In zorii mileniului al treilea, intreaga specie umana tinde spre atingerea varstelor inaintate, spre limitele potentialului sau genetic, si poate chiar le va extinde.

Aceasta evolutie este rapida. Mult timp omul a avut o speranta de viata de cel mult 30 de ani. La inceputul secolului al XIX-lea nu era mai mare de 40 de ani, in Europa. Si iata ca, in aproximativ 100 de ani media de viata este de 80 ani.

Este inca dificil sa surprindem intreaga dimensiune a unui asemenea eveniment, sa imaginam efectele sale asupra vietii si societatii noastre. Longevitatea deschide un camp extraordinar de cercetari si descoperiri. Cine din societate sau chiar dintre indivizi se pregateste sa dea un sens si un continut celor 30 sau 40 de ani in plus care ii sunt oferiti omului, dincolo de indeplinirea existentei sale? Si care va fi acest sens? Ce forme de societate si ce fel de umanitate se vor naste din noua longevitate a omului?

Imbatranirea reprezinta un proces evolutiv inevitabil, in functie de timpul cronologic. Rezultatul este o pierdere progresiva a capacitatilor de adaptare a organismului la fluctuatiile si agresiunile mediului inconjurator. Imbatranirea poate fi considerata un proces pasiv, neprogramat, pe care speciile sunt capabile sa il incetineasca, in functie de " scuturile " de care dispun, care le determina longevitatea. Manifestarile imbatranirii sunt ecoul patrimoniului genetic si al factorilor de mediu. Imbatranirea unui individ este plurala fiind rezultatul a trei tipuri de imbatraniri: imbatranirea biologica, psihologica si sociala. A fi sau a deveni centenar nu este o noutate.

Speranta de viata

Ponderea persoanelor apartinand varstei a treia a crescut spectaculos in ultimele decenii, atat in tara noastra, cat si in celelalte tari. Datele statistice furnizate de ONU arata ca numarul populatiei varstnice din intreaga lume a ajuns la peste 500 de milioane de persoane. In 1950, pe glob existau numai 200 de milioane de varstnici, in timp ce inaintea celui de-al doilea razboi mondial erau mai putin de 100 de milioane de batrani. Potrivit acelorasi surse, se estimeaza ca, in 2025, numarul persoanelor varstnice va fi de 1 miliard, ceea ce reprezinta mai mult de 14% din populatia planetei. Raportat la situatia mondiala, Romania apare deja cu un procent de 17% de persoane imbatranite fata de populatia generala, dar cu perspectiva de accentuare in urmatorii ani.

Faptul ca populatia mondiala imbatraneste este o certitudine. In Italia si Grecia, mai mult de 22 de procente din populatie au varste mai mari de 60 de ani, comparativ cu 16,5% in SUA. Se estimeaza ca, din 1996 si pana in 2025, procentul de persoane de peste 60 de ani va creste cu 17, pana la 82% in tarile europene si cu 200% in tarile dezvoltate. Pana in 2025, in Italia si Japonia se asteapta sa fie cea mai mare proportie de persoane peste 60 de ani, aproximativ o treime din populatie. Oricum, din cauza faptului ca tari in curs de dezvoltare precum China si India au cel mai mare numar de locuitori, acestea vor detine in continuare, proportional, valori absolute de varstnici. In 1996, cel mai mare numar de persoane peste 75 de ani traia in China, urmata de SUA si India.

In Romania, in 2002, conform Institutului National de Statistica, comparativ cu 1992, se observa tendinta clara de crestere a grupei de varsta peste 60 de ani, pe fundalul unei natalitati scazute su gerate de reducerea numarului de locuitori cu varste cuprinse in intervalul 0 - 14 ani. Numarul mediu al pensionarilor, in trimestrul I 2005, a fost de 6.187 mii persoane, in scadere cu 25.000 de persoane fata de trimestrul IV 2004. Pensia medie lunara a pensionarilor de asigurari sociale de stat, in trimestrul I 2005, a fost de 2.599.307 lei lunar, in crestere cu 3,4% fata de trimestrul IV 2004. Raportul dintre pensia medie de asigurari sociale de stat pentru limita de varsta, cu stagiu complet de cotizare (fara impozit) si castigul salarial mediu net, in trimestrul I 2005, a fost de 51,5%.

Deoarece datele despre rata deceselor la varstnici sunt foarte putine, se impune cooperarea intre tari pentru a colecta si compara informatiile si pentru a intelege mai bine cauzele longevitatii extreme.

Japonia este tara industrializata cu cea mai mare speranta de viata: 85 de ani pentru femei si 78 de ani pentru barbati. Insa societatea japoneza inregistreaza cel mai accelerat proces de imbatranire a populatiei, detinand recordul mondial la numarul de persoane care depasesc varsta de 65 de ani: 18,5% din totalul populatiei, in 2002. Aceasta cifra se coreleaza cu scaderea natalitatii si, in acelasi timp, a mortalitatii. Toate acestea vor conduce la situatia in care, in 2030, piramida varstelor se va transforma in favoarea celor care au depasit deja 65 de ani, acestia reprezentand 23,4% din populatie. Scaderea accentuata a numarului populatiei active pune problema sustinerii varstnicilor de catre un numar tot mai mic de tineri, ceea ce conduce la necesitatea reformarii sistemului de pensii care, in prezent, este oarecum similar celui european si implica o varsta de pensionare de 65 de ani.

Pana in prezent, statul isi asuma un regim minimal de asistenta sociala si o pensie de baza, in vreme ce marile intreprinderi care dispun de propriile fonduri de sanatate si pensie asigura angajatilor lor (minoritari in raport cu marea masa a angajatilor) un sfarsit al vietii mult mai confortabil. In cadrul unei politici de privatizare a actiunii sociale va trebui luat in calcul in primul rand individul. Pentru ca, in acest moment, adevarata problema cu care se confrunta Japonia nu este imbatranirea populatiei in sine ci egalitatea democratica: accesul la ingrijire.

Evolutia demografica este perceputa sub doua unghiuri diferite: pentru unii inseamna o scadere a vitalitatii Japoniei. Pentru altii, ea reprezinta un semn al maturitatii societatii. Acestia din urma considera ca o perceptie strict cantitativa a imbatranirii neglijeaza aspectele calitative care tin de specificul societatii nipone.

In Romania, cea mai mare mortalitate se inregistreaza, in continuare, prin boli ale aparatului circulator (in crestere fata de 1990) si prin tumori (oarecum in scadere fata de 1990). " Fondurile pentru sanatatea romanilor nu sunt suficiente. In timp ce Romania cheltuieste pentru sanatate 80 de euro/ persoana, in tarile europene media este de 800 de euro/persoana. Cifrele vorbesc singure. Este evidenta subfinantarea. ", sustine, prof. dr. Mircea Cinteza, fost ministru al Sanatatii.

Cresterea disparitatii demografice intre Europa si Statele Unite va conduce la o dezvoltare continua a SUA - din punct de vedere economic si politic, comparativ cu o Europa in stagnare, care isi va pierde pozitia dominanta, si in raport cu alte parti ale globului, precum China, India sau America Latina.

Din pacate pentru Europa, solutiile sunt limitate: acceptarea de imigranti, care sa creasca numarul populatiei (solutie din ce in ce mai putin probabila in conditiile unui adevarat val nationalist - Franta, Germania) sau pierderea treptata a influentei in plan mondial. Insa, chiar si acceptarea de imigranti, este o solutie care va conduce, in timp, tot la un dezechilibru demografic in conditiile in care, pentru a compensa natalitatea foarte scazuta, Europa ar trebui sa accepte un milion de imigranti pe an, ceea ce este considerat a fi inacceptabil de catre cei mai multi europeni.

Cererea pentru servicii de sanatate

Imbatranirea populatiei, costurile ridicate ale noilor tehnologii medicale, cresterea exigentelor populatiei sporesc cererea de servicii de sanatate. Guvernele se confrunta cu o crestere a costurilor peste capacitatea cetatenilor de a plati pentru serviciile de sanatate, in special prin mijloace colective, precum asigurarea sociala. Cea mai afectata categorie de populatie ramane aceea a varstnicilor, cei mai mari consumatori de servicii de sanatate, cu cele mai mici venituri.

Deoarece numarul persoanelor in varsta este in crestere, procentul de boli cronice asociate varstei, precum boli cardiovasculare, fractura de sold si boala Alzheimer, creste si el. Persoanele afectate de aceste patologii sunt consumatoare mai mari de servicii medicale si au nevoie de ingrijire la domiciliu. De exemplu, fractura de sold cauzeaza limitare fizica, spitalizare, morbiditate continua si mortalitate excesiva. In 1996, cele mai mari rate ale spitalizarii se intalneau in Austria, Finlanda si Islanda (1 din 4 persoane), iar cele mai mici, in Japonia (1 din 10) si Mexic (1 din 7). Media pentru tarile industrializate a fost de 1 din 6 persoane spitalizate (1 din 8 pentru SUA).(1)

Costurile spitalizarii au fost: mai mult de 1.000$ in SUA, 632$ in Danemarca, intre 300 si 500$ in Ca nada, Spania, Italia si Regatul Unit. Cele mai mici sume cheltuite s-au incadrat intre 100 si 200$ in Islanda, Luxemburg, Finlanda, Grecia, Norvegia si Austria si mai putin de 100$ in Japonia, Cehia si Turcia.(1)

Crearea unei opinii favorabile fata de varstnic

Un factor indirect, dar important in atingerea unei varste inaintate intr-o stare de sanatate cat mai buna, este consecinta financiara a pensionarii. In 1992, procentul de persoane peste 65 de ani, care participau la procesul de productie (ce erau economic activi), era de 5,5% in Italia si 3,5% in Franta; in SUA - 15,5% si 16,5% in Irlanda (cifra valabila pentru aceste doua tari doar pentru barbati). Unele tari au programe foarte complete de pensionare, in timp ce altele asigura cu dificultate o remunerare dupa varsta pensionarii. In SUA si Marea Britanie, aproape 100% din persoanele care muncesc sunt acoperite de serviciile sociale, dar in China si India, doar 20% vor beneficia de pensie. Pensiile private au insemnat, in fiecare dintre tarile in care au fost implementate, si un impuls pentru sistemul public de asigurari sociale. In Romania, unde reforma este la inceput, " s-a estimat ca numarul maxim al persoanelor care vor intra in primul an in sistemul de pensii facultative este de circa un milion, persoane cu venituri peste medie. Fiind cea mai buna forma de economisire scutita de impozit, este asteptat ca valoarea contributiilor anuale sa fie de 400 euro pe an, cat deducerea fiscala. " (2)

Exista azi in randul populatiei anumite opinii, prejudecati, clisee, care considera ca batranii sunt complet inadaptabili la schimbari, conservatori, demodati, dominati de mentalitati si conceptii invechite, egoisti, irascibili, neajutorati, dependenti de ceilalti, rigizi, bolnavi si inutili. Se impune insa crearea unei opinii favorabile fata de varstnic si problemele sale, deoarece persoana varstnica isi gaseste din ce in ce mai greu loc in societatea moderna, societate care genereaza batranete, dar tinde sa o respinga si sa o izoleze. Un rol deosebit ii revine medicului de familie catre care batranii se adreseaza cu preponderenta. Medicul de familie este primul cu care varstnicul vine in contact si care adesea se vede nevoit sa rezolve multe din problemele de sanatate ale acestuia. In numeroase cazuri, insa, pacientul varstnic se confrunta cu exacerbari ale unor patologii cronice care impun spitalizare si care apoi necesita ingrijire la domiciliu.

Dezvoltarea gerontologiei

Gerontologia este stiinta care studiaza cauzele si mecanismele fenomenului de imbatranire, stiinta care a facut progrese importante prin studii de biologie moleculara si, mai recent, prin studii de inginerie genetica. De cealalta parte, geriatria este o disciplina medicala, ca toate celelalte, ce are in centrul atentiei tratamentul persoanei de varsta a treia, cu toata polipatologia aferenta, fiind stiut ca la varstnici apar mai multe afectiuni cronice, care, de multe ori, se acutizeaza. Geriatria este ramura medicala creata de prof. dr. Ana Aslan, o disciplina care capata din ce in ce mai mare importanta. In anul 1951, prof. dr. Ana Aslan intemeia, la Otopeni, institutul care astazi ii poarta numele si la care s-au tratat mari personalitati ale lumii. Cea mai importanta realizare a prof. dr. Ana Aslan a fost descoperirea efectului eutrofic si regenerativ al procainei si elaborarea produsului care a facut inconjurul lumii - Gerovital H3, cu efect profilactic si curativ asupra imbatranirii premature si a bolilor asociate varstei: reumatism, depresie, ateroscleroza, Parkinson, regenerare capilara si repigmentare, vitiligo si alte boli cronice.

La ora actuala, exista doua strategii generale pentru prelungirea vietii, si anume: eforturi pentru a invinge bolile majore si eforturi pentru modificarea proceselor biologice care insotesc imbatranirea. Abuzul de medicamente, automedicatia sunt mai frecvent practicate de varstnici, in speranta unei vindecari a maladiilor de care sufera. Specialistii subliniaza ca medicamentele recomandate varstnicilor au adesea efecte negative, unele dand reactii secundare nedorite, mai nocive decat boala pentru care au fost administrate. Cu toate ca nu s-a dovedit cu certitudine ca exista o substanta care mareste durata de viata maxima, cateva studii indica faptul ca anumite suplimente nutritive pot prelungi supravietuirea unor mamifere in laborator. Substante precum procaina, deanolul, deprenylul, levodopa, fenforminul si fenitoinul (din clasa medicamentelor) si vitamina E, piridoxina, pantotenatul, melatonina, cisteina, cromul si coenzima Q10. Exista 5 mecanisme identificate prin intermediul carora suplimentele actioneaza: antioxidant; antiglicare; influentarea metabolismului; imbunatatirea sistemului imun; actiunea la nivel cerebral. Pe aceste efecte se bazeaza multitudinea de suplimente nutritive care se promoveaza pe piata farmaceutica, la ora actuala. In incercarea de a vinde populatiei speranta unei prelungiri a vietii, farmacistii recurg, de multe ori, la tehnici spectaculoase de marketing.

Cert este ca un " elixir al tineretii " nu exista, iar procesul de imbatranire este ireversibil. Ceea ce poate face medicina la momentul actual este sa incetineasca procesul imbatranirii prin promovarea unui mod de viata sanatos, lipsit de excese si printr- o integrare sociala puternica a varstnicilor. Aparitia unor programe viabile de integrare in campul muncii si dupa varsta actuala a pensionarii trebuie sa constituie o politica de stat.

Adaptarea marketingului la cerintele pietei

In consecinta, pe fondul scaderii numarului populatiei de varsta scolara, cererea de servicii care se adreseaza persoanelor in varsta va creste, in timp ce sistemul educational si serviciile destinate copiilor si tinerilor vor regresa. Pentru a face fata acestor schimbari, este nevoie ca guvernele sa-si modernizeze serviciile fiscale in vederea reducerii dependentei de veniturile provenite din impozitele pe salarii. In acelasi timp, guvernele ar putea introduce taxe de utilizare pentru unele servicii guvernamentale, iar numarul parteneriatelor public-privat ar putea sa creasca. Astfel, guvernele vor putea sa echilibreze balanta intre cerere si costuri pe masura ce populatia imbatraneste.

Seniorii au cateva nevoi specifice, dar mai ales criterii de cumparare, altele decat consumatorii mai tineri. Reactiile lor psihologice, deciziile si alegerile lor sunt diferite. Nu-i convingi pe seniori in acelasi mod ca pe tineri si adulti; regulile de comunicare sunt sensibil diferite.

Asociatia Americana a Persoanelor Pensionte (AARP) numara in anul 2001, 33.000.000 de membri. Aceasta piata argintie creste ca potential in fiecare an, caci performantele fiecarei generatii le depasesc pe ale precedentei; mereu mai multe griji, cerinte si cheltuieli. Dar a atrage mereu un grup eterogen cum este cel al varstnicilor, nu este simplu. Cu varste care se deruleaza pe o jumatate de secol, modurile de viata, culturile, referintele nu pot fi aceleasi pentru toti. Argumente similare nu au aceeasi greutate la 60 si la 90 de ani.

Ca o concluzie, costul social al persoanelor in varsta este legat mai mult de lipsa lor de activitate decat de batranete. Inactivitatea si izolarea sociala mai mult de natura patogena, nu sunt alese de cei interesati, ci impuse de societate. Politica batranetii, mai mult decat longevitatea, ameninta societatea. Viitorul economic este putin previzibil si modul de viata al persoanelor in varsta dezvaluie cerinte care vor creste proportional cu nevoia de independenta. Conceptul de marketing trece in prezent printr- un proces de reevaluare, in raport cu noile abordari globale, tehnologice, economice si sociale cu care se confrunta firmele. Marile piete sunt inlocuite de micropiete; apar retelele de distributie multiple; clientii cumpara prin intermediul cataloagelor, telefonului si ofertelor TV; frenezia si activitatea promovarii produselor si a reducerilor de pret erodeaza treptat fidelitatea clientilor fata de o anume marca; modalitatile convetionale de reclama sunt din ce in ce mai ineficiente si costa din ce in ce mai mult. Toate acestea la un loc, impreuna cu alte modificari cauzate de evolutia pietelor, conduc la o singura concluzie, aceea ca firmele trebuie sa-si revizuiasca conceptele fundamentale si sa analizeze premisele care au stat inainte la baza succesului strategiilor de marketing.

Seniorii cheltuiesc mai mult

In fata unei astfel de evolutii demografice, in SUA, specialistii in marketing au avut ideea de a adapta produsele, ambalajele si publicitatea la nevoile si comportamentele consumatorilor trecuti de 50 de ani. Scopul este atragerea acestei populatii, care are un dublu avantaj, comercial vorbind: expansiunea numerica si resurse financiare. De exemplu:

In Japonia:

• cei 23 de milioane de pensionari cheltuiesc 215 miliarde de euro pe an;
• cei trecuti de 50 de ani detin 75% din uriasa bogatie nationala a Japoniei (11.000 miliarde de euro) si mai au, in medie, 30 de ani de viata inainte.

In Franta:

• puterea de cumparare a unei persoane trecute de 50 de ani este, in medie, cu 30% mai mare decat cea a unei persoane aflate sub aceasta varsta;
• 45% din totalul de masini noi este cumparat de persoane trecute de 50 de ani;
• pana in 2020, seniorii vor detine 2/3 din avutia nationala a Frantei.

In SUA:

• veniturile persoanelor trecute de 50 de ani depasesc 2.000 de miliarde dolari;
• seniorii detin 77% din activele financiare si 80% din banii plasati in casele de economii;
• cumpara mai mult de jumatate din totalul masinilor noi.(1)