Interviu cu acad. prof. dr. Laurentiu Mircea Popescu, presedintele Academiei Romane de Stiinte Medicale.

1. Daca ati face o scurta analiza a situatiei sistemului sanitar in ansamblul lui, cum se prezinta acesta?

Trebuie sa fiu perfect sincer si sa spun ca nu am un numar suficient de date ca sa apreciez global si foarte pe scurt situatia sistemului sanitar, dar tentatia, din ce stiu, este sa spun ca situatia in acest moment, ca urmare a mai multor lucruri petrecute dupa 1989, se prezinta intre prost si catastrofal. Exista desigur si pete de valoare care imbunatatesc peisajul, dar care sunt mai putin cunoscute de publicul larg si nu rezolva problema asistentei medicale a populatiei.

2. S-a schimbat in ultimii 16 ani statutul medicului in Romania?

Ar trebui sa pornim de la intrebarea "cum era statutul medicului inainte de acesti 16 ani" . Inainte, cu exceptia catorva privilegiati inserati in sau in jurul cercului conducator, restul medicilor erau cat se poate de bagatelizati. In ultimii 16 ani, din pacate, dupa parerea mea, statutul medicului nu s-a schimbat foarte mult. Pentru ca o serie de masuri care ar fi trebuit luate imediat dupa 1990 au fost tergiversate. In primul rand veniturile medicilor (e vorba de veniturile oficiale, plata, salariu, remuneratie, indiferent cum i se spune) sunt mult inferioare aportului social al ingrijirii si mentinerii sanatatii populatiei. Este foarte greu de dezbarat de mentalitatea ca medicii nu produc, cum se spunea inainte, bunuri materiale. Dar daca nu ar fi medicii, aceste bunuri materiale ar fi produse macar altfel, daca nu mai putin. Exista o anecdota veche care spune ca primele trei meserii intr-o societate sunt cea de conducator, cea de croitor si apoi cea de medic. Se insinueaza 1) ca orice grup de oameni are neaparat nevoie de un conducator, ceea ce este si probabil, 2) ca in conditiile actualului si viitorului climat a fost si va fi nevoie de niste haine, de niste invelisuri ale corpului, 3) si pentru ca oamenii mor, de regula ca urmare a unor boli, unde exista boli exista si speranta de vindecare. Iar aceasta este la medic.

Revenind la intrebarea initiala pot sa reafirm ca nu am deloc convingerea ca statutul medicului in Romania este schimbat. Iar, din pacate, plecarea tinerilor, despre care se vorbeste atat de mult, nu este de natura sa rezolve aceasta problema. In principiu eu adopt o alta atitudine decat majoritatea. Si nu ma supar pe faptul ca tinerii care absolva facultatile de medicina pleaca foarte mult sa practice sau sa invete in strainatate. Este foarte bine ca se intampla acest lucru. Insa finalul este nedorit. Pentru ca trebuie sa spunem adevarul adevarat. Acolo unde ajung, nu prea reusesc sa se impuna pana la urma. Obtin doar niste satisfactii minore. Tinerii nostri ajunsi acolo, care incep sa fie egali din punct de vedere al competentei profesionale celor ce practica medicina acolo, descopera ca desi sunt egali profesional, nu vor fi preferati niciodata.

Sistemul de recompensa de la noi a preluat ideea ca recompensele oficiale cele mai mari sunt la avocati, cum sunt in toate societatile care functioneaza pe baze nesocialiste, ca sa spun asa (mie nu-mi place cuvantul capitalist), dar in toate celelalte societati medicii sunt pe locul 2. De unde si faptul ca avocatii si medicii in celelalte societati nu prea sunt simpatizati. Dar aici nu as putea spune ca medicii nu sunt simpatizati. Pentu ca majoritatea populatiei care a fost obisnuita cu ideea falsa a egalitarismului, jumatate se bucura, jumatate nu se bucura ca medicii au salarii mult inferioare celor pe care ar trebui sa le aiba. Noi platim in continuare tribut egalitarismului. Este ultima coada/codita a Revolutiei Franceze pentru ca la Revolutia Franceza s-a zis intr-adevar "libertate - fraternitate - egalitate" , dar egalitate in fata legii, nu egalitate pur si simplu. Oamenii nu sunt egali. In momentul de fata este cunoscut ca acidul dezoxiribonucleic, ADN - mostenirea genetica, patrimoniul genetic al oamenilor - este diferit. Nu exista 2 oameni cu aceeasi structura a ADN-ului. Cum nu exista 2 oameni cu acelasi patrimoniu genetic, cu acelasi plan de constructie, nu poate exista egalitate. Este un concept fals, politizat in mod gresit.

3. Cum ati aprecia invatamantul medical romanesc?

Nu este misiunea mea sa-l apreciez. Se pare ca exista comitete si comisii din care nu fac parte, care se ocupa cu acest lucru, si care folosesc doze mari de deodorant in rapoartele pe care le fac. Eu zic sa ne uitam pe clasamentele internationale. Se publica anual un clasament al primelor 500 de universitati. Nu-mi aduc aminte, de cand urmaresc acest clasament, ca pana acuma vreo scoala medicala romanesca sa faca parte din aceste prime 500. Dar le stiu pe primele 10, care sunt mai intotdeauna aceleasi.

4. Este invatamantul medical din Romania la nivelul tarilor comunitare in randul carora intram acum?

Eu nu cred ca o persoana particulara poate sa raspunda la aceasta intrebare. Cred ca mai bine ar fi sa intrebati fiecare tara din randul tarilor comunitare ce crede despre comparatia intre sistemul sanitar de la ei si de la noi.

5. Ce va aduce nou aceasta aliniere pentru sistemul sanitar? Dar pentru invatamantul medical?

Alinierea este doar legislativa. Sau mai exact declarativa. Alinierea este o fictiune. Nu suntem aliniati in ceea ce priveste nivelul sanitar si al invatamantului medical la Uniunea Europeana. Orice invatacel poate gasi imediat niste cifre care sa demonstreze ca ce spun eu este adevarat.