Dr. Florin Chirculescu, medic chirurg – sef sectie chirurgie toracica, Spitalul Municipal Bucuresti, consilier al Presedintelui CMR pe probleme de strategie

Medicina a fost o alegere din pasiune?

Nu avea cum sa fie din pasiune pentru ca nu am medici in familie. La 15 - 16 ani nu imi era clar ce vreau sa fac. Pasionat fiind de literatura, am citit atunci Citadela si Cartea de la San Michele si am realizat ca medicina este ceea ce vreau sa fac. Initial m-a interesat foarte mult psihiatria. Ma pasiona mintea umana, dar acum cred ca nu as fi fost in stare sa fiu psihiatru, nu am rabdarea necesara.

Dar si chirurgia necesita rabdare!

Da, dar psihiatria necesita un alt tip de rabdare, care nu imi este caracteristica. Sincer, nu imi imaginam in clipa in care invatam pentru secundariat ca voi deveni chirurg toracic.

La inceput am crezut ca am facut o alegere proasta. Insa, pe de alta parte este un gen de chirurgie foarte riguroasa, nemteasca as numi-o, cu reguli clare.

Asa am ajuns sa fiu convins de necesitatea protocoalelor si ghidurilor de buna practica medicala, pentru ca in chirurgia toracica, daca nu respecti ce scrie in carte, daca te abati - nu cu foarte mult, ai pierdut. Chirurgia toracica este cea care m-a edu cat pe mine, eu nefiind o persoana prea disciplinata.

Va propun sa ne imaginam sistemul sanitar cu decidentii de o parte si personalul medical de alta parte, pe o tabla de sah. Piesele albe - halatele albe. Decidentii, piesele negre. Mi se pare o partida mereu pierduta de medici fara a fi castigata de fapt de nimeni. Cum ar putea medicii sa dea sah mat?

Putem sa ne imaginam aceasta partida. Dar nu ati mentionat jucatorul. Daca mi-ati fi pus acesta intrebare acum 6 - 7 luni v-as fi spus ca acel jucator trebuie sa fie Colegiul Medicilor. Din nefericire in clipa de fata Colegiul are anumite parghii retezate. Sarcina fundamentala a Colegiului este securitatea pacientului, iar instrumentele prin care realizeaza aceasta, sunt medicii. Dupa parerea mea, in ultimii 20 de ani siguranta pacientilor nu a fost o problema la care decidentii sa se gandeasca in mod serios. Sa nu ne imaginam ca decidentii cand fac taraboi in mass-media se gandesc la siguranta pacientilor, ei nu vor decat sa isi justifice incompetenta in administrarea unor fonduri si deturnarile de fonduri care au loc in mod constant, in ceea ce priveste banii din sanatate.

Colegiul, este insa doar un jucator din spatele pieselor albe. Dupa parerea mea trebuie "inventat" inca un jucator pentru piesele albe. Ma refer la un organism asemanatore unui sindicat, pentru ca medicii trebuie sa aiba posibilitatea de a actiona si din punct de vedere sindical. Si nu ma gandesc doar la partea salariala, ci si la mediul in care isi defasoara medicii din Romania activitatea, pentru ca este un mediu profund nociv. Pentru a vedea asta trebuie doar sa privesti intr-o camera de garda.

Acest jucator pe care il veti inventa, ar putea lupta si pentru mult discutatul 6% din PIB?

Aceasta este ideea! Trebuie sa existe un jucator care, in mod constant, sa poata lupta pentru nevoile sistemului sanitar, dar care sa si dispuna de parghiile necesare. Pentru ca decizia bugetului in sanatate este politica, avem nevoie de un organism care sa puna presiune si sa se impuna! Este nevoie de un organism ancorat intr-o realitate sindicala, intr-o federatie de fapt si abia atunci vom putea avea un "glas" puternic pentru a cere procentul cuvenit din PIB. Aceasta este doar o parte a luptei. Trebuie sa ne gandim ca si daca obtinem acesti bani ii aruncam intr-o sita, cu gauri foarte mari, care este sistemul sanitar romanesc, care nu este dirijat in momentul de fata dupa niste criterii de management, ci de cu totul si cu totul alte criterii. De curand au fost discutii referitoare la achizitia unor roboti chirurgicali in conditiile in care nu am avut ser fiziologic in spital! Mie nu imi iese din minte ca am suturat un pacient cu trei tipuri diferite de fire la piele.

Avea 3 culori de ate pe pielea lui, verde, albastra si neagra. Pentru ca nu mai aveam ata. Si nu pot sa uit ca a trebuit sa inchid o pacienta, careia ii facusem o timectomie, cu doua tipuri diferite de ate. Erau ate care nu tineau nodurile si ate care se rupeau si a trebuit sa le alternez, astfel incat sa se suplineasca intre ele.

Si au fost zile cand am suspendat activitatea chirurgicala pentru ca nu a mai fost ser fiziologic. Si in aceste conditii, sa achizitionezi 10 roboti, mi s-a parut nerealist.

Stiti ca in ochii oamenilor imaginea Spitalul Municipal s-a deteriorat?

Din nefericire stiu lucrul acesta. E un lucru care ma deranjeaza si nu pentru ca oamenii fac aceste afirmatii, ci ma doare sa aflu ca oamenii au astfel de perceptii legat de spitalul in care si eu imi desfasor activitatea.

Lucrurile in acest spital s-au deteriorat daca suntem obiectivi si asta este o situatie concreta, nu numai o imagine construita de media!

Sa nu credeti ca noi medicii nu discutam aceste probleme intre noi. Un medic responsabil fireste ca o sa fie mahnit cand afla ca lumea nu mai are aceeasi buna parere despre spitalul in care functioneaza si despre colectivul in care exista si profeseaza. Dar sunt explicatii pentru toata povestea asta. Explicatii care tin de management. Din momentul in care, cu o urgenta maxima, trebuie sa faci un drum nesfarsit pana la computerul tomograf ca dupa aceea sa te intorci de unde ai plecat si sa urci intr-un lift ca sa ajungi la blocul operator care se afla la etajul 2, despre ce discutam atunci?! Intr-un spital de urgenta in primul rand ar trebui sa te gandesti la un flux prin care un pacient care reprezinta o urgenta sa fie tratat cu adevarat ca o urgenta. Am vazut asemenea lucruri in alte tari. Si totul se intampla pe un spatiu de 50 de metri. Dar trebuie ca cineva sa se gandeasca la spital ca la un intreg, trebuie sa inteleaga mecanismele dupa care functioneaza managementul urgentei. Iar daca un manager nu a lucrat intr-un mediu de urgenta si nici nu are dorinta de a intelege ce inseamna o adevarata urgenta, cand un om poate pieri in 5 - 10 minute, fireste ca o sa lase lucrurile asa cum sunt.

De fapt oamenii privesc cu neincredere in asamblu Spitalul Municipal, dar au pastrat anumite sectii in care au incredere si mai au repere si incredere in anumiti medici pe care ii recunosc ca adevarati profesionisti.

Aceasta este speranta mea in ceea ce priveste Spitalul Municipal, pentru ca sunt medici care imbina in mod fericit profesionalismul cu capacitatea de a comunica si cu calitatea extraordinara de a fi umani. Si nu are rost sa ascund ca tocmai aceste persoane sunt cele mai frustrate de acest deficit de imagine despre care am vorbit.

Intrece sistemul sanitar romanesc fictiunea, plasat evident intr-un spatiu arid?

Realitatea depaseste fictiunea! Din momentul in care nu mai ai ser fiziologic intr-un spital de urgenta, din momentul in care nu mai ai firele vasculare care sa iti permita sa inchizi o plaga in urgenta, noaptea, din momentul in care nu mai poti sa asiguri continuitatea tratamentului cu antibiotice si trimiti pacientii si apartinatorii sa cumpere medicamente, din momentul in care pui pe canapele dure pacienti politraumatizati, din momentul in care nu ai suficient personal de terapie intensiva, din momentul in care nu merg lifturile sau se blocheaza cu echipa de garda... asta nu mai este SF, seamana a Stalingrad! Similitudinile sunt izbitoare, mai putin frigul si lipsa apei.

Ceea ce imi spuneti ma face sa ma gandesc la lagare!

Sa stiti ca da! Si tacerea pe care o pastram de 20 de ani referitor la nocivitatea mediului medical din Romania este intrucatva asimilabila cu tacerea germanilor in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Cand ei stiau clar ce se intampla dar se prefaceau ca nu vad. E vorba de o inconstienta dublata de alte interese ale decidentilor! Am senzatia ca au niste prioritati personale care adeseori prevaleaza asupra intereselor publice. Si atunci ma intreb: exista oare un paralelism intre deteriorarea sistematica, progresiva a starii de sanatatate a populatiei si faptul ca sistemul sanitar romanesc a fost condus cu picioarele?

Avem un sistem subfinatat cronic si submanageriat in conditiile in care totusi exista aproximativ 300 de specialisti in management sanitar. Dar de acestia nu a auzit ni meni. Parte dintre ei stau, in loc sa fie "jucati"! Stau intr- un institut... Și din moment ce exista acesti specialisti, tinuti in niste birouri unde nu isi pun in valoare pregatirea, nu ma pot gandi decat ca nu se doreste ca ei sa fie folositi.

Scrisoarea dvs., nu cea pierduta, ci cea deschisa, adresata ministrului Bazac a venit pe fondul unor nemultumiri acumulate. Ati primit vreun raspuns?

In urma scrisorii am avut o discutie chiar cu ministrul. A fost o discutie care mi-a lasat un gust amar. A venit cu o propunere destul de bizara si mi-a facut o oferta foar te eleganta: sa devin șeful Comisiei de spe cialitate pentru Chirurgie toracica, pentru elaborarea de protocoale. Nu aveam cum sa primesc insa acesta oferta, chiar daca ma ono ra, pentru ca neavand grad universitar nu puteam sa fiu șeful profesorilor mei! Dar mi s-a parut o propunere constructiva si i-am raspuns ca sunt dispus sa colaborez cu conditia sa nu primesc nici un ban de la minis ter. Am cerut ragaz o zi pentru a veni cu un raspuns.

Raspuns pe care i l-am dat dupa 9 ore și de atunci nu am mai primit nici un raspuns. La 2 saptamani de la intalnire, eu fiind membru in comisia nationala de specialitate, ministrul a refacut comisiile și n-am mai fost membru al comisiei respective.

Acesta a fost daca vreti rezultatul oficial al scrisorii.

Sa discutam cateva puncte dureroase ale scrisorii... Ati pomenit de parteneriatul medic - pacient compromis. De catre cine si de ce?

Relatia aceasta este guvernata de foarte multi factori. Fundamental unul dintre factori care o deterioreaza este presiunea teribila pe care o pune mass-media. Pentru ca exista un scop al decidentilor de a face aceasta dihotomie, sa-si mascheze incapacitatea, deturnarea de fonduri si sa scape de o eventuala punere a reflectoarelor asupra lor. Si atunci ce fac? Dau vina pe celalalt partener. Cel mai comod este medicul. Ca sa gasesti vinovat medi cul, trebuie sa recurgi la niste tare pe care din nefericire o parte dintre colegii nostri medici le au. Daca este unul dintre cei care greseste pe ici pe colo, iar uneori greseala poate fi fundamentala, atunci e usor sa il transforme in tap ispasitor. Nefericirea este ca se practica o extindere a acestui concept de tap ispasitor asupra intregului corp medical, fapt cu care nu am cum sa fiu de acord.

Exista deci doua cauze, una tine de decidenti, iar a doua, de ceea ce inseamna medicul roman in clipa de fata. Pentru ca, sa nu uitam ca medicul roman este un me dic care functioneaza in tara numita Romania, unde se traverseaza pe rosu! Nu poate sa fie medicul un sfant intr-o lume care se ia la bataie pentru ca unul a taiat calea celuluilat la semafor, cand iata in politica ce dispute suburbane au loc.

V-ati plans pe buna dreptate de scriptologia din medicina romaneasca...

Functionam cu mult mai putini medici decat ar trebui sa o facem in conditiile noastre de normare, care sunt oricum sub conditiile de normare din orice tara civilizata. In tari cu un sistem medical pus la punct exista dictafoane care se strang in biroul unei doamne care cu asta se ocupa, sa scrie aceste date.

Mai scriu studentii si rezidentii foi de externare?

Cum sa nu! Dar este aberant sa folosesti un student sau medic rezident pentru a scrie externari cand el este acolo ca sa invete! Ca sa nu mai spun ca scriu si medicii specialisti si primari! Si daca acesti medici scriu foi dupa foi, formulare dupa formulare nu sunt utilizati aiurea? Nu e bataie joc fata de pregatirea si timpul lui si indirect fata de pacient?

Care e cauza determinanta a migratiei medicilor si asistentelor?

Eu zic ca lipsa satisfactiei profesionale este pe primul loc si abia apoi este vorba de salarizare. Cu colegii care imi sunt apropiati, foarte rar discutam despre veniturile noastre. Lucrul care ne deranjeaza cel mai rau este mediul in care ne desfasuram activitatea profesionala. Si cel mai mult ne supara faptul ca stim ce trebuie facut dar nu avem cu ce. Si primim palme morale la tot pasul, fara sa avem vina. Da, asta este senzatia, in spital cel putin, ca evoluezi constat printre palme.

Este acesta situatie un factor de stres dimineata, cand sunteti in drum catre spital?

Acesta este principalul factor de stress! Ceea ce este absolut ciudat in conditiile in care, mai ales intr-un spital de urgenta, intalnirea cu un pacient urgent este un stres foarte mare. Si acest stres este chiar depasit de faptul ca, de exemplu, te blochezi cu pacientul in lift intre etaje si nu mai ajungi cu el la sala, cand acesta sangereaza ...

Vi s-a intamplat?

Sigur ca da! Ceea ce nu intelege toata lumea este ca medicina, mai ales cea de urgenta, nu este ca proiectarea. Cand proiectezi ceva, daca nu gasesti solutia cea mai buna, iti iei o pauza si mai gandesti. In medicina nu ai timp si nici ragazul necesar sa te gandesti. Iar cand esti blocat in lift ce sa mai faci? Nu ti se acorda timp, mai ales in medicina de urgenta!

Cand ai o urgenta maxima nu mai stii cum curge timpul: sau 5 minute ti se par 2 ore sau au trecut 2 ore si ti se pare ca totul s-a desfasurat in 10 minute.

De "celebrele" lifturi de la Municipal cine este raspunzator?

Nu stiu sa va raspund! Intr-o garda, nu a mea, s-a petrecut asa: era o politrauma si in liftul care cobora era ortopedul, neurochirurgul si chirurgul generalist. Liftul a cazut si ei au ramas blocati in lift. Era 2 sau 3 noaptea. Au apasat pe butonul de urgenta si cei de la serviciul de intretinere a liftului au spus ca vin in 20 de minute sa ii scoata. Au sosit dupa 40 de minute! Colegii mei iesisera singuri din lift si erau deja cu pacientul in sala de operatii.

La mine a fost o situatie mai putin dramatica, ba chiar amuzanta intr-un fel, cand intre doua consulturi, am ramas blocat in lift. Apasand pe butonul cu pricina, care trebuie sa te puna in legatura cu echipa de depanare, am auzit o voce care repeta: numar nealocat... numar nealocat...

Ma intreb totusi cat ii poate fi de greu unui manager sa vada disfunc tionalitatile spitalului? Cuza s-a deghi zat si i-a prins cu ocaua mica...?!

E adevarat, dar Cuza a fost Cuza! Managerii sunt coordonatori de credite, depinde deci de ce prioritati au ei. Ei sunt trasi la raspundere sau recompensati pe baza bunelor rezultate financiare, care rezultate financiare sunt bune daca au datorii mai mici decat altii eventual!

Pentru imaginea sifonata a medicilor in societate nu au si managerii spitalelor o parte de vina?

Sunt niste oameni fara viziune, sunt indivizi reactivi managerii nostri, nu sunt preventivi. Fara discutie ca lipsa de bani ii aduce in situatia de a se da peste cap sa aduca bani, pe de alta parte nu poti sa nu te gandesti ca ei nici nu anticipeaza.

Eu scriu foarte usor, cu usurinta! Si cum e ceva care mi se pare ca scartaie, fac o adresa in 3 exemplare si ma asigur ca unul dintre exemplare a ajuns unde trebuie. Este stupefiant cat de putine raspunsuri am primit la toate aceste adrese, si asta nu in conditiile in care ii anunt ca s-a spart un geam. De exemplu, de cand sunt in acest spital, din 2003, tot fac adrese si spun ca ne-ar trebui un toracoscop. Vazand ca nu primesc nici un fel de rezultat am facut o adresa in care am facut inclusiv calculul economic si le-am demonstrat ca investitia de 30.000 de euro se amortizeaza in doi ani. Am facut adresa si am trimis-o tuturor directorilor, dar tot nu am primit raspuns. Cu stupefactie am aflat ca de fapt doi dintre directori, inclusiv cel economic, nu stiau de adresa si respectiv de propunerea/solicitarea mea. Ei functionand intr-un consiliu director.

Am facut si a treia adresa...nici la aceasta nu am primit raspuns!

Asta cred ca sintetizeaza o anumita optica pe care o au.

Iata o alta anomalie. Am aflat ca exista o prima de fidelitate care la noi in spital s-a acordat numai personalului TESA, infirmierelor, asistentelor...medicii nu au primit prima acesta. Motivul a fost ca avem salarii mari si plati informale. In conditiile in care un rezident are 9 milioane!

Vorbeati in scrisoare de politica de personal in sanatate...

Ar trebui inceput cu inceputul: cu cate persoane sunt necesare la un pat - infirmiere, asistente, doctori. Ar trebui o renormare. La un spital ca al meu, pe sectia mea, in alte tari sunt 6 medici, nu 3, si o armata de rezidenti!

Dar daca se calculeaza necesarul de personal astfel, corelat cu migratia deloc neglijabila, ajungem la un deficit de personal evident!

Da, dar daca esti curajos si integru ca decident, iesi si spui public: "nu am cum sa am grija de voi, de tine popor roman, nu am cum sa iti asigur la Comanesti ceea ce colegul meu iti asigura in Ungaria la Seghet sau colegul din Serbia, la Belgrad. Nu pot! Pentru ca nu am personal, nu am aia si aia." Sa zicem ca nu au curaj sa faca asta, dar tot ar trebui sa aibe vointa de a stii de cat personal au nevoie, trebuie sa iti faci niste planuri!

De ce le e atat de greu sa gandeasca lucruri care nu sunt deloc complicate?

Pentru ca nu se gandesc la asta, se gandesc la ale lor! Noi suntem in continuare subnormati fata de normele noastre cele vechi! Avem nevoie de un sistem de avertizare rapid, de transport rapid, inclusiv de drumuri ...Or acestea lipsesc de pilda in Curtea de Arges, care nu este nici in razboi, nici in 1985. Este un municipiu, care in momentul de fata nu are mici macar standardele de utilare ale unui punct medical batalio nar. Punct!

Sa vorbim despre mult acuzata lipsa de transparenta a Ministerului, dar mai ales a Casei in ceea ce priveste banii colectati...

E normal ca fiecare jucator din acest sistem sa cunoasca cati bani s-au strans si cum s-au cheltuit. Lipsesc doua puncte esentiale la acest capitol. Unul este educatia - noi nu avem educatia faptului ca trebuie sa functionam public. Noi suntem niste oameni care nu accepta ca functioneaza in colectivitate, noi suntem o tara de indivizi! Suntem segregari! Astia suntem noi.

In al doilea rand, nu traim intr-o tara in care sa functioneze justitia. Daca la un moment dat faci un audit in acest sens si daca acesta este corect si ajunge la un judecator la randul sau corect si daca dupa ce ai calcat in strachini major, platesti, cel care va veni dupa tine n-o sa mai calce stramb! Faptul ca banul public trebuie cheltuit in mod transparent este firescul si normalul unei societati normale!

Or daca organisme puternice, care nu-s un cor de copii, nu au reusit sa afle cati bani sunt, si unde se duc, mi-e greu sa cred ca se va putea face ceva. Dar asta nu e un motiv sa ii lasi in pace si sa nu incepi sa sapi la baza! Din toata discutia noastra reiese clar un lucru: noi nu am inceput nici cu A in sistemul sanitar romanesc, nu stim sa-l desenam bine pe A si avem pretentia sa scriem!