O stare puternica de anxietate, agitatie psihomotorie, idei delirante sau idei de persecutie. Sunt simptome pe care le pot manifesta unii pacienti ce se adreseaza medicului de familie sau farmacistului. Astfel de manifestari sunt specifice tulburarilor psihiatrice, dar frecvent le intalnim la consumatorii de alcool, droguri sau alte substante.

Multi dintre tinerii anxiosi sau care sunt suspectati de debut de schizofrenie sunt de fapt dependenti de substante. Evaluarea medicala si psihiatrica a lor este adesea greu de facut pentru ca sunt necooperanti si ascund adevaratele substante si cantitati pe care le consuma.

Medicul se poate simti adesea manipulat de un astfel de pacient si isi pierde rabdarea.
E important sa depaseasca aceste sentimente si sa poata contribui la ameliorarea starii pacientului prin alte mijloace. In primul rand, informatiile e bine sa le obtina nu numai de la el ci si de la familia lui, iar pe parcursul tratamentului sa mentina un contact strans cu membrii familiei. E important ca membrii familiei sa fie incurajati sa ceara sprijin si sa nu incerce sa faca singuri fata situatiei. Altfel, ei risca sa formeze un triunghi al dependentei format din persoana dependenta, o persoana care devine persecutor (care insista sa renunte la substanta) si una care devine protector (care ii gaseste mereu scuze si il ajuta). Atat persecutorul cat si protectorul nu fac decat sa intretina dependenta. De cele mai multe ori, membrii familiei cedeaza insistentelor victimei (consumatorul) de a nu cere sprijin specializat, sub promisiunea ca poate sa-si revina singur.

Adesea insa, incercarile sale sunt sortite esecului oricata vointa ar avea.

In acelasi timp familia trebuie sa fie pregatita sa faca fata unei lupte lungi si istovitoare. In procesul de recuperare apar recaderi care sunt descurajante atat pentru victima cat si pentru familie. Daca insa aceste recaderi sunt tratate ca facand parte din procesul de vindecare, situatia este abordata mai usor.

Dincolo de simptomele fiziologice, consumul de substante determina si afectari grave ale echilibrului psihic. Astfel, abuzul de substante se asociaza frecvent cu tulburari de personalitate - personalitate antisociala, borderline, narcisica. De altfel, in cazul evaluarii unui pacient care acuza simptome specifice anxietatii, depresiei, psihozei, trebuie sa fie luata in considerare si posibilitatea ca aceste simptome sa fie de fapt determinate de abuzul de substante.

EXAMINAREA MEDICALA

Un prim examen recomandat este cel de toxicologie. Iar testele de urina pot releva prezenta substantelor in organism. De obicei o substanta apare in examenul urinei timp de doua zile din momentul ingerarii. Sunt insa substante de tipul barbituricelor sau alcoolului care se depisteaza mai bine prin analiza sangelui.

In acelasi timp este necesar un examen somatic. Sunt semne ale consumului ce pot fi identificate la prima vedere - narile marite, culoarea galbena a pielii si ochilor, vocea ragusita, abdomenul proeminent semn al inflamarii ficatului, picioare si brate contractate, zgarieturi, rani, clipit si miscari ale ochilor anormale (prea rapide sau prea lente), palme rosii.

Alte semne sunt vizibile la o examinare mai atenta. Abuzul subcutanat sau intravenos poate fi identificat dupa cicatricile, abcesele, infectiile, hepatita, tetanos. Drogurile inhalate (cocaina, heroina) pot duce la perforarea septului nazal, hemoragii nazale, rinita. Iar uzul de cocaina, fumatul anumitor droguri pot duce la bronsita, astm sau alte conditii respiratorii cronice.

DEPENDENTA

Conform DSM IV (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders) dependenta este o nevoie fizica sau psihica de a lua o substanta. Dependenta psihologica numita si habituare se caracterizeaza prin dorinta pofta (craving) de substanta, continua sau intermitenta. Iar dependenta fiziologica se caracterizeaza prin toleranta, nevoia de a lua substanta pentru a evita aparitia sindromului de sevraj sau abstinenta. De altfel prezenta simptomelor de sevraj indica faptul ca nu este vorba doar de un abuz de substante, ci de dependenta.

SEMNELE INTOXICATIEI SI ALE SEVRAJULUI

In cazul substantei de tip opioid semnele intoxicatiei sunt: somnolenta, vorbire erbioasa, afectarea atentiei sau memoriei, analgezie, anore xie, pulsiune sexuala descrescuta, hipoactivitate. Daca este vorba de sevraj semnele sunt: pofta de drog, greata, varsaturi, mialgii, lacrimatie, rino ree, dilatare pupilara, transpiratii, diaree, febra, insomnie, cascat.

Cand e vorba de intoxicatia cu amfetamina sau cocaina semnele pot fi: transpiratie, frisoane, tahicardie, dilatare pupilara, tensiune arteriala crescuta, greata, varsaturi, tremor, aritmii, febra, convulsii, scaderea in greutate, uscaciunea gurii, impotenta, halucinatii, hiperactivitate, iritabilitate, agresivitate, ideatie paranoida.

Daca intervine sevrajul apar: disforie, oboseala, tulburarea somnului, agitatie, pofta.

Cand substanta consumata este un sedativ, hipnotic sau anxiolitic semnele sunt: vorbire ebrioasa, necoordonare, mers instabil, afecta rea atentiei sau a memoriei. In caz de sevraj apar: greata, varsaturi, stare de rau general, slabiciune, hiperactivitate, anxietate, iritabilitate, sensibilitate crescuta fata de sunete si lumina, tremor grosier, insomnie marcata, convulsii.

Mai sunt si alte substante fata de care toleranta organismului este mai mare, iar efectele daunatoare apar in urma consumului indelungat. Este vorba in special de cafea si tutun.

Cafeina se gaseste in cafea, bauturi acidulate, cacao, produse pentru slabit, ceai, ciocolata, medicamente impotriva racelii, stimulente etc. In cazul unei intoxicatii cu cafeina simptomele sunt: agitatie, insomnie, neliniste, nervozitate, congestia fetei, diureza, tulburari gastro intestinale, tresariri musculare, flux ratacitor al gandirii si vorbirii, tahicardie sau aritmii cardiace, agitatie psihomotorie.

In cazul unei intoxicatii grave pot sa afara simptome psihotice, anxietate. Sevrajul este marcat de cefalee ce poate dura 4-5 zile.

Tutun. Dependenta de nicotina este cea mai raspandita si cea mai letala tulburare prin consum de substante. Adesea este intalnita impreuna cu dependenta de alte substante. Fumatul determina boala pulmonara obstructiva cronica, cancere, boala ischemica coronariana, boala vasculara periferica. Sevrajul, care poate dura cateva saptamani, se caracterizeaza prin dorinta de nicotina, iritabilitate, frustrare, manie, anxietate, dificultati de concentrare, neliniste, cresterea apetitului.

Pe langa toate acestea, in ultima perioada se constata tot mai des situatii de abuz de bauturi energizante si de medicamente destinate stimularii activitatii nervoase folosite in tratamentul dementei de tip Alzheimer.

PSIHOTERAPIA IN DEPENDENTA DE SUBSTANTE

In astfel de cazuri, indiferent de tipul de substanta de care se abuzeaza, terapia individuala este adesea ineficienta, recomandata fiind terapia de grup. Desigur o terapie unu la unu (terapeut - client) poate ajuta persoana dependenta sa supravietuiasca abstinentei, dar mai departe are nevoie de resocializare, de suport din partea semenilor.

Clientii cu adictii sunt in general dificili. Cei mai multi beau sau consuma droguri inainte de intalnirea cu medicul, pentru a-i face fata.

Medicamentele sunt necesare in timpul tratamentului de dezintoxicare sub internare, pentru a evita convulsii sau delirum tremens, cand sufera de schimbari permanente ale starii sau cand a intervenit o psihoza, pe langa psihoterapie are nevoie de tratament psihiatric.

Pe langa semnele fiziologice descrise anterior, persoana dependenta are si un comportament specific: mesteca exagerat de multa guma, este agresiva, lipseste de la scoala sau de la munca, practica sexul intamplator, acuza palpitatii, atacuri de panica, insomnie, anxietatea alternata cu depresie, nu reuseste sa aiba o rutina a zilei.

Dupa oprirea administrarii substantei, din punct de veder psihic, poate interveni o stare de tristete care poate dura intre 6 luni si un an denumita depresie reactiva. In aceasta perioada e bine sa nu se prescrie medicamente care sa ajute la scurtarea perioadei, suferintei, iar simptomele sa fie ameliorate prin psihoterapie, grupuri de suport, terapie ocupationala.

Panica este un alt moment ce poate interveni in procesul de recuperare. Pacientul poate fi extrem de activ, are o dispozitie iritabila, maniacala. Apare teama de esec emotional si pacientul tinde sa se suprasolicite. Asa ajunge sa dezvolte atacuri de panica.

In aceasta perioada scopul terapeutic este de a-l mentine in prezent si nu de a rememora trecutul. Accentul se pune pe ce a facut in acea zi ca sa nu consume, ca sa-i fie bine, nu pe rememorarea copilariei care poate fi perceputa in aceasta stare ca fiind oribila, traumatizanta.

Terapia axata pe schimbarea convingerilor gresite debuteaza cu adevarat dupa cel putin 6 luni de sustinere si incurajare pentru a rezista vietii zilnice, prezente. Specialistul, fie psihoterapeut fie medic, trebuie sa-si aminteasca in permanenta ca in primul an de abstinenta pacientul e mai rau decat pare la prima vedere, e mai afectat, bolnav.

Are nevoie de program terapeutic, atat el cat si familia, pentru a suporta schimbarile din interior si din dinamica familiei. Nu-i poti cere sa functioneze in sarcinile vietii (munca, relatiile sociale, relatia intima) deoarece depune mult efort pentru a se abtine sa nu consume. Sunt situatii in care unii consumatori sunt prea entuziasti si vor sa recupereze rapid timpul pierdut, ei trebuie temperati pentru a nu se suprasolicita.

Organismul are nevoie de un an pentru a-si redobandi echilibrul chimic, neurologic. Iar in aceasta perioada este necesara monitorizarea programului, evenimentelor si mentinerea contactului cu familia. Pe parcursul procesului de vindecare apar diverse provocari de tipul problemelor de concentrare, afectarii memoriei, capacitatii de abstractizare, dezorientarii. E bine ca pacientul si familia sa fie avertizati pentru a nu se speria, a nu simti ca pierd controlul, lupta.

Daca trei sarcini importante ale vietii: munca, relatiile sociale si relatia intima sunt inca afectate in aceasta perioada, se poate pune accentul pe alte doua sarcini: grija fata de sine (alimentatie, somn, sport etc) si sarcina spiritualitatii. Este vorba de sensul pe care pacientul il da vietii. Sarcina spiritualitatii nu este vazuta in sensul de religie, bisericii, care in general este respinsa de persoana dependenta fiind considerata ridicola sau doar un sistem care pedepseste. Astfel, pacientul ar trebui directionat spre alt tip de grup, spre a gasi o implinire spiritua la. Ei trebuie sa faca fata unui paradox al acestei boli: chiar daca ei constientizeaza ca-si fac rau sunt dispusi sa reia consumul. In cazul persoanelor abstinente suferinta, doliul, sunt prelungite similar cu pierderea unei persoane dragi. Par sigure si calme, dar echilibrul lor este fragil.