La momentul actual, in Europa se considera ca sistemele care au la baza ideea de greseala sunt contraproductive, deoarece urmaresc identificarea greselilor individuale, a indivizilor care au gresit, in conditiile in care cercetarile moderne arata ca cele mai importante cauze ale greselilor medicale sunt deficientele in sistem sau rutina.

In Austria exista paneluri de conciliere, un prim forum in care pot fi rezolvate conflictele dintre pacienti si doctori aparute in cursul tratamentului. Aceste paneluri sunt organizate la nivelul Colegiilor teritoriale ale medicilor, din regiunea unde s-a produs cazul, acestea suportand si costurile. Procedurile sunt voluntare pentru ambele parti si pot fi declansate printr-o cerere informala; de regula, este solicitata opinia unui expert independent. Concluziile panelului sunt considerate mai degraba recomandari, iar pacientul poate merge mai departe sa reclame in justitie.

In Germania, la nivelul Colegiilor Medicilor exista comisii de mediere/arbitraj sau comisii de experti sau ambele care se ocupa de cazurile de malpraxis. Este o procedura ieftina si rapida, potrivita cresterii numarului de cazuri de malpraxis. Comisiile de mediere dau o decizie cu privire la fundamentarea reclamatiei, dar nu fac referiri la nivelul despagubirii.

Comisia de experti ofera o opinie cu privire la conformitatea unui anumit tratament medical cu standardele in vigoare. Procedurile, in ambele comisii, sunt voluntare si gratuite; nici medicul si nici pacientul nu pot fi fortati sa recurga la aceasta solutie.

Concluziile acestor comisii nu sunt definitive, pacientul poate merge mai departe sa reclame cazul in justitie, dar, de regula, aceste decizii au o oarecare importanta in deciziile curtilor de justitie. Germania este singura tara europeana in care curtea de justitie poate propune aranjamente extrajudiciare cu ajutorului unui mediator specializat.

In Olanda, in spitale exista comisii de arbitraj care analizeaza plingerile in care se acorda despagubiri de pina la 4500 euro. Aceasta reprezinta o solutie rapida si ieftina pentru rezolvarea disputelor de mica anvergura.

In Spania, in virtutea unei legi din 1988, exista institutii de arbitraj pentru medici, psihologi, dentisti si alti profesionisti din domeniul sanitar. Este de remarcat numarul mic de plangeri care ajung in fata tribunalului (15%).

In Marea Britanie, la sfarsitul lui 2005, Departamentul de Sanatate a introdus in Parlament un proiect de lege care sa permita oferirea unei alternative pacientilor in litigiile care implica o suma mica de bani. In prezent, functioneaza Litigation Authority, care are rolul de a rezolva pe calea medierii, cale administrativa, cazurile de malpraxis. Astfel, in Marea Britanie doar 4% dintre plangeri ajung in justitie.

Franta este singura tara europeana care are un veritabil sistem care nu este bazat pe greseala, dar aceasta numai pentru anumite prejudicii, care nu produc dizabilitati mai mari de 24%. Astfel, une le leziuni sunt despagubite indiferent de greseala. Exista posibilitatea de a oferi compensatii pentru accidente terapeutice si infectii produse in timpul spitalizarii, cazuri in care nu este necesara stabilirea existentei unei greseli. Aceasta abordare are la baza principiul solidaritatii. In faza initiala a procedurii, pacientul se adreseaza unei comisii regionale de conciliere si compensare care evalueaza prejudiciul cu ajutorul unor experti, verifica daca leziunea reclamata de pacient se incadreaza pentru despagubire sub principiul solidaritatii, unde nu este necesara stabilirea existentei vreunei greseli. Daca leziunea intra in aceasta categorie, biroul national pentru compensarea accidentelor terapeutice (ONIAM) ofera pacientului o intelegere pentru compensarea integrala a leziunii.

Daca pacientul nu este de acord cu termenii intelegerii, poate apela la curtea de justitie. In conformitate cu un studiu din 2006, 98% dintre plingerile adresate la ONIAM au fost solutionate favorabil. Daca ONIAM considera ca leziunea nu este eligibila pentru compensatie sub principiul solidaritatii, dar un profesionist din domeniul sanitar sau o unitate sanitara este responsabil/a de producerea leziunii in virtutea principiului greselii, societatea de asigurari sau unitatea sanitara sunt obligate sa prezinte pacientului o propunere de compensare a leziunilor suferite. In 2006, 40% dintre cazuri au ajuns la o intelegere in acest mod. Daca pacientul nu accepta propunerea, poate merge la curtea de justitie (60% dintre cazuri in 2006).

In tarile scandinave se pleaca de la premiza ca solutia pentru rezolvarea cazurilor de malpraxis si cresterea calitatii sistemului este de a nu blama medicii. In aceste tari, regula este de a despagubi numai pentru acele leziuni care ar fi putut fi evitate de un specialist experimentat. In tarile scandinave mai putin de 1% dintre plingeri sunt rezolvate in curtile de justitie. Plingerea adresata de catre pacient ajunge la o comisie destinata analizarii si solutionarii acestor cazuri, care analizeaza plagerea, apreciaza daca prejudiciul ar fi putut fi evitat de un specialist experimentat si stabileste o compensatie.

Daca pacientul nu este multumit se poate adresa unei instante superioare (Patients Injury Board of Appeal). Ambele instante isi desfasoara activitatea in mod gratuit pentru pacienti. Desigur, pacientul se poate adresa si curtii de justitie, dar aceasta presupune o serie de costuri si un risc economic semnificativ. Din aceste motive, circa 99% dintre plangerile de mailpraxis in Suedia, Finlanda si Danemarca sunt rezolvate prin proceduri administrative.

In functie de maniera de evaluare a cazurilor de malpraxis si de rezolvare a acestora, in Europa se pot identifica doua grupe de sisteme:

• sisteme bazate pe ideea de greseala (fault systems)
• sisteme care nu se bazeaza pe ideea de greseala (no-fault systems)

Un veritabil sistem care nu se bazeaza pe ideea de greseala ar trebui sa acorde compensatii economice pacientilor pentru orice prejudiciu produs in cadrul sistemului sanitar, indiferent daca acel prejudiciu putea fi evitat sau nu, daca s-a produs o greseala/eroare sau nu. Din acest motiv, este clar ca numai in Franta exista adevaratul sistem nebazat pe ideea de greseala, dar nu in totalitate, ci numai pentru acele prejudicii care pot fi compensate de ONIAM. In tarile scandinave nu se practica, de fapt, un sistem nebazat pe ideea de greseala, pentru ca in aceste tari trebuie demonstrat ca prejudiciul ar fi putut fi evitat de catre un specialist experimentat pentru a se acorda compensatii pacientului.

Tarile scandinave practica mai degraba un sistem in care medicii nu sunt invinovatiti, nu se cauta stabilirea individuala a vinovatilor ci identificarea deficientelor sistemului care stau la baza comiterii de greseli.

In sistemele bazate pe greseala (fault systems), de cele mai multe ori cazurile ajung in justitie, in timp ce sistemele care nu se bazeaza pe greseala (no-fault systems) au la baza rezolvarea plangerilor pe cale administrativa.

FORMELE RESPONSABILITATII PROFESIONALE

Responsabilitatea profesionala medicala poate exista singular sau concomitent sub mai multe forme:

• responsabilitatea juridica - penala sau/si civila
• responsabilitatea disciplinara
• responsabilitatea administrativa

Raspunderea juridica a medicului

Dupa cum se mentiona mai sus, raspunderea medicului poate fi penala sau civila.

Raspunderea penala deriva din constatarea unei infractiuni din culpa (vatamare corporala, ne glijenta in serviciu, omor din culpa, incalcarea secretului profesional etc) si nu exista prevederi legislative specifice profesiei medicale.

Raspunderea civila se evalueaza in baza procedurii comune privind prejudiciul creat pacientului prin actul medical. De regula, pacientul roman alege calea raspunderii penale si in subsidiar a raspunderii civile din ratiuni economice, deoarece in situatia comasarii celor doua actiuni, penala si civila, nu se plateste taxa de timbru, prohibitiva pentru majoritatea cetatenilor romani.

Desi legea 95/2006 impune atat organelor de urmarire penala cit si instantelor de judecata comunicarea oricarei actiuni impotriva unui medic legata de exercitarea profesiei, aceasta prevedere nu este respectata si nu avem o statistica privind numarul de cazuri si modalitatea de solutionare a acestora.

Raspunderea disciplinara a medicului

Raspunderea disciplinara a medicului apare atunci cand au fost incalcate principiile etice si normele deontologice prevazute in codurile profesionale. Ea poate aparea ca unica sau poate coexista cu raspunderea juridica si administrativa. Ea nu se poate substitui raspunderii juridice civile a medicului, deci nu poate fi echivalata cu malpraxisul chiar daca aceasta confuzie este frecventa in practica. Raspunderea disciplinara exista chiar si atunci cand nu s-a produs un prejudiciu material cert pacientului.

Competenta de a analiza raspunderea disciplinara o are Corpul profesional; in Romania aceasta atributie a fost delegata Comisiilor de disciplina ale Colegiului Medicilor din Romania. Codul deontologic al Colegiului Medicilor din Romania reglementeaza atat relatiile dintre medic si pacient cat si intre medici si ale medicului cu societatea. Incalcarea oricarei norme atrage in mod automat responsabilitatea disciplinara.