Interviu cu prof. dr. Luis M. Ruilope

Absolvent al Universitatii de Medicina din Madrid, Luis M. Ruilope este Presedintele Societatii Spaniole de Hipertensiune. De asemenea, este membru al comitetului editorial al " Journal of Hypertension", "Blood Presure", "Medicina Clinica", "Hypertension", "Journal of Human Hypertension", "Journal American Society of Nephrology and Nephrology, Dialysis & Transplantation". Prezent la Bucuresti, pentru prima data in Romania, cu ocazia Conferintei PROCARDIO, a prezentat ideile principale ale Ghidului European de Hipertensiune. Acest ghid traseaza liniile directoare pentru managementul hipertensiunii arteriale si a fost realizat prin colaborarea dintre Societatea Europeana de Hipertensiune (ESH) si Societatea Europeana de Cardiologie (ESC). Printre autori se numara si prof. dr. Luis M. Ruilope, care a acordat pentru Pharma Business un interviu in exclusivitate.

La cat timp este revizuit ghidul pe care l-ati prezentat?

Ghidul european de hipertensiune a fost publicat pentru prima oara in anul 2003. Inainte aparitia acestuia am respectat liniile directoare ale Societatii Internationale de Hipertensiune, publicate in 1999. In ceea ce priveste revizuirea ghidului, ea s-a facut anul acesta.

Ce determina revizuirea unui ghid de practica?

Ghidul trebuie actualizat in functie de ceea ce se publica intre timp. In fiecare an, apar noi date stiintifice, noi dovezi, care sunt publicate si facute cunoscute in lumea intreaga. Dupa parerea mea, un asemenea ghid ar trebui sa fie actualizat in fiecare an, in pe baza noilor dovezi aparute.

Tocmai in acest sens, al progresului rapid in medicina, cinci ani pentru reconsiderarea ghidului, nu inseamna prea mult?

Da, este adevarat. Este un interval prea mare de timp, pentru ca apar modificari atat la nivel terapeutic, cat si la nivelul managementului medical. De exemplu, acum se pune problema inceperii terapiei timpurii, initiata intr-un moment precoce al bolii, iar tensiunea arteriala trebuie scazuta sub valorile care erau considerate optime anterior. In ceea ce priveste tratamentul, acum se folosesc combinatiile fixe. Acestea trebuie folosite pe o scara mai larga pentru ca asigura o combatere mai buna a valorilor crescute ale tensiunii arteriale, dar si o mai buna complianta a pacientului.

Preconizati ca pe viitor acesta updatare sa se faca la un interval mai scurt de timp?

Probabil ca da, aceasta posibiltate va fi in atentia noastra, dar revizuirea depinde si de prezentarile stiintifice, a lucrarilor prezentate in urmatorii 2 - 3 ani. Se pare ca in 2010 va avea loc urmatoarea actualizare a ghidului european.

Americanii mai asteapta cu reactualizarea ghidului lor pentru ca in 2008, 2009 si 2010 se vor publica rezultatele unor studii de specialitate importante de care vor tina seama.

Care sunt deosebirile intre Ghidul american de Hipertensiune si cel european?

Ghidul american se refera numai la tensiunea arteriala, cel european ia in considerare tot contextul cardiovascular. Urmatorul ghid american va semana cu cel european, adica va lua in considerare intregul risc cardiovascular. De fapt noi avem nevoie de un ghid comun pentru riscul cardiovascular. Asta inseamna tensiunea arteriala, lipidele, diabetul zaharat, sindromul metabolic etc.

De ce sunt necesare aceste ghiduri, cum ajuta efectiv medicul?

Ghidul nu este important pentru ca medicii nu acorda prea multa importanta ghidului. Da, se uita in ghid, dar dupa opinia mea este nevoie de un ghid simplificat, care sa contina mesaje clare. Medicii generalisti, medicii de familie si cei de medicina muncii sunt cei care depisteaza primii si evalueaza riscul cardiovascular. Tocmai pentru acestia este nevoie de mesaje simple, clare prin care sa depisteze afectarea organului tinta.

Acest ghid contine astfel de mesaje?

Ghidul este un document amplu, greu de citit si de aplicat in aceasta forma in practica de zi cu zi. Eu insumi am intampinat dificultati in aplicarea algoritmului prezentat de ghid. Dar la ghidul stufos, publicat in luna iunie, exista si versiunea concisa, publicata in luna septembrie a acestui an. De aceasta versiune scurta, dar explicita este nevoie in practica de zi cu zi. Aici mesajul este clar si sunt de parere ca trebuie publicat in revistele de specialitate.

Ce aduce nou Ghidul European de hipertensiune?

Ghidul european de hipertensiune pune un accent deosebit pe faza initiala a afectarii pacientului, moment in care medicii trebuie sa fie extrem de vigilenti si activi. Medicul consulta un pacient si face anumite constatari medicale pe baza carora poate aprecia daca pacientul are un risc adaugat ridicat sau mediu. In functie de aceste constatari ale medicului, in urma evaluarii clinice si paraclinice a pacientului, ghidul ne recomanda ce avem de facut, pentru ca acesta este rolul ghidului: de a da o recomandare, un sfat. Pana la urma tot medicul este acela care ia decizia. In practica eu ma bazez mult pe experienta mea si stiu ca in majoritatea cazurilor exista mai mult de o posibilitate pentru rezolvarea unui caz.

Care sunt tintele tratamentului hipertensiunii dupa noul ghid?

La pacientii hipertensivi primul obiectiv al tratamentului urmareste o reducere maxima si pe termen lung a riscului cardiovascular total. Aceasta implica atat reducerea tensiunii arteriale cat si a tuturor factorilor reversibili de risc asociati. Tensiunea arteriala trebuie redusa la valori mai mici de 140/90 mmmHG (TAS/TAD) si chiar la valori mai mici daca sunt tolerate. Pentru pacientii diabetici sau pentru cei cu risc inalt si foarte inalt, cum ar fi cei cu afectiuni clinice asociate precum accident vascular cerebral, infarct miocardic, disfunctie renala sau proteinurie, tensiunea arteriala trebuie scazuta sub 130/80 mmHg. In pofida initierii tratamentului, reducerea tensiunii poate fi dificila mai ales daca targetul este de sub 130 mmmHg. Dificultati aditionale pot aparea la varstnici si la diabetici, si in general, la pacientii cu afectare cardiovasculara.

Exista o reconsiderare a clasificarii nivelurilor tensiunii arteriale?

Tensiunea arteriala optimala este cea care are valori ale tensiunii sistolice sub 120, iar diastolica sub 80 mmHg. Cu valori de 120 - 129 sistolica si 80 - 84 mmmHg - diastolica, este definita tensiunea normala, iar valori de 130 - 139/85 - 89 mmHg definesc o tensiune normal inalta. Urmeaza apoi hipertensiunea de grad 1, 2 si 3 si hipertensiunea sistolica izolata. In anii trecuti, am considerat hipertensiunea arteriala ca o consecinta, fara sa controlam fazele incipiente. In acest context, incepand tratamentul din timp, si la timp, precoce, am obtinut rezultate mai bune. Este foarte important momentul de initiere a terapiei.

Recomandati medicilor sa foloseasca ghidul in practica lor zilnica?

Ghidul nu este lege, dar ne ajuta sa intelegem mai bine boala cardiovasculara. Are titlu de recomandare si lasa medicului locul propriei initiative, fara sa scape insa din atentie si afectarile altor organe, cum ar fi rinichiul. Clinicienii nu pot sa nu imi dea dreptate ca faza cea mai importanta este momentul cand se identifica factorii de risc cardiovasculari. Pentru acesta prima faza ghidul are indrumari utile in evaluarea corecta a factorilor de risc, precum si modalitatea lor de asociere. Ghidul considera sindromul metabolic un killer, un factor de risc inalt cardiac, al doilea dupa HTA.

Daca riscul este considerat inalt, trebuie sa se actioneze imediat. Medicul are datoria morala, etica, de a asigura o durata de viata cat mai lunga pacientului cu risc si afectare cardiovasculara. Prelungirea numai cu sase luni a vietii unui astfel de pacient reprezinta o atitudine corecta a medicului curant. O actiune buna in faza a doua de afectare poate preveni decesul.

Cum se poate imbunatatii complianta?

Ghidul actual insista foarte mult pe acest aspect, al compliantei pacientului la tratament. Cum? Simplu, prin simplificarea tratamentului si reducerea numarului de doze/zi si acordarea unei atentii deosebite efectelor adverse!