Interviu cu Presedintele Colegiului Farmacistilor, prodecanul Facultatii de Farmacie din cadrul UMF Bucuresti, prof. dr. farm. Dumitru Lupuleasa.

Dupa ce norme se poate deschide o farmacie?

In momentul de fata suntem intr-o perioada de status quo. Neexistand o lege a farmaciei, de ani de zile, conditiile de infiintare a unei farmacii sunt cele prevazute de ordinul ministrului sanatatii, in care sunt stipulate cateva criterii. Acestea tin cont de densitatea populatiei, de raportul dintre numarul de farmacii si populatie. Noi credem ca este un lucru care trebuie inca mentinut, pentru ca in felul acesta s-a putut dezvolta reteaua de farmacii si in orasele mai mici, si mai ales in mediul rural. Sigur ca, daca privim numai din punct de vedere concurential, ar trebui sa dispara aceste criterii impuse. Trebuie insa sa privim din perspectiva asistentei sanitare generale, in special a celei cu medicamente, care se face mai bine avand aceste prevederi.

Ce masuri legislative ar putea proteja farmacia din mediul rural?

Tocmai aceasta lege a facilitat dezvoltarea farmaciilor din mediul rural, defavorizate de conditiile economice, de posibilitatile financiare mult mai reduse. La sat nu se pune atat problema rentabilitatii unei farmacii, cat supravietuirea ei. Acolo, pentru ca o farmacie sa poata supravietui, este nevoie de un minim de locuitori, de asigurati. De asemenea, este nevoie de un plafon de la casa de asigurari - care sa-i permita farmacistului respectiv sa-si duca existenta - si de un cabinet medical.

Ce masuri au fost luate pentru sprijinirea asistentei cu medicamente in sate sau in micile orase?

Iata ca Ministerul Sanatatii organizeaza din nou rezidentiat pe post. Este una din masurile benefice noua, in sensul atragerii medicilor in zonele defavorizate. Pentru ca, dupa cum am mai spus, acolo unde este medic de familie se dezvolta si farmacia.

Au existat doua orase mai mici - Isaccea, judetul Tulcea si Nucet, judetul Bihor, unde, pana acum un an, nu era nici o farmacie. In momentul de fata si acolo sunt farmacii, iar acum se ridica problema fondurilor.

Daca sunt sau nu alocate acestor unitati, daca sunt suficiente sau nu.

In zonele rurale unde nu sunt farmacii, si-au deschis puncte de lucru farmaciile apropiate, la care merg farmacistii, de regula in zilele in care este si medic la cabinet.

Nu se simte nevoia unei legi a farmaciei?

Nu avem o lege a farmaciei, desi ea a fost un deziderat din 2005 incoace. Sigur ca ar trebui, dar au fost atatea forme, cate grupuri de interese. Nu s-a ajuns la nici o concluzie finala. De ce? Pentru ca este o decizie politica si nimeni nu a dorit sa isi asume aceasta responsabilitate.

Au existat opinii diferite asupra acestei legi, legate de sensul spre care ar trebui sa se indrepte: spre farmacia etica, sau spre farmacia mercantila. Asta ar fi insemnat o divizare a sustinatorilor oamenilor politici care ar fi luat o asemenea decizie. In aceste conditii, sigur ca s-a optat pentru a ramane intr-o stare de provizorat, cu un act normativ mai putin important ca o lege si care poate fi modificat la orice schimbare de ministru.

Ministrul Sanatatii s-a implicat intr-o serie de actiuni. In domeniul farmaceutic n-a avut nici o initiativa?

Ba da, domnul Nicolaescu s-a implicat. A fost o perioada in care a si promis un sprijin foarte mare. Exista insa si o serie de directive ale Uniunii Europene, de care dumnealui a vrut sa tina seama. A trimis vreo doua forme ale legii la Bruxelles, care s-au intors cu cateva observatii de la specialistii Uniunii, dar cum am mai spus, nu s-a luat o decizie finala.

Eu am discutat cu specialisti din tari ale UE. Nu cu reprezentati ai organizatiilor profesionale, pentru ca sigur aceia mi-ar fi spus ce-as fi vrut eu sa aud, ci cu oameni care au lucrat si lucreaza in ministerele sanatatii din tarile respective. Raspunsul a fost foarte clar: indiferent de sistemul sanitar, o lege a farmaciei este o decizie politica.

Cat de mult complica munca farmacistilor compensatele si gratuitatile?

Dificultatea deriva din existenta plafoanelor, care te obliga sa nu iti respecti indatoririle deontologice, refuzand eliberarea receptelor dupa epuizarea lor. Apoi, sunt platile care vin cu mare intarziere si, nu in ultimul rand, programele de sanatate care prevad medicamente cu adaos comercial foarte mic. Toate acestea fac aproape imposibila reaprovizionarea farmaciei, motiv pentru care foarte multe unitati au incheiat bilantul - pe primele 6 luni ale acestui an - cu rosu. Si la toate acestea se adauga si scaderile de pret pe stoc, o situatie intalnita numai in Romania si numai la medicamente. Oriunde in lume o modificare de pret nu se refera la stocurile existente. Uite ca la farmacie se poate si asa! Si acest lucru tras in jos foarte mult farmaciile, din punct de vedere economic, in ultimul an si jumatate.

Platile se fac cu intarziere catre farmacii. Acest fapt, poate duce la faliment o farmacie individuala?

Sa ne uitam numai la cate farmacii si-au schimbat numele prin schimbarea proprietarului. Intrand in faliment a trebuit sa fie vadute sau preluate. Sunt de ordinul catorva sute si lucrul acesta trebuie sa dea de gandit celor care vor un sistem de sanatate echilibrat si stabil si in asistenta cu medicamente.

Ce masuri sunt necesare pentru protejarea farmaciilor individuale?

Aici lucrurile sunt nuantate. Consider ca pentru farmaciile din mediul rural ar trebui un pic mai mult sprijin din partea autoritatilor locale si chiar din partea celor centrale, de ce nu? Sprijinul ar trebui sa fie financiar, sau imobiliar, fie un teren pe care sa construiasca, o scutire de cativa ani pentru taxe si impozite, dar nu se face nimic.

Vedeti vreo solutie concreta care "sa mai mature" din birocratia care a intrat pe usa farmaciei?

Sistemul birocratic a inflorit. E adevarat ca si in tarile din vest birocratia este in floare. Singura solutie ar fi ca informatizarea sa preia din aceste sarcini, dar cred ca mai este mult de lucru la un astfel de sistem informatic. Informatizarea adecvata ar trebui sa-l elibereze atat pe medic, cat si pe farmacist, de foarte multe hartii, in folosul pacientului. Birocratia s-a impus in relatiile cu casa de asigurari si sigur ca reprezinta si o modalitate de control, siguranta ca banii nu iau o alta destinatie, dar este prea mult. Partea administrativa incepe sa ocupe prea mult din timpul specialistului.

Va confruntati pe piata de personal cu un deficit de specialisti?

Din fericire sistemul farmaceutic, cel public, este 100% privat si atunci si salariile sunt mai generoa se, chiar daca nu atat cat si-ar dori sau ar merita farmacistii. Asa se poate explica si situatia putin diferita fata de cea a medicilor bugetari, al caror remuneratia este mult mai mica. Salariul unui farmacist este de cateva sute de euro bune, cu mult peste salariul unui medic bugetar. Aceasta face ca si emigrarea sa fie mult mai redusa, ca si frecventa redusa cu care farmacistii ajung sa plece ca agenti de vanzari in marile companii farmaceutice. Nu am avut mai mult de o suta de solicitari de plecare in strainatate, iar in tara 90% raman fideli optiunii initiale.

Exista "voci" care sustin existenta unor presiuni ale producatorilor de medicamente asupra medicilor si farmacistilor, in virtutea concurentei.

Exista aceste presiuni?

In ceea ce-i priveste pe medici nu vreau sa ma pronunt eu. Exista desigur o "presiune" si in cazul farmacistilor, care reprezinta de fapt concurenta adevarata. Fiecare companie vrea sa isi impuna produsul. Farmacistul trebuie sa tina cont de situatia concreta a pacientului, de interesele reale ale acesuia. Acesta inseamna deontologie profesionala, de la care nu are voie sa se abata.

Cum apreciati fondurile alocate pentru retetele compensate si gratuite?

Stiti cum e: cel care are banul spune ca da destul, cel care administreaza in mod direct - adica farmacistul, va spune intotdeauna ca nu are suficienti bani. Dar este indreptatit atat timp cat nu poate onora toate retetele pacientilor din cauza epuizarii plafonului, determinand nemultumiri pacientilor. Sigur ca voi spune ceva care s-ar putea sa nu le placa colegilor medici: exista in Europa, si in toata lumea, un buget al cabinetului. Doctorul trebuie sa stie ca el are o suma care sa ii ajunga pentru toate. Atunci sigur ca se va responsabiliza si prescrierea medicamentelor. In momentul de fata ne prevalam de faptul ca medicul trebuie sa-i dea pacientului medicamentul care i se potriveste si arunca la farmacie responsabilitatea economica.

Ati simtit vreodata ca medicul ar vrea sa aiba un ascendent asupra farmacistului?

O, de foarte multe ori! Este o racila mai veche si s-a dorit intotdeauna ca medicul sa aiba bagheta in mana, cand de fapt ar trebui ca fiecare sa fie cu bagheta pe portiunea lui. Eu nu stiu cum se impaca deontologia cu ceea ce fac unii dintre medici: au in sertar medicamentul, scriu reteta si il si dau. Apoi predau reteta unui agent de vanzari de la compania respectiva si se deconteaza nu stiu cum.

Asa cum farmacistii nu pun diagnostice, asa si medicii ar trebui sa se opreasca acolo unde trebuie, adica la parafa pe reteta si punct! Dar lucrurile acestea nu se intampla.

Care este relatia cu Casa de Asigurari?

Relatia cu Casa este o relatie in general buna. Dar sunt situatii in care presedintii de case se cred Dumnezeu, ca si cand si medicii si farmacistii ar fi angajatii si subordonatii lor. Lucrul acesta nu este numai deranjant, este si nefiresc. Intr-un contract, pentru ambele parti sunt prevazute si drepturi si obligatii. Or casa are numai drepturi si noi, medicii si farmacistii, numai indatoriri. Lucrul asta nu este cea mai buna solutie de a privi lucrurile.

Lanturile de farmacii se dezvolta tot mai mult prin preluari. In fata acestei strategii agresive, ce sanse mai are farmacia individuala?

Eu nu sunt foarte speriat de agresivitatea lanturilor de farmacii, pentru ca este o agresivitate comerciala. Daca farmacistul este un profesionist foarte bun, pacientul va sti ce sa aleaga intotdeauna. Si am nenumarate exemple in care farmacisti individuali rezista inconjurati de una, doua, sau mai multe farmacii de lant. Conditia este sa fie un bun profesionist, pentru ca pacientii merg acolo unde sunt sfatuiti mai bine.

Eu cred in sansa farmacistului individual, a "farmacistului de familie" as putea spune, care are o legatura mult mai calda si apropiata cu pacientii. Asta se intampla in farmaciile de cartier, unde pacientii raman fideli unei farmacii. Cred in viitorul farmaciei individuale, pentru ca farmacistii foarte tineri se indreapta catre farmaciile de lant, unde salariile sunt mai bune, dar dupa niste ani cand dobandesc experienta, isi doresc sa fie proprii lor stapani.

Existau pe vremuri laboratorul de farmacie si prescriptiile magistrale. Ce s-a intamplat cu ele?

Exista si acum. Sunt putine farmaciile care mai au inca laboratoare proprii. Din pacate numarul de prescriptii magistrale a scazut foarte mult si atunci se creaza un cerc vicios: pentru cine sa se prepare magistrale daca nu vin pacienti cu asemenea recepte?

Una dintre greselile facute de casa de asigurari - si spun cu toata seriozitatea acest lucru - a fost scoaterea de pe lista de compensate a retetelor magistrale. Nu stiu pe cine a deranjat pentru ca erau la un nivel de compensare de 50%. Nu era mare lucru si de multe ori costurile erau mult mai scazute. Retetele magistrale au proba timpului, s-au dovedit a fi foarte bune iar carnetele cu aceste retete erau transmise din generatie in generatie. Lucrul acesta s-a pierdut si este pacat.

Un farmacist adevarat este acela care stie totul despre un medicament facut in fabrica, dar stie si sa rezolve o situatie in care nu are o alternativa. Studentii la farmacie au un modul de retete magistrale si cred ca si cei de la medicina le mai invata. Dar cine le mai prescrie?

Medicii sunt presati de timp, de aceeasi birocratie, iar daca mai vin si reprezentantii medicali peste ei, nu mai au timp sa mai scrie si o magistrala. Altii nu o mai scriu pentru ca nu se mai compenseaza, iar pacientii sunt in general oameni in varsta. Daca mi s-ar cere parerea, as propune sa fie lasate pe lista de compensare de 50%. Ar fi un lucru bun!

Cum sunt studentii din facultatea dumneavoastra?

Toata lumea se plange ca studentii nu mai invata. Nu e adevarat! Exista un procent de studenti care sunt la fel de seriosi. Studentii insa nu mai pot fi ca inainte, cand exista un concurs de admitere exigent. Concurenta mare, de la 12 in sus pe un loc, facea ca in sesiune un student de nota 8 sa fie considerat mediocru. Din pacate, acum, grupa de mijloc a studentilor este din ce in ce mai numeroasa si sunt cei care trag in jos activitatea universitara. Dar nu numai selectia mai putin riguroasa este motivul pentru care studentii nu mai sunt ca altadata, ci si modul in care sunt pregatiti in timpul studiilor liceale, ca si locurile cu taxa care depasesc numarul celor bugetate. Si inca ceva: eu nu merg pe principiul ca studentul trebuie decapitat, ca trebuie sa descopar ce nu stie, ci dimpotriva, ce stie. Daca este un nivel de baza, pot construi ulterior si sa transform un tanar student intr-un specialist.

Ce puteti spune despre cadrele didactice - au coborat stacheta, exista orgolii, lupte interne?

Noi inca avem un corp profesoral exigent si echilibrat, zic eu. Exista orgolii, dar nu exacerbate. Poate si din pricina ca este un colectiv mai mic, in comparatie cu cel de la facultatea de medicina. Colegii mei sunt si temuti, dar si iubiti, tocmai pentru ca si-au pastrat exigenta.

Cred, de fapt sunt convins, ca notarea studentilor se face mult mai riguros in facultatea de farmacie decat la medicina. Si de ce spun lucrul acesta: noi avem si studenti care au urmat medicina si din diverse motive s-au reorientat. Daca au media 9 in anul I la medicina, constatam ca la noi, tot in I an, au o medie de 6 spre 7. Si atunci ori nu s-au adaptat, ori ceva se intampla.

Chiar am avut o disputa cand am stabilit criteriile de obtinere a burselor pentru studentii nostri, cand d-na prorector a propus nota 9. Eu am explicat ca studentul care obtine nota 8 la farmacie este unul extrem de merituos, si ca un 9 nu se da atat de usor! Exista diferite criterii de a nota, dar daca il pun pe cel de 5 la 5, pe cel de 7 la 7 si pe cel de 8 la 8, atunci eu cred ca acela cu 8, merita bursa. Astfel cred ca reusim sa avem un sistem bun de recompensare a studentilor. Nu e perfect, dar este un sistem bun.

Nu aveti nimic din incrancenarea timpurilor noastre. Care e secretul?

Poate ca echilibrul pe care mi l-a dat familia. Apoi, faptul ca am pasiuni. Acestea imi dau o stare de bine. Imi place foarte mult sa calatoresc, literatura buna - in special cea rusa, imi place muzica de buna calitate. Muzica de opera doar in sala, iar acasa ascult cu placere Bach si jazz. Si va mai spun ceva: imi place foarte mult folclorul romanesc. Din pacate generatia tanara nu se indreapta spre folclor. E adevarat ca trebuie sa sti si ce sa alegi. In momentele mele de relaxare, imi place sa ascult muzica populara, din zona de unde sunt. Am desigur si artisti preferati: Sofia Vicoveanca si Grigore Lese. Imi plac in mod deosebit.

Cand salariile nu sunt mari, cand sistemul sanitar nu isi achita la timp datoriile fata de farmacii, iar farmacistele sunt expuse chiar riscului de a fi impuscate la locul de munca, ce le-ati spune tinerilor ca sa ii motivati sa devina farmacisti?

Tinerilor care si-au ales deja acest drum le-as spune ca este o profesie atat de frumoasa si atat de utila semenilor, cat nici nu constientizeaza ei acum. Exista multe studii care arata ca un medicament care este bun, cu o recomandarea bine facuta, dar care nu se utilizeaza corect, are o eficacitate, undeva la 60%. Inseamna ca restul ramane in sarcina farmacistului, prin informatiile adecvate si profesionale. Sigur ca trebuie si salarii mai bune si o mai mare siguranta la locul de munca, dar eu le spun ca in Romania exista perspective. Si de ce sa nu fructificam toate opotunitatile: exista sanse pentru ei in toata Europa.

Pentru cei care nu si-au ales inca aceasta profesie, pot sa le spun ca daca au inclinatii spre biologie, chimie si dragoste pentru om, le recomand cu caldura aceasta facultate. Este foarte grea, dar si foarte frumoasa, si aduce impliniri ce nu pot fi masurate in bani, ci cu alte unitati de masura, mai omenesti.

Ce v-ati dori pentru farmacia romanesca?

Mi-as dori ca farmacistul sa aibe timp mai mult pentru fiecare pacient, de la 5 minute pana la o ora daca este necesar. Astfel incat pacientul sa iasa deplin multumit, un pic "vindecat", chiar daca nu ia nici un medicament. Mi-as dori sa nu mai existe plafoane si nici pacienti care sa nu se buluceasca.

Dar este o utopie!

M-ati intrebat ce mi-as dori!