faptul ca orice aliment poate sta la origi nea unei alergii. Alimentele naturale fac parte din categoria substantelor cu antigenicitate insuficient cunoscuta. Structura lor chimica, responsabila de antigenitate, prezinta o mare complexitate si diversitate ("mozaic antigenic").

Prin conservare, prelucrare culinara si digestie, alimentele sufera modificari care pot reduce sau, din contra, pot conferi proprietati antigenice noi. In general, fiecare antigen alimentar natural are unul sau mai multi determinanti antigenici. Dupa gradul de alergenicitate (antigenitate), in acelasi ali ment se disting alergeni majori (de obicei unul) si alergeni minori. De exemplu, ovomucoidul din albusul de ou, fractiunea M din carnea de peste si betaglobulina din laptele de vaca au antigenitatea maxima in comparatie cu alti antigeni din acelasi aliment. Rosiile devin mai alergenice pe masura ce se coc, datorita incorporarii de fragmente N-glicozidice in complexul protei nic; antigenitatea betaglobulinelor creste prin incubatia cu lactoza, pe seama augmentarii glucidelor cu legaturi glicozidice care dau reactia de brunificare (reactia Maillard). Incalzirea moderata a laptelui, si mai ales a laptelui indulcit, poate creste alergenicitatea. Alergenii noi iau nastere in cursul digestiei enzimatice a proteinelor si se caracterizeaza printr-o capacitate de sensibilizare diferita de cea a antigenului din care provin. Interventia lor explica manifestarile de alergie la un aliment fata de care nu se evidentiaza anticorpi, reactiile de tip intarziat.

Spre deosebire de antigenii completi de mai sus, haptenele sunt antigeni incompleti, cu greutate moleculara mica. Ele primesc proprietati antigenice doar prin legarea de molecule coloidale mari (ex. proteinele). Alergenii de origine vegetala dau frecvent alergii incrucisate in cadrul aceleasi familii de plante. O persoana sensibilizata la arahide poate fi sensibilizata si la alune, migdale, etc. Sensibilizarea incrucisata la ali mentele de origine animala este mai putin evidenta. Pestele pare sa posede antigen specific de specie, dar si antigenii comuni pentru specii apropiate, ceea ce explica asocierea sensibilizarii pentru specii de pesti din familii diferite. Reactivitatea incrucisata a fost demonstrata pentru diferite specii de polen si varietati de fructe si legume (mar, telina, morcov, alune, boabe de soia). Aceasta reactivitate incrucisata a fructelor sau legumelor, cu alergeni inhalanti, are semnificatie clinica, deoarece unii pacienti dezvolta alergii alimentare care urmeaza expunerii inha lante. Cadrul alergenilor alimentari cuprinde si organismele vii care invadeaza produsele alimentare, cum sunt lepidopterele ca Ephestia din faina, etc.

In practica se disting alimente puternic alergizante: fragi, crustacei, peste, oua, ciocolata si altele slab alergizante. Ordinea alimentelor in ceea ce priveste capacitatea de alergizare este diferit apreciata, in functie de zona geografica si de autori. Dupa unii autori, exista urmatoarea ordine descrescatoare a trofoalergenilor: lapte, ou, ciocolata, drojdie, nuci, branza, peste, rosii, miere, capsuni, carne de porc, cafea, banane, grepfruit, lamai. Moneret-Vautrin descrie urmatorii alergeni alimentari la copii si la adulti (studiul de la Nancy actualizat, 1993) : lapte- 15.35%, ou-32.7%, arahide-18.6%, peste- 13.3%, lapte-12.4%, carne de bovine-2.6%, carne de porc, moluste, mazare, cacao, nuci, mustar-1.7%, gaina, iepure, usturoi, soia, floarea soarelui, morcov, migdale, piersici, drojdie, faina de grau, coloranti - 0.93%. Unii autori apreciaza ca in zona noastra, ordinea alergiilor este:

1. cartofi
2. mere
3. miere
4. produse de porc
5. peste
6. ou
7. lapte de vaca
8. alte alimente mai rar utilizate (raci, fragi).

Studii recente precizeaza ca mancarea asiatica si deserturile sunt doua dintre cele mai comune cauze citate de reactii alergice. Mecanismele alergice de reactie fata de aliment implicate in etiologia manifestarilor alergice cutanate sunt:

- la adult: de tip I (anafilactice), de tip III sau de tip IV.
- la sugar sunt, in primul rand, locale, de tip III (prin CI precipitante, cu fixare de complement), de tip I sau de tip IV.

Atat la adult, cat si la sugar, mecanismele sunt frecvent intricate.

Tinand seama de cele mentionate, este bine de stiut ca NIAID recomanda ca in urmatoarele situatii sa se suspecteze o alergie alimentara:

indivizi cu anafilaxie sau cu orice combinatie de simptome din cele listate in tabelul anterior care apar la cateva minute - ore de la ingestia unui aliment, mai ales la copii mici si/sau daca simptomele au aparut de mai multe ori in urma consumului unui anumit aliment
- la copil mic sau sugar diagnosticati cu anumite afectiuni (dermatita atopica moderat- severa, esofagita eozinofilica, enterocolita, enteropatie, proctocolita alergica)
- la adultii diagnosticati cu esofagita eozinofilica.

Diagnosticul propriu-zis este dificil, el trebuie pus exclusiv de specialist si implica utilizarea coroborata a rezultatelor anamnezei, testelor alergologice si a regimurilor de eliminare si provocare. Tratamentul nu este nici el simplu, fiind de regula construit pe metode nespecifice (care se adreseaza tulburarilor functionale predispozante sau rezultate din procesul alergic) si specifice (dietoterapia si imunoterapia-hiposenbsibilizarea).

Cresterea numarului de alergii alimentare, ca si amplificarea complexitatii compozitiei alimentelor procesate, au facut ca in ultima vreme sa apara obligativitatea inscrierii pe etichetele unor produse a celor mai importante componente alergizante prezente, fie si numai sub forma de urme, deoarece in alergii nu cantitatea este declansatorul manifestarilor clinice, ci simpla prezenta a antigenului. In concluzie, se poate spune fara tagada, ca, alergiile alimentare raman o provocare atat pentru specialisti, cat si pentru pacienti.