Cum s-a ajuns la aceasta criza in sistemul sanitar?

Fara discutie ca in acesta criza s-a ajuns in urma a mai bine de un deceniu de alocari bugetare aflate cu mult sub nivelul nevoilor sistemului sanitar. In ultimul deceniu media alocarilor pentru sanatate a fost de 3 - 4% din PIB. Era normal ca intr-o asemenea perioada lunga de timp sa apara disfunctionalitati grave in sistem. Si apoi, aceste disfunctionalitati sa se transforme intr-o criza sociala de avengura, caz pe care il vedem acum.

Mecanismul de bugetare pentru sanatate, in ultimii 6 - 8 ani, a fost urmatorul: se bugeta necesarul pentru primele 3 trimestre, iar cel de-al 4-lea trimestru era finantat in urma rectificarii bugetare care se realiza in vara anului respectiv. La fel s-a intamplat si anul acesta, cu toate ca se stia ca va fi un an de criza si ca produsul intern brut va scadea. In anul 2009 s-a luat decizia sa se aloce doar 3,2% din PIB pentru Sanatate, fata de 4,2% din PIB cat a fost in anul 2008, iar in momentul in care ar fi trebuit sa se faca rectificarea bugetara pozitiva pentru acordarea sumelor necesare pentru trimestrul IV al acestui an, practic nu au mai existat bani la buget. In aceasta situatie, trimestrul IV al acestui an a ramas descoperit si de aceea a aparut Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 104/2009, atat de mult comentata, care a permis angajarea de credite in valoare de 2.800 de milioane de lei in contul anului 2010.

Din acest motiv, bugetul Sanatatii pentru anul viitor trebuie sa includa 5 trimestre de consum in loc de patru, deoarece cheltuielile corespunzatoare trimestrului 4 ale anului 2009 au fost au reportate in anul 2010.

Cine e direct raspunzator de aceasta situatie de criza?

In toate cazurile este vorba de decizii politice. Este foarte adevarat ca PIB-ul Romaniei nu se compara cu cel al tarilor industrializate si chiar mediu dezvoltate, dar nivelul de alocare din produsul intern brut pentru Sanatate este o decizie 100% politica. Faptul ca un guvern decide sa aloce 3 sau 4 sau 6 sau 10% din PIB pentru Sanatate este o decizie absolut politica.

Sanatatea a fost – si este considerata la nivel individual ca find o prioritate de prim rang. Daca ne uitam la studiile sociologice, romanii declara intotdeauna ca sunt preocupati de starea lor de sanatate. Problema este ca niciodata aceasta prioritate individuala nu a fost ridicata la rang de prioritate nationala decat la nivel declarativ. Sa nu uitam insa ca toate partidele si-au propus sa ajunga la un nivel de 6% din PIB pentru Sanatate, in conditiile in care niciodata nu s-a putut depasi pragul de 4,5 %. De ce vorbim de acest 6% ca un prag minim? Pentru ca este nivelul minim al alocarii bugetare in celelalte tari din UE, cu exceptia Bulgariei, care este undeva spre 5%. Deci Romania nu numai ca aloca un procent foarte mic Sanatatii din bugetul sau, dar si suma la care se ajunge, in valoare absoluta, este mult sub nevoile sistemului. Si de aceea consecintele sunt vizibile din ce in ce mai mult in acutizarea unor probleme de sanatate ale populatiei, dar si in reducerea accesului populatiei la servicii medicale de calitate si la medicamente.

In acelasi timp nu putem sa neglijam faptul ca sistemul sanitar romanesc, in toate clasamentele la nivel european, este situat pe penultimul loc, sau pe ultimul loc. Un studiu recent al Health Consumer Powerhouse, organizatie nonguvernamentala europeana cu sediul la Bruxelles, care analizeaza comparativ sistemele de sanatate din toate tarile UE, a declasificat Romania – respectiv sistemul sanitar romanesc, in anul 2009 fata de anul 2008, de pe locul 27 pe locul 33, din 34 de tari. Asadar, sistemul sanitar romanesc este in mod evident in declin. Dar cu o alocare bugetara care reprezinta jumatate din minimul necesar, nici nu are cum sa obtina performante si nu are cum sa se ridice din acesta pozitie jenanta.

Nu cumva lucrurile au mers asa de departe si pentru ca o parte dintre actorii pietei farmaceutice au fost mult prea intelegatori cu factorii decizionali?

Nimeni nu putea anticipa ce se va intampla pe termen scurt, in conditiile in care cea mai mare parte a deciziilor luate de autoritati in acest an au fost luate fara respectarea procedurilor legislatiei referitoare la transparenta decizionala. Ceea ce traim acum este o situatie cu totul si cu totul exceptionala. Nicaieri nu se practica asemenea masuri cum sunt cele care au fost introduse in ultima zi de guvernare a Guvernului Boc, si anume prelungirea termenului de plata in mod unilateral, prin hotarare de guvern, in relatia dintre casele de asigurari si farmacii. Practic, termenele de plata de 60 de zile s-au transformat peste noapte in termene de plata de 210 zile. O masura luata, intempestiv, fara o minima negociere cu cealalta parte contractanta!

Acesta masura a fost luata, in conditiile in care s-a incercat, inca de la sfarsitul lunii august si pe tot parcursul lunii septembrie gasirea unei solutii pentru finantarea ultimului trimestru al acestui an. S-a propus introducerea unui mecanism de factoring de care sa beneficieze farmaciile si care sa ajute finantarea sistemului. Dar din cauza reticentei bancilor, si pentru ca autoritatile nu au putut sa vina cu niste garantii pe care bancile sa le accepte, guvernul a fost nevoit sa apeleze la singura solutie care o avea la indemana: prelungirea termenelor de plata, elaborarea acestei ordonante de urgenta, cu dreptul de a angaja credite in contul anului viitor. In acest moment tot disponibilul de bani care se colecteaza in Fondul National Unic al Asigurarilor de Sanatate este folo sit pentru plata salariilor, pentru mentinerea in stare de functionare a sistemului sanitar, iar tot ce inseamna plata medicamentelor si a anumitor servicii sanitare pentru semestrul doi al anului 2009, s-a amanat pentru anul 2010.

Care este previziunea cea mai sumbra in acest context?

Previziunea cea mai sumbra este falimentul unei bune parti din farmacii. Farmaciile independente in acest moment sunt extrem de vulnerabile, pentru ca ele sunt obligate sa isi plateasca contributiile catre stat – taxe, impozite, in acelasi timp trebuie sa-si plateasca si chiriile, angajatii… si nu in ultimul rand si furnizorii de medicamente. In conditiile in care farmaciile nu primesc sumele necesare si cuvenite lor din partea caselor de asigurari de sanatate, nu mai pot functiona in parame trii corespunzatori. Deja unele dintre farmacii au primit somatii pentru a-si achita facturile catre distribuitori. Este o situatie extrem de dificila, pentru ca in clipa in care distribuitorii vor solicita executarea silita a farmaciilor, practic farmaciile se vor inchide, lucru care ar putea antrena un mecanism de prabusire in lant - al farmaciilor, cu consecinte serioa se asupra accesului pacientilor la medicamente. si asupra sistemului sanitar in ansamblul sau.

Cum a fost posibil sa se ajunga la o asemenea situatie nemaiintalnita pana acum…

Printr-o proasta bugetare a fondurilor la nivelul sistemului sanitar. Si revenim la ce am mai spus: este vorba de vointa si decizii politice.

Invatamantul, in urma unei initiative cetatenesti, a ajuns sa aiba incepand din 2008 6% din PIB. Insa fara discutie ca acesti bani au fost introdusi in sistem fara ca sistemul sa fie reformat cu adevarat si sa permita obtinerea de performante. Nici in invatamant si nici in sanatate, nimeni nu a avut rabdarea necesara si nici clarviziunea sa incerce sa gandeasca ceva pe termen mediu si lung, sa lase sitemul sa functioneze o vreme mai indelungata. Fiecare ministru vine cu viziunea sa proprie, dar longevitatea ministrilor in functie este foarte scazuta. Daca ne uitam in urma, in Sanatate am avut 20 de ministri in 20 de ani! Lipsa unei continuitati pe termen mediu si lung, duce la irosirea de resurse si cheltuirea banilor in zadar.

Ce propuneri aveti pentru a redresa criza de pe piata farmaceutica?

In acest moment previziunile sunt foarte sumbre. Industria farmaceutica a reprezentat de ani de zile banca sistemului sanitar romanesc. Cand ceva nu functiona in sistem, fie se prelungeau termenele de plata, fie erau intarzieri la plati de o maniera formala, si de aceea s-a ajuns in situatii in care spitalele, cu toate ca aveau contracte cu distribuitorii, sa plateasca la 90 de zile , la 180 de zile si uneori chiar la termene mai indelungate. Deci producatorii au finantat de ani de zile sitemul sanitar. In acest an s-a ajuns ca producatorii de medicamente sa nu mai poata sustine sistemul asa cum au facut-o pana acum, deorece sunt secatuiti de resurse: prin introducerea pretului minim euro pean, prin calcularea pretului medicamentelor la un curs de 4 lei/euro - cu 7, 5 % sub cursul real, prin prelungirea termenelor de plata. Termenul de plata de 210 zile pentru farmacie, la nivel de producatori inseamna undeva spre 300 de zile, pentru ca noi suntem ultima veriga in lantul comercial. Or a finanta sistemul pe termen de 300 de zile, in conditiile in care cand dobanzile sunt de peste 10 % in acest moment, inseamna din start ca producatorul sustine functionarea sistemului cu echivalentul dobanzilor bancare pe o perioada de 10 luni.

Daca facem o socoteala simpla, observam contributiile semnificative ale producatorilor la finantarea sistemului sanitar romanesc. In medie, pretul medicamentelor a scazut cu cel putin 10% ca urmare a introducerii pretului minim european. Se adauga inca 7,5 % datorate diferentei de curs va lutar, inca 10% dobanda pe perioada de 10 luni, ceea ce inseamna aproape 30%, bani pe care producatorii ii pierd, dar sunt in beneficiul sistemului sanitar, permitandu-i sa functioneze. Deci, 30% din 2 miliarde de euro cat reprezinta piata farmaceutica romaneasca, ne duce catre o valoare mai mult decat semnificativa.

Ce se intampla cu cotizatiile fiecaruia dintre noi si ale angajatorilor catre Sanatate?

Problema e ca numarul celor care isi platesc aceste cotizatii este mic raportat la numarul celor care beneficiaza de asigurari de sanatate in sistem. In Romania, prin diverse legi, sunt acordate scutiri de la plata contributiilor la Fondul National Unic al Sistemului de Asigurari de Sanatate. Procentul populatiei care beneficiaza de serviciile sistemului de sanatate nu este de loc de neglijat. O masura corectiva pe care statul ar putea sa o dea, ar fi aceea de a-si asuma numarul de cetateni care beneficiaza de serviciile din sistemul de sanatate, dar nu platesc contributiile. Ori tocmai printr-o alocare mai generoasa a unui procent din PIB statul ar putea compensa acest debalans. Mai este si problema de transparenta la nivelul cheltuielii si colectarii fondului. Mai bine spus, a lipsei de transparenta! Ministerul de Finante nu ne comunica nimic, desi noi am cerut in mai multe raduri sa avem informatii despre nivelul de colectare, ca sa putem sa tragem si noi la randul nostru semnalele de alarma necesare. Este foarte clar ca aceasta lipsa de transparenta este cat se poate de paguboasa. In primul rand pentru sistemul sanitar. Putem aminti aici si despre taxa pe viciu care este colectata tot de Ministerul de Finante. Acest fond ar trebui sa fie la dispozitia ministrului Sananatii, dar iarasi, nici despre aceste sume de bani nu stim ce valoare au si pe ce se duc. Din informatiile pe care le avem, doar un sfert din ce s-a colectat pe taxa pe viciu a fost directionat catre Sanatate in acest an.

Cum sunt afectati pacientii?

Un prim aspect pe care doresc sa il mentionez este ca pana acum era un numar destul de mare de pacienti care nu stateau sa astepte retetele compensate si isi cumparau pe banii lor medicamentele. Acum, in plina criza economica, acestia sunt din ce in ce mai putini. Si cum lucrurile merg in paralel, am vazut declinul consumului de OTC-uri care se coreleaza cu declinul consumului in general de medicamente, in conditiile in care cheltuielile CNAS au crescut semnificativ.

Un alt motiv pentru cresterea acestor cheltuieli ale Casei, a fost alinierea cursului leueuro. De aici putem sa intelegem ingrijorarea pe care la un moment dat a manifestat-o Presedintele Casei Nationale de Asigurari. Cel de-al doilea aspect pe care voiam sa-l evidentiez, este ca pacientii, mai ales cei cronici, incep sa isi neglijeze din ce in ce mai mult tratamentele. Conform datelor statistice pe care le avem de la companiile de specialitate, ei isi asigura tratamentul, in medie, pentru doar aproximativ 7 luni/an. Asta inseamna ca ori isi subdozeaza tratamentul, fie nu il iau pe parcursul a 5 luni! Initiativa cetateneasca referitoare la alocarea prin lege pentru sistemul sanitar, a 6% din PIB, este o initiativa pe care orice cetatean responsabil al Romaniei trebuie sa o sustina. Este momentul in care societatea civila trebuie sa se coaguleze, si aici ma refer la asociatiile de pacienti, la asociatiile profesionale, care trebuie sa se organizeze si sa sustina din plin aceasta initiativa pentru a avea succes. A fost facut un prim pas, un pas dificil, si anume colectarea de semnaturi si validarea lor. Dar acest pas a fost facut si acum urmeaza batalia cu factorul politic. Avem semnale ca initiativa este sustinuta de Patronatul Farmacistilor, al Medicilor de Familie, de catre Colegiile Medicilor si Farmacistilor, Ordinul Asistentilor si Moaselor, organizatiile furnizorilor de echipamente si servicii medicale, precum si de alte ONG-uri reprezentative pentru societatea civila romaneasca.

Solutii de deblocare si de iesire din criza?

In buna masura, de la cei 6% din PIB necesari Sanatatii, pleaca tot! Mai este o decizie, tot politica, ce ar putea fi luata, si anume cresterea contributiei angajatilor si a angajatorilor catre FNUAS. Macar revenirea catre cei 14% pe fondul de salarii care nu ar impacta foarte mult nici la nivel individual, nici la nivelul companiilor, dar care ar putea sa ajute mult sistemul.

Termenul de 210 zile nu il puneti sub discutie ca o posibila relansare?

Aici lucrurile trebuie nuantate. Pentru ca in conditiile in care s-ar flexibiliza mecanismul de calcul al preturilor, sau s-ar introduce un mecanism de corectie a calcului preturilor medicametelor, in functie de evolutia reala a cursului valutar, am putea discuta de aparitia unor resurse care sa permita o prelungire a termenelor de plata in asa fel incat sa se poata iesi din blocajul financiar actual. Industria farmaceutica este secatuita de resurse, si nu mai poate sustine sistemul sanitar fara sa aiba o supapa de reglaj. De pilda supapa de reglaj ar putea fi reprezentata de un alt mecanism de calcul al pretului medicamentelor bazat pe media celor mai mici 3 preturi din UE, fapt care ar ajuta mult industria, desi impactul asupra nivelului preturilor din Romania ar fi foarte redus. In acest fel s-ar evita ca preturile din Romania sa mai afecteze alte piete importante, unde suntem tara de referinta. In acest moment un pret foarte mic in Romania, afecteaza pu ternic mo dul de calcul al medicamentelor in alte tari care reprezinta piete importante, sau chiar mult mai importante decat Romania, pentru companiile farmaceutice. Si atunci, companiile prefera sa marginalizeze Romania si fie lanseaza produsele mai tarziu pe piata noastra, fie isi retrag anumite produse, lucru care s-a intamplat de cand se aplica noua metodologie de calcul al preturilor.

Faptul ca medicamentele din Romania au cel mai mic pret din Uniu ne, pe langa ca a dus la scaderea profitului companiilor, a generat si un mecanism economic pe care noi il numim export paralel, adica Romania devine tara sursa de medicamente pentru celelalte tari din UE unde preturile sunt mai mari, lipsind astfel pacientii romani de medicamente care in anu mite cazuri le-ar putea fi vitale.

Cum vedeti lucrurile pentru anul 2010?

Incercam sa fim realisti. Tinand cont de pasii care trebuie parcursi in perioada urmatoare, este evident ca nu o sa putem sa avem in timp util o lege care sa acorde Sanatatii 6% din PIB pentru anul urmator. Dar e necesar sa fie alocate suficiente resurse cat sa fie acoperita bugetarea a 5 trimestre pentru anul 2010. Pentru ca sistemul sa functioneze cat de cat corect, noi am apreciat pentru 2010 un minim procentual de 4,5% din PIB.

De la 4,5% in 2010, la un 6% in 2011, ar fi un salt rezonabil si acesta ar putea fi facut in conditii de echilibru, fara sa perturbe foarte mult alte sectoare bugetare.