Medicul invata sa devina workaholic inca din timpul facultatii.

Workaholicul a devenit un cuvant tot mai des folosit: pentru ca e la moda, pentru ca poate fi luat drept compliment, pentru ca sintetizeaza stilul de viata al celor mai multi profesionisti. Iar medicul este printre primii vizati, mai ales ca invata sa devina workaholic inca din timpul facultatii.

Workaholicul este persoana dependenta de munca, o persoana care munceste compulsiv, care pur si simplu nu se poate opri. Chiar daca " workaholic " nu e tocmai un termen stiintific si nici nu desemneaza o tulburare care sa fie descrisa in DSM IV (Manualul de Diagnostic si Statistica a tulburarilor mentale), e un concept acceptat si folosit in psihologie si psihoterapie. Un specialist din aceste domenii solicita detalii despre munca inca din timpul interviului initial ce se realizeaza in prima sedinta. Psihologul sau psihoterapeutul ajuta pacientul sa-si evalueze functionarea in sarcinile vietii, iar prima sarcina a vietii este legata de munca. Urmeaza apoi sarcina intimitatii si sarcina sociala. Scopul general al terapiei este imbunatatirea functionarii globale a pacientului in sensul ca o subfunctionare sau o suprafunctionare intr-una din ariile vietii afecteaza echilibrul. In cazul muncii, o subfunctionare ar insemna neglijarea responsabilitatilor legate de profesie, iar o suprafunctionare duce la afectarea sanatatii, eficientei, neglijarea familiei sau a prietenilor si etichetarea celui in cauza drept workaholic.

O adictie respectabila

Chiar daca termenul de workaholic defineste o persoana care este dependenta, care nu se poate abtine, care nu detine controlul si echilibrul vietii sale, totusi este adesea folosit ca un compliment, ca un cuvant de admiratie fata de dedicarea persoanei fata de profesie. Astfel, chiar daca nu se deosebeste de alte adictii - din punctul de vedere al simptomelor si efectelor negative, precum cea de tutun, cafea, alcool, este considerata o adictie respectabila.

Multi medici lucreaza in mod frecvent 12 ore pe zi si nu-si iau concedii. In mod special medicii de familie combina munca din cabinet cu vizitele la domiciliu, care pot fi foarte stresante si consumatoare de energie si timp, astfel ca pot trai cu senzatia ca munca nu se termina niciodata.

De asemenea, e foarte greu sa gasesti un medic care munceste doar pana la varsta obisnuita de pensionare. Iar acesta este un semn important al dependentei de munca. Studiile arata ca aceasta dependenta se instaleaza inca din primii ani de studiu ai medicinei. Psihiatrul Gerald P. Perman, membru al Societatii Medicale din Districtul Columbia, considera ca medicii devin workaholici inca din timpul facultatii. El sustine ca, initial studentii la Medicina trebuie sa petreaca foarte multe ore studiind, apoi ca rezidenti petrec mult timp in garzi pentru a invata si nu e de mirare ca ajung sa faca din asta un obicei, un pattern comportamental. Ceea ce ar trebui sa inteleaga medicii, considera dr. Perman, este ca a munci mai mult nu inseamna a munci mai bine. De fapt, adesea opusul este adevarat: medicii workaholici nu relationeaza bine cu pacientul pentru ca se gandesc la alte 10 lucruri pe care trebuie sa le faca. In loc sa functioneze eficient sunt adesea grabiti si intr-o dispozitie iritabila. Astfel, capacitatea de luare a deciziilor, de stabilire a diagnosticului si tratamentului este diminuata.

In general studiile pe aceasta tema prezinta doar varful aisbergului. Ar fi interesant de cercetat care sunt pattern-urile comportamentale ale medicilor in cadrul familiilor. Si, in general, de studiat calitatea vietii celor ce lucreaza in sistemul sanitar.

Sindromul supraangajarii

Dependenta de munca este precedata de sindromul supraangajarii. Conform unui articol publicat de Miller K Jeffrey, in Journal of American Chiropractic Association, semnele acestui sindrom sunt: angajarea in mai multe activitati programate in acelasi timp, reprogramarea intalnirilor, exprimarea nemultumirii fata de oamenii care le consuma timpul, o seara linistita acasa sau un week-end liber sunt evenimente de mult petrecute, persoana se simte ca un caine care-si urmareste coada. Sindromul supraangajarii duce la stari acute de stres, burnout (epuizarea fizica, emotionala, mentala) si la o inrautatire a starii de sanatate.

Solutia ar fi reevaluarea angajamentelor, stabilirea prioritatilor si includerea in vocabular a lui " NU ". Autorul articolului explica si cum anume se pot aplica aceste solutii.

Evaluarea angajamentelor si stabilirea prioritatilor. Persoana trebuie sa faca mai intai o lista a angajamentelor personale si profesionale. Apoi trebuie sa analizeze fiecare angajament in parte pentru a vedea daca este bun pentru familie, pentru profesie, daca este placut, profitabil, eficient ca durata in timp, educativ sau care presupune o rasplata. Ar urma renuntarea la activitatile care aduc cele mai putine beneficii.

Adesea un medic supraangajat in profesie considera ca face cel mai bun lucru pentru famile, asigurandu-i stabilitatea si bunastarea financiara. Si totusi familia are nevoie de prezenta doctorului, de suportul emotional oferit de acesta. Echilibrul intre angajamentul fata munca si fata de familie ar trebui mereu evaluat.

Angajamentele ar trebui sa fie comparate cu scopurile. Daca activitatile de pe lista nu constituie pietre de temelie pentru scopurile stabilite, probabil persoana nu se afla pe directia buna. Adesea se intampla ca astfel de oameni sa fie implicati in realizarile, visurile, scopurile altora si sa uite de ale lor. Scopurile proprii ar trebui sa ghideze in selectarea angajamentelor si activitatilor.

Este bine de vazut daca activitatile care intervin in rutina obisnuita sunt constructive sau distructive. Daca medicul trebuie sa-si regandeasca programul la cabinet pentru a face fata activitatilor, atunci probabil ele sunt distructive sau cel putin perturbatoare. Si aceasta pentru ca implica acordarea unui timp indelungat convorbirilor telefonice pe aceasta tema. Medicii nu ar trebui sa se implice intr-un proiect daca periodic nu se fac evaluari pentru a verifica valoarea lui. Daca proiectul nu se dovedeste a fi constructiv, atunci medicul ar trebui sa-si reevalueze implicarea.

Caracteristicile workaholicilor

Cand sindromul supraangajarii se accentueaza apar si semnele workaholismului. Si unele dintre acestea sunt usor de observat fizic. Psihiatrul Gerald P. Perman a constatat ca workaholismul contribuie la neglijarea starii de sanatate a medicului. Cei mai multi nu-si efectueaza analizele uzuale periodice, sunt prea ocupati, iar atunci cand se imbolnavesc se trateaza singuri. Solutia ar fi sa stabileasca o rutina in privinta evaluarii starii de sanatate, sa practice un sport si sa renunte la consumul de alcool, daca este cazul.

O alta caracteristica importanta este aceea ca workaholicului ii este foarte greu sa se relaxeze. De fapt nici nu stie cum sa o faca. Ajunge sa creada ca relaxare inseamna munca lipsita de probleme, esecuri, stres. Dar nu reusesc sa gandeasca macar cum ar fi o zi fara munca. Adesea, daca nu intotdeauna, cei dependenti de munca simt nevoia sa mai faca cateva lucruri, sa-si mai asume cateva sarcini inainte de a se simti impacati cu ce au facut, inainte de se relaxa. Dupa ce termina ce au mai adaugat pe lista realizeaza ca mai au inca ceva de completat de facut si tot asa. Aceasta dorinta necontrolata de a face mereu mai mult, transforma munca intr-un comportament compulsiv. Adica un comportament care se repeta la infinit. Iar cel in cauza simte ca nu poate controla acest pattern, acest mod de viata.

Workaholicii sunt obisnuiti sa faca ceea ce cred ei ca asteapta altii sa faca. Ajung sa nu mai stie daca este chiar nevoie sa faca acele lucruri sau e doar dorinta, nevoia lor.

Ei simt mereu nevoia sa completeze ceea ce au facut si chiar daca nu doresc asta, pur si simplu le este teama sa se opreasca.

Dupa o perioada de munca epuizanta, workaholicul trece intr-o alta etapa care le aduce si mai mult stres. Incepe sa se simta nemultumit de faptul ca trebuie sa munceasca atunci cand ar putea sa se relaxeze. E momentul cand invata sa amane, apoi sa-i fie mila de el si sa se judece aspru pentru " neseriozitatea " lui.

Tulburarile psihice cauzate de dependenta de munca

Exista o serie de ipoteze formulate de psihologi ce pot justifica dependenta de munca a unei persoane. Poate fi vorba de o persoana care simte ca nu valoreaza, ca nu are un rol, ca nu apartine decat daca munceste mult, daca se sacrifica pe sine, daca sufera.

Poate fi si o nevoie exagerata de control. Oamenii foarte ambitiosi au o frica permanenta de esec. Se tem ca indiferent de pozitia in care au ajuns pot sa cada, iar caderea va fi de la inaltime, deci cu atat mai greu de suportat. Astfel, ajung la concluzia ca, daca muncesc mult, reusesc sa controleze toate aspectele ce tin de munca si sa previna erorile, esecurile.

Practica psihologica arata ca persoanele care ajung la cabinet nu vin pentru astfel de idei, ci din cauza unor tulburari asociate. Dependenta de munca este adesea insotita de tulburari precum anxietate, depresie, stres cronic.

Anxietatea, conform DSM IV, este o teama fara obiect care poate fi insotita de semne somatice. Este diferita de frica, deoarece aceasta din urma este un raspuns la o cauza cunoscuta. Semnele somatice pot fi cefalee, tresariri musculare, fatigabilitate etc. Iar semnele psihologice sunt pe langa senzatia de frica, dificultati de concentrare, hipervigilenta, insomnie, tulburari stomacale.

Depresia. Conform aceleiasi surse depresia este sentimentul subiectiv de tristete pentru o perioada lunga de timp, incapacitatea de a simti placere, retragere sociala, lipsa motivatiei, toleranta la frustrare redusa. Semne vegetative: scaderea libidoului, pierderea in greutate sau, dimpotriva, cresterea in greutate, nivel scazut de energie, fatigabilitate, tulburari de somn.

Sindromul Burnout, neinclus in DSM, dar recunoscut de specialisti, defineste o stare de epuizare totala: emotionala, fizica, mentala. Este cel mai inalt nivel de stres.

Recuperarea

Spre deosebire de alte adictii, cum ar fi cea de alcool, adictia de munca ofera beneficii importante: statut, bunastare financiara, autoritatea profesionala. Astfel, cei mai multi medici sunt multumiti de viata lor, de realizari si nu inteleg ca au o problema pana nu intervine o situatie de criza: divortul cerut de sotie, copilul incepe sa aiba probleme, ei insisi se imbolnavesc grav.

Intr-un astfel de moment se pot intreba daca nu cumva muncesc prea mult. E bine sa solicite si opinia unui specialist care ar putea sa-i analizeze obiectiv.

Testul de risc fata de dependenta de munca

Urmatorul test a fost conceput pentru autoevaluare. In dreptul fiecarei intrebari puneti numarul corespunzator urmatoarelor situatii: 1 - niciodata adevarat, 2 - uneori adevarat, 3 - adesea adevarat, 4 - intotdeauna adevarat. Totalizati punctele si urmariti la descrierea de la final:

1. Prefer sa fac lucrurile eu decat sa cer ajutor altcuiva.
2. Devin nerabdator cand trebuie sa astept dupa altcineva sau cand o sarcina dureaza prea mult.
3. Par sa fiu grabit si mereu in cursa contra cronometru.
4. Devin iritat cand sunt intrerupt in mijlocul unei activitati.
5. Ma surprind facand doua sau trei lucruri deodata, cum ar fi sa mananc si sa notez ceva in timp ce vorbesc la telefon.
6. Ma supraincarc, muscand mai mult decat pot sa mestec.
7. Ma simt vinovat cand nu pot sa lucrez la ceva.
8. Este important sa vad rezultatele concrete a ceea ce fac.
9. Sunt mai interesat de rezultatele muncii mele decat de procesul in sine.
10. Lucrurile par sa nu se miste suficient de repede sau sa fie gata la timp pentru mine.
11. Devin nervos cand lucrurile nu ies cum vreau eu.
12. Adresez aceeasi intrebare fara sa-mi dau seama si ca deja am primit raspunsul.
13. Petrec mult timp planuind si gandindu-ma la evenimentele viitoare.
14. Continui sa muncesc chiar si atunci cand colegii mei termina munca.
15. Ma enervez cand oamenii nu se ridica la standardele mele.
16. Sunt suparat cand ma aflu intr-o situatie pe care nu o pot controla.
17. Am tendinta sa ma pun singur sub presiune, stabilindu-mi deadline-uri.
18. E greu sa ma relaxez atunci cand nu muncesc.
19. Petrec mai mult timp muncind decat socializand sau ocupandu-ma de hobby-uri, de activitati de relaxare.
20. Plonjez in proiecte pentru a de-mara cat mai repede inainte ca fazele de pregatire sa se fi finalizat.
21. Ma supar pe mine chiar si cand fac greseli foarte mici.
22. La munca gandesc, petrec timp si consum energie mai multa decat in relatii cu oameni.
23. Uit, ignor sau minimizez sarbatori precum ziua de nastere, reuniuni, alte aniversari, vacante.
24. Iau decizii importante inainte de a avea toate detaliile si a le analiza.

Scoruri:25 - 56 Nu esti dependent de munca.

57 - 66 Esti un workaholic mediu.

67 - 100 Esti un workaholic de nivel inalt.

Sursa: Bryan E. Robinson, Chained to the Desk: A Guidebook for Workaholics, Their Partners and Children, and the Clinicians Who Treat Them (New York Uni-versity Press, 1998), pp. 52-54.