Credem despre medici ca sunt cei mai sanatosi oameni si detin reteta unui trai sanatos doar ca nu o aplica mereu. Si medicii cred despre ei ca nu-si pot permite sa se imbolnaveasca si mai ales sa ceara ajutor specializat. Cu atat mai mult cu cat acest ajutor ar trebui sa vina din partea unui psiholog sau psihoterapeut.

In lumea medicala, adictia (dependenta fata de o anumita substanta sau comportament) este vazuta ca o boala tratabila. Psihoterapeutii adlerieni vad adictia ca pe o solutie creativa pentru a evita sarcinile vietii, pentru a evita provocarile.

O prima adictie intalnita la cei mai multi medici de familie este fata de munca. De altfel, daca nu ar avea o adictie fata de studiu si de munca probabil nu ar reusi in aceasta profesie extrem de solicitanta.

Medicii de familie trebuie sa fie mereu informati cu privire la ultimele descoperiri in privinta diagnosticarii si tratamentelor tuturor afectiunilor, cu privire la deciziile privind regulile de prescriptie sau alte activitati birocratice. Totodata trebuie sa faca fata multimii de pacienti aflata zilnic la usa cabinetului.

Toate acestea explica nevoia dependentei de munca. Si totusi trebuie sa existe limite. Adictia fata de munca are efecte secundare pe termen lung.

Unul dintre cele mai grave este sindromul Burnout (epuizare totala), cel mai inalt nivel de stres legat de munca. Pe langa epuizarea fizica, profesia de medic este expusa si epuizarii emotionale. Oferirea de consultatii zilnice persoanelor de diverse varste, ce sufera de boli grave, unele aflate in stadii terminale, naste un puternic sentiment de compasiune.

Acesta poate fi si mai greu de controlat atunci cand medicul a avut experiente similare cu cele ale pacientilor sai.

Cele mai importante 3 solutii pentru medici sunt:

• sa se consulte cu alti colegi;
• sa-si planifice timp liber in mod regulat;
• cand nici o masura nu scade stresul, sa-si schimbe locul de munca. Uneori, doar o decizie radicala poate fi o solutie viabila.

Semnele deteriorarii

Dependenta medicilor fata de munca este in general acceptata de familie, prieteni, considerandu-se ca este o caracteristica a profesiei. Si totusi, exista semne care ar trebui sa-i ingrijoreze pe cei din preajma unui medic. Acestea ar fi :

• abuzul de medicamente, alte substante, suplimente nutritive;
• scaderea timpului petrecut cu pacientii, intarzierile sau absentele de la munca;
• greselile profesionale, medicul devine extrem de critic cu altii, depersonalizeaza pacientii, face afirmatii sarcastice, cinice la adresa pacientilor sau locului de munca.

Exista si semne fizice:

• puls rapid;
• probleme legate de somn, oboseala;
• scaderea rezistentei la microbi, slabiciune;
• probleme de memorie;
• modificari ale greutatii corporale;
• probleme gastrice, hipertensiune, dureri de cap,dureri musculare;

Astfel de simptome duc in plan psihic la o erodare spirituala, la retragere sociala, scad importanta acordata valorilor morale, afecteaza relatiile interpersonale si duc la degradarea personalitatii. In plan fizic reduc performanta muncii, cresc numarul de greseli, duc la o degradare a starii generale de sanatate. Medicii ar trebui sa se intrebe periodic cand au avut ultima iesire sau vacanta, fara sa ia in calcul participarea la conferinte.

Adictia fata de alcool sau alte substante Medicii au aceleasi vulnerabilitati ca restul oamenilor, mai mult, ei au acces mai rapid la substante ce pot induce dependenta. Exista chiar ideea ca prevalenta adictiilor in randul medicilor este mai mare decat in populatia generala. Totusi aceasta ipoteza nu a fost confirmata prin studii.

Conform unor studii britanice, prevalenta adictiei de alcool sau alte droguri in populatia generala este de 10%. Fara a exista studii specifice, se presupune ca acelasi procent este valabil si pentru populatia medicala.

Conform British Medical Association (BMA) 1 din 15 medici sufera intr-un anumit grad de dependenta fata de alcool sau alte droguri. Se estimeaza ca anual apar 400-500 de cazuri noi la nivelul Marii Britanii. De multe ori, cei care remarca prezenta adictiei la un doctor sunt colegii sai mai tineri. Acestia ezita insa sa raporteze, de teama sau dintr- un sentiment de datorie fata de mentorii lor.

S-a constatat insa ca odata recunoscuta problema de catre medicul implicat, recuperarea decurge bine. Tot conform BMA, adictia este considerata o boala care evolueaza si care poate fi abordata eficient printr-un tratament bazat pe abstinenta totala.

Adictia atrage blamarea profesionala si sociala, dar s-a constatat o toleranta mai mare fata de dependenta de alcool decat de alte substante.

Adictia nu ar trebui vazuta ca un semn de slabiciune sau esec, ci ca o problema clinica ce necesita tratament.

Studii realizate in SUA si Canada au aratat ca un tratament complex, incluzand internare si monitorizare pe termen lung, genereaza rezultate foarte bune in recuperarea medicilor. Cei mai multi sunt capabili sa-si reia munca in conditii de sanatate si siguranta (The Medical Association of Georgiaas Impaired Phsycians Program).

Atitudinea medicilor fata de sine

Medicii sunt pacienti extrem de dificili. Si asta pentru ca cei mai multi nu accepta ideea de a schimba rolul, de a fi pacient. Conform unui studiu realizat de revista britanica Pulse, 2 din 5 medici isi Aceasta atitudine poate reprezenta o solutie. Am avut in cabinet medici care au venit cu reticenta, pareau rezistenti si neincrezatori, desigur cei mai multi erau din alte localitati. Au plecat insa cu un sentiment de usurare, de incredere si de curaj in abordarea problemei. Uneori este nevoie de o singura sedinta de psihoterapie pentru ca medicul sa accepte situatia si sa doreasca sa ia initiativa in rezolvarea ei. Desigur, venirea la cabinet este cea mai mare initiativa, insa e nevoie de timp si consecventa pentru a renunta la comportamentele adictive in favoarea altor comportamente cu utilitate sociala.

Dr. Jack Warhaft, director al Victoria Doctors Health Prgram, Australia, a descris cum anume medicii sunt diferiti de alte persoane cu adictii. Astfel ei au un IQ si un nivel ridicat de informare, stiu toate raspunsurile, au probleme legate de schimbarea rolului din medic in pacient, au acces la droguri (medicamente), se autoevalueaza si trateaza, intarzie, au un nivel ridicat de negare, sunt sinceri doar in mod selectiv, au tendinta de a dicta planul de tratament pe care-l vor urma, solicita un tratament special. Si totusi, prognosticul in vindecarea adictiilor nu este atat de rezervat pe cat cred medicii.

Dr Jack Warhaft a mai precizat ca din cei 220 de medici pe care i-a avut in tratament in ultimii 3 ani, 40% sufereau de abuz de substante. 88 pana la 92% din cazuri au fost tratate cu succes, in acelasi timp mortalitatea este crescuta in cazurile netratate sau cu prognostic rezervat. In 3 ani au fost inregistrate 3 decese.

Aparitia problemelor la locul de munca arata un stadiu deja avansat al bolii. Medicii aflati in acest autoprescriu medicamente pentru uz personal. Este vorba, in special, de antibiotice si calmante. Si studiul "Doctori pentru doctori" realizat de BMA a aratat ca o treime dintre respondenti isi prescriu singuri medicamente, iar 1 din 10 respondenti a recunoscut ca foloseste alcoolul sau alte droguri pentru a face fata muncii sau bolilor.

Cand este vorba despre o adictie, oferirea de sprijin si tratament pentru medici este o si mai mare provocare. Prezenta unei adictii la un medic este socanta si considerata jignitoare. Cum statisticile arata ca exista astfel de cazuri, medicii ar trebui preveniti, consiliati, invatati ca adictia poate face parte si din viata lor. Cel mai des apare problema vinei si rusinii fata de inabilitatea sa, ca adult inteligent care poate sa faca asemenea acte irationale si lipsite de inteligenta.

Lucrurile merg mai usor daca medicii cu adictii sunt tratati ca si colegi, iar cunostintele lor sunt folosite pentru a ajuta la recuperarea rapida si complianta fata de tratament. Adesea medicii nu cer ajutor direct, ei incearca sa se informeze si cauta sa obtina consultatii secrete, eventual in alte localitati, pentru a fi siguri ca au parte de confidentialitate.

Aceasta atitudine poate reprezenta o solutie. Am avut in cabinet medici care au venit cu reticenta, pareau rezistenti si neincrezatori, desigur cei mai multi erau din alte localitati. Au plecat insa cu un sentiment de usurare, de incredere si de curaj in abordarea problemei. Uneori este nevoie de o singura sedinta de psihoterapie pentru ca medicul sa accepte situatia si sa doreasca sa ia initiativa in rezolvarea ei. Desigur, venirea la cabinet este cea mai mare initiativa, insa e nevoie de timp si consecventa pentru a renunta la comportamentele adictive in favoarea altor comportamente cu utilitate sociala.

Dr. Jack Warhaft, director al Victoria Doctors Health Prgram, Australia, a descris cum anume medicii sunt diferiti de alte persoane cu adictii. Astfel ei au un IQ si un nivel ridicat de informare, stiu toate raspunsurile, au probleme legate de schimbarea rolului din medic in pacient, au acces la droguri (medicamente), se autoevalueaza si trateaza, intarzie, au un nivel ridicat de negare, sunt sinceri doar in mod selectiv, au tendinta de a dicta planul de tratament pe care-l vor urma, solicita un tratament special. Si totusi, prognosticul in vindecarea adictiilor nu este atat de rezervat pe cat cred medicii.

Dr Jack Warhaft a mai precizat ca din cei 220 de medici pe care i-a avut in tratament in ultimii 3 ani, 40% sufereau de abuz de substante. 88 pana la 92% din cazuri au fost tratate cu succes, in acelasi timp mortalitatea este crescuta in cazurile netratate sau cu prognostic rezervat. In 3 ani au fost inregistrate 3 decese.

Aparitia problemelor la locul de munca arata un stadiu deja avansat al bolii. Medicii aflati in acest stadiu sufera de izolare si se afla intr-o permanenta stare de negare.

Un tratament complet implica interventia imediata, evaluarea si gasirea resurselor de vindecare, terapia nein trerupta, in general in cadrul unei clinici, internarea, implicarea familiei, reintegrarea la locul de munca si, implicit, monitorizare si un plan in cazul recaderii. Pot sa apara situatii de recadere din cauza furiei nerezolvate, sentimentelor de vina, rusine, izolarea, esecul in focusarea atentiei pe abstinenta, problemele de la locul de munca.

The Sick Doctors Trust este o organizatie britanica care ofera sprijin medicilor cu adictii. Princi piul dupa care se ghideaza este ca asa cum a recunoscut si Organizatia Mondiala a Sanatatii, adictia este o boala si exista tratamente. La linia telefonica pusa la dispozitia medicilor ce intampina astfel de dificultati, se primesc aproximativ 20 de apeluri noi pe luna. Pe langa adictiile fata de alcool sau droguri medicii se plang si de adictii precum cea de internet, liniile chat sau abuzul de alimente. Si acestea au aceleasi efecte asupra familiei precum alcoolul sau alte droguri, dar nu implica sentimente de rusine si nici nu au consecinte grave asupra locului de munca.

De asemenea, The Ontario Medical Association are o linie de urgenta la dispozitia medicilor, la care anual se primesc aproximativ 130 de apeluri. 30 % provin de la colegi ai unor medicii cu adictii, iar 20 % din partea familiilor. Unii dintre apelanti sunt totusi chiar medicii cu adictie care incearca sa-si pastreze anonimatul.

Perspectiva psihoterapeutica

Psihologia Individuala (adleriana) trateaza persoana holistic, ca un intreg, astfel incat in cazul adictiilor, ele nu sunt vazute si tratate individual, ci intregul stil de viata al persoanei trebuie inteles. Modul in care persoana face fata provocarilor vietii este important. Adictia se trateaza atunci cand pacientul, ca entitate unitara, decide sa se schimbe.

Vedem adictia ca pe o modalitatea de a scapa de sarcinile vietii. Fiecare om ar trebui sa functioneze in 3 sarcini majore: munca, familia (relatiile intime) sau relatiile sociale (prietenii). Excesul in functionarea intr-o anumita sarcina poate duce la neglijarea altora si la aparitia problemelor. De exemplu, adictia de munca "ajuta" persoana sa renunte la functionarea in celelalte sarcini, cum ar fi casnicia sau prietenii. Adesea, dezamagirea, umilinta, durerea, fac ca drogurile sau alcoolul sa fie vazute ca o solutie pentru ca persoana sa se simta mai bine.

Cei care sufera de adictii adesea au un sentiment de gol, ce poate fi explicat prin absenta sentimentului ca apartin. Adictii pot avea cei care au suferit in copilarie, care au simtit ca nu apartin. S-au simtit neglijati si atunci apeleaza la adictie pentru a trai o iluzie placuta. Dar si cei care au fost rasfatati ajung, ca adulti, sa nu suporte provocarile vietii.

Chiar daca parintii au gresit fata de ei in copilarie si ei au avut un raspuns gresit, ce nu a fost niciodata corectat.

Adictia este o scuza foarte buna pentru neasumarea responsabilitatii. De altfel, oamenii cu adictii sunt oameni extrem de creativi si asta deoarece gasesc solutii inedite pentru a ocoli sarcinile vietii.