"Multi oameni par sa se schimbe atunci cand imbatranesc si asta pentru ca se simt nefolositori. Ei incearca sa-si recupereze valoarea si sa-si imbunatateasca imaginea de sine purtandu-se asa cum o fac adolescentii. Vor sa arate in multe feluri ca nu sunt batrani si ca nu vor fi trecuti cu vederea, altfel devin dezamagiti sau deprimati " (Alfred Adler, intemeietorul Psihologiei si Psihoterapiei Individuale).

Acest citat sintetizeaza perfect dorinta oricarui batran. Nu e nimic nou, nimic surprinzator. Si totusi, cei mai multi dintre cei care-i inconjoara nu-i sprijina. Apropiatii, medicii fac adesea doar gesturi prin care cred ca le usureaza suferinta, dar nu se mai gandesc practic cum sa previna imbolnavirea lor, sa le imbunatateasca starea de sanatate si sa-i sprijine in activitati sociale. In legatura cu batranii, cel mai des auzim doar despre ingrijirile paliative.

Investigatiile si tratamentele complexe sunt evitate

Cresterea sperantei de viata trebuie sa duca si la cresterea preocuparii fata de rezolvarea problemelor medicale ale persoanelor in varsta. Desigur, nu toti batranii sunt bolnavi, insa cei mai multi au diverse afectiuni, agravate de tristete, singuratate, neajutorare.

Este de asteptat ca batranii sa traiasca din ce in ce mai mult. Peste 30 de ani, speranta globala de viata ar putea creste cu 7-8 ani. In urmatorii 50 de ani, numarul celor cu varste cuprinse intre 65 si 84 de ani ar putea sa se tripleze. Va creste si numarul batranilor bolnavi sau cu diverse dizabilitati. La fel si cererea de servicii medicale si ingrijiri.

Cu toate acestea, in prezent, cei mai multi batrani nu beneficiaza de investigatii radiologice complexe, iar in cazul unor boli grave nu primesc tratamente considerate agresive (chimioterapie, interventii chirurgicale) considerandu-se ca sunt prea batrani.

S-a ajuns ca 80% din infarcturile mortale si 60 % dintre cei care mor din cauza cancerului sunt persoane de peste 65 de ani. Asemenea procente indica nevoia unui screening complex in randul acestei categorii de populatie. Si totusi 9 din 10 adulti de peste 65 de ani mor fara sa fi beneficiat de un screening adecvat. (CDC report Healthy Aging for Older Adults, 2003)

Medicii fac adesea presupuneri privind starea de sanatate referitoare la pacientii batrani, bazandu-se pe varsta lor si nu pe functionarea fizica. In acest fel se ajunge ca multe boli sa fie considerate de netratat.

Niciodata nu e prea tarziu pentru prevenirea bolilor

Educatia sanitara este indreptata in special asupra copiilor si adultilor. Se presupune ca acei oameni care pana la varsta senectutii nu au inteles ce e bine si ce nu e bine nu vor intelege nici acum. Si totusi e bine sa le aratam ca oricand pot face un lucru bun pentru sanatatea lor.

De exemplu, renuntarea la fumat. In randul batranilor, acest obicei este o problema ignorata. Ei nu mai beneficiaza de controale de rutina, pentru ca atat ei, cat si medicul considera ca este greu sa se mai lase de fumat dupa atatia ani si ca oricum raul a fost deja facut si este ireversibil. Si totusi, la 24 de ore dupa ultima tigara riscul de a avea un infarct descreste, iar la 3 luni dupa renuntarea la fumat circulatia se imbunatateste si functionarea plamanilor creste cu 30%. Totodata, intre 1 si 9 luni de la renuntarea la fumat tusea, congestia sinusurilor, problemele de respiratie si oboseala scad.

Si recomandarea unor exercitii fizice nu trebuie neglijata. O persoana in varsta, nefumatoare si care este activa fizic are o speranta de viata mai mare decat una nefumatoare pasiva.

Exercitiile fizice ii ajuta totodata pe batrani sa fie independenti o cat mai lunga perioada de timp.

Un alt element ce poate ajuta la prevenirea imbolnavirii este o hrana adecvata. Stiut fiind faptul ca batranii tind sa neglijeze acest aspect, poate recomandarea unei diete le-ar fi de folos.

A fi batran nu inseamna obligatoriu a fi depresiv

Observam ca batranii sunt posaci, nemultumiti, revoltati si este foarte greu sa le intri in voie.

Tristetea poate avea cauze usor de inteles: pierderea statutului social, sentimentul inutilitatii, pierderea prietenilor dragi, durerile fizice determinate de suferinte cronice. Barbatii sunt mai deprimati pentru ca in relatia de cuplu dezvolta o atitudine pasiv-dependenta, iar pierdearea partenerei este de nesuportat. Tristetea poate fi trecuta usor ca o caracteristica a varstei inaintate. Si totusi, asta nu inseamna ca trebuie ignorata. Nu de putine ori batranii sunt atat de tristi incat nu se mai ingrijesc, grabindu-si astfel sfarsitul, iar unii dintre ei recurg chiar la suicid.

In SUA, varstnicii au o rata de suicid de 4 ori mai mare decat media nationala. Cu toate acestea, cei mai multi medici si psihologi cred ca depresia la batrani si tendintele de sinucidere sunt normale si acceptate pentru varsta lor.

Statisticile arata ca 75% dintre batranii care se sinucid o fac in primele 4 saptamani dupa vizita la medicul de familie, iar 39% in aceeasi saptamana cu vizita. Asta poate arata discrepanta dintre nevoile ce tin de sanatatea mentala a pacientului si demersul terapeutic initiat de medic. (Journal of the American Geriatrics Society 48, nr 2, 2000)

O alta problema o reprezinta deteriorarea personalitatii. Pe langa demente precum Alzheimer, apar si modificari importante ale personalitatii. Batranul poate deveni narcisist, paranoic, agresiv, care pretinde mereu. Toate acestea sunt dificil de suportat de cei din jur, dar si de medicul de familie, care intra destul de des in contact cu o persoana varstnica. Astfel, medicul trebuie sa-si dezvolte abilitati speciale in lucrul cu batranii. Daca reuseste sa le castige respectul, va avea parte de pacienti cooperanti si care nu le vor mai bate la usa saptamanal.

Relatia medic - varstnic

Stim cu totii ca in fata cabinetelor de medicina de familie, cei mai multi pacienti care asteapta sunt varstnici. Sunt nemultumiti pentru ca stiu ca nu intra primii, ca medicul nu va avea destul timp sa-i asculte, ca nu vor primi reteta dorita.

Fara sa o recunoasca, batranii sunt de fapt nemult umiti pentru ca simt ca si-au pierdut statutul social, ca nu mai au un rol important si nu sunt respectati. Batranii constata ca o data cu avansarea in varsta pierd insemnatatea pe care o aveau in ochii altora, din cauza ca nu mai sunt atat de activi in indeplinirea rolurilor sociale. Rand pe rand ei pierd rolul de parinte, se retrag, sufera de boli cronice si trebuie sa faca fata pensionarii.

Medicul poate sa-i ajute incurajandu-i sa aiba o atitudine indreptata spre activitate, o straduinta optimista pentru a insemna ceva, pentru a avea un rol in orice stadiu al vietii. Totodata, ei pot sa le stimuleze dorinta de a fi conectati, integrati.

Se spune despre batrani ca sunt depresivi, de fapt sunt descurajati pentru ca esueaza in a face fata sarcinilor vietii in perioada imbatranirii. Astfel incurajarea, valorizarea este cea mai buna tehnica de abordare a lor.

Desi lucrurile par simple, adesea relatia medic-varstnic este tensionata, frustranta. E clar ca si batranii sunt dificili, dar exista si anumite stereotipuri in modul de a-i privi, de a-i intelege. In primul rand, se spune ca ei nu se mai schimba. De fapt, orice om are potential de a se schimba toata viata. Iar reticenta batranilor la schimbare poate fi cauzata de dezvoltarea unor mijloace maladaptive.

O alta piedica o reprezinta ideea ca nu ar avea o viata psihica interioara prea bogata. Iar asta ii face pe medici si, in general, pe cei din jur sa nu dezvolte relatii profunde cu ei, ci doar superficiale. Chiar daca nu e neaparat atributia medicului, acesta poate oferi uneori pacientului varstnic mai mult timp in care sa vorbeasca despre preocuparile lui sau orice altceva decat strict despre starea de sanatate. Batranul se va simti valorizat si va incepe sa tina cont si de nevoile medicului in sensul de a nu mai bate pentru orice la usa lui.

Relatia cu un pacient in varsta poate fi afectata si de experienta anterioara a medicului cu batranii, chiar din familie. Medicul ajunge sa anticipeze teama, supararea, dezaprobarea, reactia de retragere sau supracontrolul. Asa ca incearca sa evite asemenea reactii din partea pacientului.

Si pacientul poate realiza un astfel de transfer, considerand doctorul un copil. Toate acestea pot afecta relatia dintre cei doi in detrimentul ambilor.

Gasirea unui scop

Nu e de ajuns sa incercam sa-i facem sa se simta mai bine fata de pierderea tineretii, ci si sa-i ajutam sa-si gaseasca un scop, sa dea un sens trairii stadiilor tarzii ale vietii. Cei care se pensioneaza in jurul varstei de 60 de ani mai pot avea 20-30 de ani de provocari in care e bine sa aiba un scop, o semnificatie a traiului.

Desigur, unui medic poate i-ar lua mult timp si rabdare sa ajute pacientul sa-si gaseasca un scop pe care sa-l urmeze. Poate insa sa le explice rudelor ce au de facut pentru ca in final toata lumea sa se simta fericita si implinita. O solutie ar putea fi implicarea pacientului in activitati cu persoane de aceeasi varsta sau in proiecte de sprijinire a altor varstnici.

Dincolo de rabdarea si abilitatile de care e bine sa dam dovada in relatia cu varstnicii, nu trebuie sa uitam ca ei sunt niste oameni puternici. Ei trebuie sa faca fata provocarilor precum pensionarea, moartea prietenilor, pierderea, suferinta. Si totusi le fac fata cu o competenta psihologica mai buna decat a tinerilor. Experienta vietii i-a invatat sa dezvolte abilitati de a face fata, de a supravietui si chiar de a le merge bine.

Anda PACURAR
Psihoterapeut formator
Membru al Asociatiei pentru Psihologie si Psihoterapie Adleriana
tel. 0723.631.322