Interviu realizat de Dr. Mirela Radulescu

Dr. Dragos Damian, Presedintele Asociatiei Producatorilor de Medicamente Generice

Industria farmaceutica a unei tari nu este doar un domeniu strategic cu multiple implicatii sociale, economice, medicale, stiintifice. Este un domeniu de interes national strategic, care este extrem de puternic sustinut de autoritati in tarile industrializate. Si nu in mai mica masura, este un motiv de mandrie nationala, pentru ca o tara care produce tehnologia stiintelor vietii, indiferent de domeniul sau nivelul acesteia, are toate motivele sa fie mandra de progresul industrial al momentului in care se afla. Si totusi, Romania a ratat o sansa foarte buna de a avea o industrie farmaceutica mult mai puternica si mai internationala decat are in prezent si de a fi un jucator regional mult mai puternic decat sunt marile puteri din Europa Centrala - dau ca exemplu aici doar Slovenia, in care industria locala aduce aproape 20% din PIB.

V-as invita la o discutie despre industria farmaceutica si importanta sa la nivel national...

Industria farmaceutica a unei tari nu este doar un domeniu strategic cu multiple implicatii sociale, economice, medicale, stiintifice. Este un domeniu de interes national strategic, care este extrem de puternic sustinut de autoritati in ta- rile industrializate. Si nu in mai mica masura, este un motiv de mandrie nationala, pentru ca o tara care produce tehnologia stiintelor vietii, indiferent de domeniul sau nivelul acesteia, are toate motivele sa fie mandra de progresul industrial al momentului in care se afla. Si totusi, Romania a ratat o sansa foarte buna de a avea o industrie farmaceutica mult mai puternica si mai internationala decat are in prezent si de a fi un jucator regional mult mai puternic decat sunt marile puteri din Europa Centrala - dau ca exemplu aici doar Slovenia, in care industria locala aduce aproape 20% din PIB. Autoritati care experimentau incompetent sau care erau animate de interese comerciale momentane au stirbit posibilitatile industriei romanesti de medicamente.

Fortarea unor prevederi inutile in Legea 95, fara perioade de tranzit ie, modalitati detrimentale si ambigue de aprobare a preturilor, includeri sau excluderi total lipsite de transparenta si de resurse financiare in listele de compensare, sisteme de referentiere hilare care incurajau "ever-greening-ul", flipflop- ul prescriptie-pe-brand-prescript ie-pe-INN etc.

Si sa nu uitam ca pana in 2009 (deci 2 ani dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana) marjele de distributie pentru produsele romanesti erau mai mici decat cele ale medicamentelor importate. Toate cele enumerate mai sus, dar si altele care probabil nu trebuie amintite aici, au facut ca industria locala de medicamente sa slabeasca foarte mult fata de potentialul ei real, spre bucuria importatorilor. Nu este niciun dubiu ca sansa fabricilor de medicamente traditionale a fost includerea lor in circuitul multinationalelor (care au crezut mai mult in ele decat propriile autoritati) alaturi de care trebuie semnalata viziunea unor antreprenori romani care au creat noi site-uri de productie.

Dar, acum si aceasta sansa este pusa la grea incercare de autoritati de a corecta arieratele din sanatate, punand biruri noi pe producatorii domestici, care platesc taxe si impozite catre statul roman. Vorbim aici despre subiectul momentului, contributia trimestriala pe care trebuie s-o plateasca producatorii de medicamente, abominabilul "claw - back".

In discursul public se vehiculeaza doi termeni a caror "etiologie" a fost mai mult sau mai putin explicata: clawback si payback. Ne puteti oferi o definitie a acestora si un scurt istoric a ceea ce s-a intamplat in Romania in legatura cu taxele respective?

In statele europene, clawbackul reprezinta o suprataxa ce se aplica producatorilor de medicamente, pentru sumele care li se ramburseaza de la buget peste niste niveluri convenite anterior. Pentru a functiona, este nevoie in prealabil, de realizarea unor negocieri de tip cost-volum si garantarea anumitor volume de vanzari.

Asociatia Producatorilor de Medicamente Generice, companii platitoare de taxe si impozite catre statul roman si contributori strategici in economia nationala, se opun in mod categoric introducerii unei contributii pe veniturile rezultate din comercializarea medicamentelor generice propusa de reprezentantii altor asociatii sau autoritati. In Romania, unde termenele de plata la producator depas esc 330 de zile, este firesc ca taxele sa se refere exclusiv la sumele cheltuite de stat pentru rambursarea medicamentelor consumate de populatie si pentru care statul a realizat deja plata acestor sume catre companiile farmaceutice.

Oricum aceste intarzieri sunt finantate de producatorii de medicamente, prin credite purtatoare de dobanzi, si este anacronic sa platesti pe deasupra taxe pentru niste venituri ipotetice.

In Belgia, de exemplu, exista o contributie de 6.73% aplicata pe valoarea vanzarilor rambursate si o taxa de 1% pe vanzarile produselor ne-rambursate in anul 2010. In Croatia exista o contributie de 3% din vanzarile produselor rambursate, iar in Spania de 2% din aceasta valoare. Niveluri similare ale taxei sunt percepute atat in Polonia, 3% din valoarea vanzarilor rambursate, cat si in Italia, 3.65% din aceeasi valoare, taxe impa rtite pe tot lantul de distributie, de la producatori pana la farmacii.

Cea mai mare valoare a taxei clawback din Europa se percepe in Ungaria - 20%. Insa in aceasta tara medicamentele sunt platite de stat la maximum o luna, fata de un an, la cat au ajuns termenele de plata in Romania, iar nivelul de compensare este net superior fata de cel practicat la noi.

In tara noastra, taxa clawback este deja, cred, la a treia versiune si, in loc sa asistam la o imbunatatire a situatiei si o convergenta intre pozitia autoritatilor si pozitiile exprimate de industrie in cadrul procesului de dezbatere publica, dimpotriva, divergentele se adancesc. Prima forma a taxei, valabila si in prezent, presupunea o contribut ie mult mai mica decat cea din ultima formula propusa de Ministerul Sanatatii, si anume un cuantum intre 5% si 11% din cres- terea vanzarilor fata de anul 2009. Autoritatile au modificat succesiv, unilateral, proiectele de lege, ajungandu- se in prezent la un cuantum de 70% aplicat cresterii vanzarilor fata de 2009. La aceasta ar urma sa se adauge o taxa payback de 12% in cazul medicamentelor inovative si de 7% in cazul celor generice.

Aceasta formula prin care se incearca limitarea consumului de medicamente la nivelul din 2009 incalca flagrant constitutia, afectand accesul cetatenilor la tratament si conduce la suprataxarea industriei farmaceutice locale. In 2011 ar trebui achitat un cuantum de 70% pe diferenta de vanzari dintre anul curent si 2009, pentru ca incepand de anul viitor sa platim anual aceasta diferenta la care se va adauga procentul aferent diferentei dintre anul curent si cel precedent. Motiv pentru care un reper temporar fix, ca de exemplu anul 2009, este inadmisibil si nesustenabil economic. La fel cum inacceptabila este si aplicarea orica rui procent asupra intregii cifre de afaceri. Nu vad de ce medicamentele fara prescriptie medicala, achitate exclusiv din banii popula- tiei, trebuie, in mod abuziv, suprataxate de stat.

Tot mai multe voci ale industriei farmaceutice precum si a unor analisti ai pietei de profil sustin ca introducerea celor doua taxe, clawback si payback, va avea efecte dezastruoase. Care este opinia membrilor APMGR in acest sens?

Motivul este unul foarte simplu. Producatorii de medicamente generice sunt, prin natura mecanismelor de reglementare a preturilor genericelor, singurii furnizori de tratamente accesibile populatiei. La nivel mondial se inregistreza o tendinta accentuata de incurajare a produselor generice, care nu doar ca ofera cresterea accesului la tratament, dar degreveaza in plus si bugetele publice. Introducerea acestor taxe loveste decisiv in companiile ce produc medicamente generice, a caror marje sunt substantial mai mici decat in cazul produselor originale. Insecuritatea financiara si mai ales ineficienta vanzarii, in unele cazuri, chiar sub pretul de productie, se va reflecta in disparitia de pe piata a medicamentelor ieftine, ce devin nerentabile, fapt ce va multiplica exponential costurile cu ingrijirea sanatatii si va contracta dramatic accesul pacientilor la tratament. Autoritatile romane pareau sa fi inteles beneficiile majore, de necontestat, ale genericelor, odata cu adoptarea referent ierii generice si pentru lista C2. In cazul in care in aceasta lista, pe langa medicamentul inovativ exista mai multe generice cu aceeas i substanta activa, conform noilor prevederi, incepand cu data de 1 septembrie anul curent, toate acestea se vor deconta la un pret de maximum 120% fata de pretul din farmacie al celui mai ieftin medicament. Atunci cand un medicament inovativ din lista C2 nu are un generic corespondent, acesta va fi decontat 100%, ca si pana in prezent. Numai din aceasta masura, se estimeaza economii anuale de aproximativ 150 de milioane lei.

Prin comparatie, in locul unor economii prognozate la peste 200 de milioane de lei, in cazul clawback- ului, s-au strans in ultimii doi ani doar 30 de milioane lei. Dimpotriva, in mod surprizator, aceasta masura de incurajare a consumului de medicamente generice va fi anulata de ultimele formule pentru clawback si payback. Doua taxe suplimentare vor lovi in primul rand in producatorii de medicamente generice, cost - eficienta, multi dintre ei cu capacitati de productie locale. Marjele mici din industria generica pur si simplu nu ne permit sa supravietuim unui nivel de taxare atat de mare.

Intr-un context economic profund defavorabil dezvoltarii vor fi puse in pericol investitii de peste 100 milioane de lei in urmatorii doi ani, un numar de 1000 de locuri de munca inalt calificate (actuale si noi) ce depind direct de producatorii locali de medicamente. Masurile administrative nu trebuie sa destabilizeze piata farmaceutica si sa loveasca in interesul national! si tocmai asta reusesc sa faca ultimele doua taxe pe care le pregateste ministerul de resort! Suntem in fata unei crize fara precedent. Preconizez ca in prima faza, peste 200 de medicamente vor disparea de pe piata, ceea ce va creste costul zilei de tratament, va diminua accesul populatiei la medicat ia necesara si va spori costurile din sistem.

In 2010 cheltuielile cu medicamentele, in total, nu depaseau 24.6% din bugetul alocat sanatatii, in timp ce grosul cheltuielilor erau directionate catre spitale.

Care este, in prezent, nivelului datoriilor din sistem catre producatorii de medicamente?

Industria farmaceutica crediteaza sistemul de sanatate cu aproximativ 1.1 miliarde euro, sume aflate in termenul de plata, arierate - al caror termen legal a fost depa- sit, sau facturi care nu au fost primite la plata de catre Casele Judetene de Asigurari de Sanatate - asa numitele retete de sertar, din lipsa fondurilor. Daca neplata datoriilor a fost numita de domnul Guvernator al BNR drept sport national, industria farmaceutica ocupa din pacate prima treapta a acestui podium. Instituirea acestor noi taxe va face ca producatorii de medicamente sa nu mai poata sa crediteze sistemul, iar blocajele se vor rostogoli pe tot lantul de distribut ie afectand aproape 20.000 de locuri de munca, directe sau din industriile conexe.

Tinand cont ca Romania s-a angajat sa mentina deficitul bugetar sub control, care credet i ca ar fi modalitatile sustenabile pentru controlul cheltuielilor din sistemul de sanatate?

Cheltuielile cu medicamentele ocupa doar un sfert din bugetul alocat sanatatii, preturile sunt reglementate la cele mai mici niveluri din Uniunea Europeana, iar consumul de medicamente pe cap de locuitor este la cote de avarie fata de oricare dintre statele membre. Insasi cheltuielile totale pentru ingrijirea sanatatii, pe cap de locuitor, ne situeaza pe aceeasi linie cu tarile africane, pozitionand Romania departe de continentul din care face parte. Asadar nu cred ca "medicamentele" sunt cel mai indicat segment pentru a fi restructrat, si nu cred ca robinetele de scurgere a banilor vizeaza industria farmaceutica.

Totusi, industria farmaceutica de medicamente generice, prin intermediul asociatiei ce o reprezinta in Romania (APMGR) intelege constrangerile bugetare temporare si a propus un set de masuri pentru tinerea sub control a cheltuielilor.

Cea mai la indemana modalitate este insasi utilizarea medicamentelor generice ori de cate ori exista o astfel de alternativa care vine sa sustenabilizeze utilizarea fondurilor in sistemul de sanatate. Pe de alta parte, nevoile de medicat ie reale ale populatiei, nu pot fi limitate prin acte administrative, si ele sunt din ce in ce mai mari, pe masura ce serviciile medicale, inclusiv cele de screening din programele nationale, contribuie tot mai mult la diagnosticarea unor afectiuni. Este limpede, pentru oricine are bunavointa, sa constate un fapt real, ca cele 3.8% din PIB alocate sanatatii sunt exagerat de putine fata de necesitatile reale. Guvernantii trebuie sa faca efortul de a gasi solutiile cresterii procentului din PIB alocat sanatatii, ca masura pe termen scurt, si de a actiona asupra calitatii vietii, pe termen lung. Altfel vom avea consecintele greu de cunatificat ce decurg pentru economia nationala din pierderea prematura a capacitat ii de munca si majorarea cheltuielilor cu asigurarile sociale si cu tratamentul spitalicesc al unor complicatii.