Bolile alergice devin de la an la an mai frecvente, in prezent estimandu-se ca aproximativ 20% din populatia mondiala si 25 % din populatia europeana sufera de alergii. Persoanele afectate pot fi de orice varsta, dar cu precadere sunt afectati copiii, adolescentii si adultii tineri.

Cele mai frecvente alergii sunt cele determinate de pneumoalergeni (acarieni, mucegaiuri, polenuri, epitelii de caine, pisica), acestea manifestandu-se ca rini te, rinoconjunctivite, sinuzite sau astm bronsic alergic.

In functie de durata manifestarilor alergice sau de perioada anului in care apar, alergiile respiratorii au fost initial clasificate ca fiind cu evolutie perena sau sezoniera. In prezent, recomandarile WAO (World Allergy Organization) constau in clasificarea alergiilor in forme intermitente si persistente. Termenii de astm sau rinoconjunctivita alergica sezoniera sunt inca valabili pentru astmul sau rinoconjunctivita alergica intermitenta cu simptome in timpul sezonului polenic.

Alergia la polen (polinoza sau febra fanului) are in Romania caracter sezonier si se poate manifesta ca rinita alergica, conjunctivita alergica, rinoconjunctivita alergica sau astm alergic. Particulele de polen care produc alergii sezoniere sunt in marea lor majoritate de dimensiuni mici si provin de la plante anemofile (ce polenizeaza cu ajutorul vantului), in timp ce polenurile plantelor entomofile (plante cu flori viu colorate, polenizate de insecte) sunt mai mari si mai grele si au importanta redusa in polinoza.

Principalele sezoane polenice in Romania sunt:

• februarie - mai: sezonul polenului de arbori si arbusti timpurii, in special din familia Betulaceae (alun, arin, mesteacan); • aprilie - iulie: sezonul polenului de graminee salbatice (firuta, timoftica, paius rosu, golomat, vitelar, ovascior, iarba de gazon, iarba campului etc.) si al polenului gramineelor de cultura (secara, ovaz, orz, grau) • iulie - septembrie: sezonul polenului de buruieni (ambrozie, macris marunt, patlagina ingusta, urzica mare si in special pelinarita sau pelinul negru).

Pacientii cu manifestari in perioada zborului pufului de plop sunt in cea mai mare parte sensibilizati de fapt la polenul de graminee. Uneori, durata ma nifestarilor alergiei la polen poate fi mai prelungita la pacientii cu mai multe tipuri de sensibilizari. Principalele acuze ale pacientilor alergici la polen sunt:

• stranut, prurit nazal, rinoree apoasa, obstructie nazala bilaterala, alternanta, sugerand rinita alergica;
• prurit palatinal, prurit otic, fatigabilitate, cefalee, anorexie, hiposmia sau anosmia (scaderea sau lipsa mirosului);
• lacrimare, prurit conjunctival, eritem/ hiperemie conjunctivala bilaterala sau edem conjunctival/chemosis -edem palpebral, sugerand conjunctivita alergica;
• tuse, respiratie suieratoare (wheezing), senzatie de sufocare (dispnee) sau de constrictie toracica, sugerand astmul alergic, toate aceste simptome fiind reversibile spontan sau cu tratament.

La unii pacienti exista o reactivitate incrucisata intre polenurile aeropurtate si alergene alimentare, fiind posibila aparitia unor manifestari clinice de alergie alimentara, inclusiv sindrom de alergie orala sau chiar anafilaxie. Reactiile incrucisate cu alimente pot surveni oricand pe parcursul anului. In functie de tipul polenului care provoaca reactia alergica, alimentele susceptibile de a crea reactii incrucisate sunt: - polen de graminee: banane, seminte de floarea soarelui, castraveti, pepene galben - polen de ierburi: piersici, telina, pepene verde, rosii si portocale - polen de arbori: foarte multe legume, fructe, nuci, cartofi, telina, alune, mere, pere, piersici, cirese.

Manifestarile clinice ale rinitei apar in grade diferite de severitate, functie de acestea rinitele/rinoconjunctivitele alergice fiind clasificate ca usoare sau moderat severe. In formele usoare de rinita multi pacienti isi ignora simptomele. Cei mai multi pacienti insa prezinta simptome moderat severe, ce le afecteaza calitatea vietii prin perturbarea somnului, a activitatii profesionale sau scolare, a activitatilor zilnice, sportive si in aer liber.

In functie de subimpartirea si severitatea rinoconjunctivitei alergice, abordarea terapeutica este secventiala. In cazul rinitei alergice tratamentul ar trebui sa combine evitarea alergenilor (cand este posibil), farmacoterapia si imunoterapia. Pentru reducerea expunerii la polen pacientii sunt sfatuiti sa stea cat mai putin afara in sezonul de inflorire a plantelor la care sunt alergici, sa poarte ochelari pentru a scadea depunerea pe conjunctive a polenului.

In perioadele cu simptome, este indicat sa se spele cat mai des pe fata si pe par, sa tina cont ca parul lung, mustata si barba permit aderarea unei cantitati mari de polen. Le este recomandat, pe timp calduros si cu vant, sa tina usile si ferestrele inchise, in masina sa tina geamurile inchise, sa nu tina plante inflorite in casa, sa nu consume miere, faguri de miere si propolis deoarece agraveaza simptomele alergice, sa-si planifice concediul astfel incat sa nu coincida cu perioada de inflorire a plantelor la care sunt alergici, sa evite activitatile in aer liber, atunci cand nivelul de polen este foarte ridicat (dimineata), sa evite cositul sau taierea/ tunsul ierbii. De cele mai multe ori respectarea acestor recomandari nu este suficienta pentru controlul simptomelor, astfel incat farmacoterapia este necesara.

In cazul rinitelor alergice cu simptome intermitente de severitate usoara se vor administra medicamente antihistaminice orale sau intrahistaminice intranazale si/sau decongestionante sau antagonisti ai receptorilor de leucotriene.

In cazul rinitelor intermitente - forma moderat severa si a rinitelor persistente cu simptome usoare, se prescriu medicamente antihistaminice orale sau antihistaminice intranazale si/sau decongestionante, corticosteroizi intranazali sau antagonisti ai receptorilor de leucotriene. Acesti pacienti, in cazul in care prezinta simptome persistente, vor fi evaluati dupa 2-4 saptamani de tratament.

Daca simptomele au fost controlate se va mentine acelasi nivel de terapie inca o luna; daca simptomele nu au fost controlate se va efectua un step-up. In cazul rinitelor persistente cu simptome moderat severe se vor recomanda de prima intentie corticosteroizi intranazali asociati cu antihistaminice sau antagonisti ai receptorilor de leucotriene.

Pacientii vor fi reevaluati dupa 2-4 saptamani de tratament. Daca simptomele au fost controlate se va mentine tratamentul pentru inca o luna si se va efectua un step-down. In cazul in care simptomele nu au fost controlate se va reevalua diagnosticul, complianta pacientului si se va evalua posibilitatea existentei unor infectii. Pacientii cu rinita persistenta moderat severa vor fi investigati suplimentar pentru evidentierea unui posibil astm bronsic asociat, ce va necesita asocierea medicatiei antiastmatice corespunzatoare nivelului de boala. Pacientii cu conjunctivita asociata rinitei vor primi tratament cu antihistaminice oral sau antihistaminice intraocular sau cromone intraocular. Exista astazi disponibile si medicamente corticosteroide cu structura chimica deosebita (fluticazona furoat) care, administrate intranzal, pot controla eficient atat simptomele nazale cat si pe cele oculare prin mecanismul de inhibare a unui reflex nazo-ocular.

La pacientii insuficient controlati de terapia farmacologica conventionala, la cei care nu doresc terapie farmacologica de lunga durata, la cei la care farmacoterapia produce efecte secundare nedorite, se poate opta pentru imunoterapie specifica, singura terapie ce poate modifica cursul natural al bolii alergice. Aceasta se poate efectua la pacienti selectati la care s-a dovedit anterior mecanismul alergic al bolii si numai dupa respectarea stricta a indicatiilor si contraindicatiilor de administrare. Se poate efectua pacientilor cu varste de peste 5 ani, durata tratamentului fiind de minim 3ani -maxim 5 ani.

In cazul pacientilor de varsta pediatrica, principiile de tratament sunt similare celor de la adulti, dar o atentie deosebita trebuie acordata pentru evitarea efectelor adverse ale unor medicamente, in special asupra cresterii in inaltime. Dozele de medicament trebuie ajustate varstei si greutatii corporale. Din pacate putine medicamente sunt disponibile pentru copii sub varsta de 2 ani. La copii, glucocorticoizii orali sau intramusculari ar trebui sa fie evitati, mult mai siguri si eficienti fiind glucocorticoizii administrati intranazal, mai ales acele structuri medicamentoase ce au biodisponibilitate mica, ca de exemplu, fluticazona furoat sau mometazona.

La copii, rinita alergica are o prevalenta in continua crestere. Datele referitoare la Romania pentru populatia pediatrica cu varsta cuprinsa intre 13-14 ani arata o crestere cu 1,3 %/an. Este mai frecventa la varsta scolara, insa rinita intermitenta apare in mod obisnuit inainte de varsta de 2 ani. Rinita alergica este considerata o parte din "marsul alergic" din timpul copilariei, alaturi de dermatita atopica, urticaria, alergia alimentara, astmul bronsic. Desi nu este o boala grava, impactul ei asupra copilului este semnificativ, rinita putand afecta negativ functiile cognitive si performantele scolare, viata sociala si psihicul copilului. E foarte important sa se stabileasca diagnosticul corect, cat mai precoce si sa se instituie tratamentul adecvat, astfel incat simptomele sa fie perfect controlate.

In final, trebuie subliniat ca alergia la polen este in continua crestere ca prevalenta, atat la nivel mondial, cat si in Romania. Afecteaza calitatea vietii pacientilor, performantele scolare sau productivitatea muncii, atat copiii cat si adultii, se asociaza frecvent cu conjuctivita alergica (70 % din cazuri ) si cu astmul bronsic (40% din cazuri), insa poate fi controlata foarte eficient cu medicatia adecvata.