Dupa circa 25 de ani de la aparitia in literatura a termenului de "bioetica", datorata oncologului Van Rensselaer Potter, este util sa reparcurgem drumul miscarii de idei cu acest nume, care a avut un succes rapid si substantial.

Toti recunosc faptul ca bioetica, in sensul propriu al cuvantului, apare in Statele Unite, si nu numai prin Potter, care i-a dat numele si i-a conferit o anumita semnificatie. Introducand termenul, el a subliniat ca bioetica trebuia sa constituie "o noua disciplina care sa combine cunoasterea biologica cu cea a sistemului valorilor umane". "Am ales - scria el - radacina bio - pentru a reprezenta cunoasterea biologica, stiinta sistemelor fiintelor; si etica pentru a reprezenta cunoasterea sistemului valorilor umane".

Potter specificase intr-adevar pericolul ce-l reprezenta, pentru supravietuirea intregului sistem, o ruptura intre doua domenii ale cunoasterii, cel stiintific si cel umanist. Distinctia neta intre valorile etice (ethical values) care reintra in cultura umanista in sens larg, si faptele biologice (biological facts) se afla, dupa Potter, la baza acelui proces stiintifico-tehnologic lipsit de discernamant si care punea in pericol omenirea si insasi supravietuirea pe pamant. Din acest motiv, el va numi bioetica stiinta supravietuirii (science of survival). Instinctul supravietuirii nu era suficient si aparea, in consecinta, necesitatea unei noi stiinte, bioetica. Potter prevestea nasterea unei stiinte noi, care sa descopere felul in care aceste cunostinte tehnico-stiintifice pot fi intrebuintate cu intelepciune, astfel incat sa favorizeze supravietuirea speciei umane si sa ridice calitatea vietii pentru generatiile viitoare. Singura cale posibila in fata iminentei catastrofe era crearea unei " punti " intre cele doua culturi, cea stiintifica si cea umanisticomorala; bioetica, de asemenea, nu trebuia sa se focalizeze numai asupra omului, spune Potter, ci trebuia sa cuprinda si biosfera in intregul ei, adica orice interventie stiintifica a omului asupra vietii in general . In acest sens, conceptul de bioetica are o semnificatie mai ampla fata de etica medicala traditionala.

In conceptia potteriana, bioetica porneste de la o situatie alarmanta si de la o preocupare critica privind progresul stiintei si al societatii; se exprima, in acest fel in mod teoretic, indoiala privind capacitatea de supravietuire a umanitatii, in mod paradoxal tocmai ca efect al progresului stiintific.

Descoperirile din acei ani si din cei imediat urmatori, anuntate in domeniul ingineriei genetice cu inspaimantatoarea posibilitate de a se construi arme biologice si de a fi alterat statutul insusi al formelor de viata, al speciilor si indivizilor, au conferit acestei probleme o mare rezonanta.

Faimosul obstetrician de origine olandeza, Andre Hellegers, angajat in cercetari in domeniul demografic si fondator al Kennedy Institute of Ethics considera bioetica o stiinta capabila de a reuni valori prin dialogul si confruntarea dintre medicina, filozofie si etica. Dupa Hellegers, deci, obiectul acestui domeniu de studiu nou, il constituie aspectele etice implicate in practica clinica. Desigur, Hellegers a fost primul care a introdus termenul de bioetica in lumea universitara - structurand in mod academic aceasta disciplina - si apoi a inserat-o in domeniul stiintelor biomedicale, politice si in mass-media. Asa cum s-a afirmat, conceptia lui despre bioetica va fi in consecinta cea care va prevala: bioetica va fi considerata de majoritatea oamenilor de stiinta ca o disciplina specifica capabila sa sintetizeze cunostintele medicale si pe cele etice. Trebuie sa i se recunoasca lui Hellegers si meritul de a fi indicat o metodologie specifica a acestei discipline noi. In aceasta perspectiva, noul termen de bioetica este adoptat in locul celui de "morala medicala" .

Deci, conceptia bioeticii potteriene a fost umbrita de mai renumita bioetica hellegeriana, pentru care mostenirea lui Potter a fost moderata, dar cu siguranta isi pastreaza importanta intrucat viziunea originala a unei bioetici globale cuprinde atat biosfera, cat si omul cu interactiunile reciproce pe termen scurt si lung. Rigoarea istorica ne obliga sa afirmam ca, deja cu cativa ani inaintea lui Potter si a lui Hellegers, si anume in 1969, aparuse faimosul Hastings Center. In Statele Unite discutia privind problemele etice ale experimentarii era deja acutizata, inainte chiar de anuntarea descoperirilor din sfera geneticii, de denunturile si procesele legate de unele abuzuri rasunatoare care se refereau la experimente facute pe om. In anul 1963, de exemplu, la Jewish Chronic Disease Hospital din Brooklyn fusesera injectate, in timpul unui experiment, celule tumorale unor pacienti in varsta, fara consimtamantul lor. In perioada 1965-1971, la Willowbrook State Hospital din New York, s-au facut studii pentru imunizarea impotriva he patitei virale, inoculand virusul unor copii handicapati internati in spital.

Daca experimentul se face pe embrion, cu scop terapeutic sau fara, trebuie sa ne intrebam inainte de toate care este realitatea globala a embrionului uman (ontologia) si care este valoarea lui; daca este vorba de o fiinta umana, un individ uman, atunci trebuie sa ne intrebam de semnificatia experimentului asupra fiintei umane individuale si va trebui sa se precizeze datoria cercetatoruluica atunci cand este vorba de un minor.

In concluzie, raportul dintre stiinta si etica precum si dintre stiintele biomedicale si bioetica, nu priveste numai momentul aplicativ al cercetarii, ci si momentul cercetarii si metoda cercetarii; in definitiv, bioetica este ca o viziune integrativa, comparativ cu cercetarea biomedicala.

Daca vorbim de medicina sub profilul asistentei si organizarii sanitare, factorul etic devine si mai relevant si integrarea intre cunoasterea stiintifica si forma etica de comportament este mai mult decat evidenta. Studiile facute in ultimii ani in domeniul antropologiei medicale au scos in evidenta insuficienta radicala a evaluarii stiintifice unilaterale in relatie cu conceptul insusi de boala, sanatate, prevenire etc. Incidenta factorului "personal" , psihologic si spiritual in cadrul asistentei este elementul decisiv nu numai in evaluarea starii sanatatii bolnavului, dar si in evaluarea operatorului sanitar.

In ceea ce priveste organizarea sanitara, este bine cunoscut faptul ca ea presupune educatia sanitara, colaborarea cetatenilor si necesita ca un criteriu - ghid pentru autoritate conceptul de dreptate in atribuirea resurselor si in oferta de structuri si servicii. Etica economiei si etica sanitara se intalnesc pe plan social in unele din cele mai importante capitole ale cheltuielilor publice in democratiile avansate.

Bioetica, dupa cum se poate constata din cele expuse despre originea sa istorica, a primit cea mai directa provocare din partea descoperirilor ingineriei genetice. In opinia publica, expresii ca "manipulare genetica" si "inginerie genetica" sunt percepute intr-un context de incertitudine si in acelasi timp de invitatie la vigilenta maxima.

Prin termenul generic de "manipulare genetica" se inteleg si alte interventii asupra vietii, mai ales asupra vietii copilului care urmeaza sa se nasca, ca de exempluprocreatia artificiala, care, direct si propriu-zis, nu implica interventii asupra codului genetic, ci asupra gametilor si embrionilor pentru a asigura procrearea.

Se inregistreaza atitudini diferite chiar printre cercetatori. Unii sunt optimisti, gandindu-se la marile sperante care se deschid in domeniul terapiei genetice sau geneterapiei: aceasta atitudine este proprie celor care lucreaza in domeniu, biologi moleculari sau genetisti, care atunci cand se gandesc la aceste sperante, nu doresc piedici sau obligatii ale legilor si nu dau importanta mijloacelor care ar urma sa fie folosite, ca in cazul experimentelor pe embrioni, considerate de unii necesare pentru atingerea scopului lor.

Altii sunt mai preocupati de posibilele devieri le gate de inginerie genetica, care, odata incepute, ar putea schimba statutul genetic al umanitatii, revolutie ce ar intrece, prin importanta, riscul oricarei alte revolutii de tip politic sau militar.

Este normal ca tocmai acest curent de opinii sa faca presiuni in favoarea unei legislatii clare, care sa supuna unor obligatii legale pe cei ce lucreaza in cercetare. Ne aflam, desigur, in fata unui moment important al istoriei stiintei si al istoriei umanitatii.

Niciodata etica nu a fost atat de importanta pentru medicina, biologie si societate: aceste descoperiri stiintifice au facut ca morala, care se ocupa de viata, sa fie un punct de interes pentru toti, o problema prioritara in societate si a societatii la nivel mondial. Trebuie sa adaugam ca aceasta tema se afla in atentia nu numai a moralistilor, dar si a organismelor nationale si internationale, care au elaborat unele acte normative.

Prima formulare isi are originea in concluziile la care a ajuns conferinta de la Asilomar din februarie 1975, la care au participat cei mai mari experti mondiali in manipularile genetice in vitro, care a furnizat o prima clasificare a riscurilor, a facut o lista a experimentelor care trebuie interzise, a sugerat necesitatea unor masuri de supraveghere si reglementare, relevand in acelasi timp posibilitatile pozitive existente pentru progresul uman.

Cele mai importante reglementari internationale sunt:

• Guidelines for Research Involving ADN Molecules, publicate in iulie 1977 de catre National Institute of Health (NIH) in SUA. Apoi (in 1984) aceste Guidelines au fost actualizate, fiind precizat ulterior domeniul de aplicare al cercetarilor si prevazute obligatii si proceduri bine specificate pentru Recombinant Advisory Committee (RAC) si pentru Federal Register.
• In 1985, acelasi NIH a precizat: Points to consider in the design and submission of human somaticcell gene therapy protocols. Aplicabilitatea este limitata la cercetarile efectuate in institutii care primesc deja finantare pentru cercetarile privind ADN-recombinat de catre NIH (dupa precedentele Guidelines).
• Raportul Williams in Regatul Unit, publicat in 1976 (Report of the working party of the practice of Genetic Manipulation). Raportul Williams prevede o autodisciplina a cercetatorilor prin elaborarea unui "cod de conduita."
• Raportul Comisiei de Ancheta a Parlamentului Germaniei Federale, privind perspectivele si riscurile ingineriei genetice, din 1987 (Deutscher Bundestag, Report of the Commision of Enquiry on prospects and risk of genetic engineering). Dupa modelul acestor normative au aparut si cele din alte tari: Australia, Canada, Franta, Tarile de Jos, URSS. "Legea pentru reglementarea ingineriei genetice" din Germania Federala din 20 iunie 1990 (Gesetz zur regelung von fragen der Genetechnik), cu modificarile sale succesive (Bundesgeschblatt 1993, I 2066 si Bundesgeschblatt 1994, I 1416).
• Legea Franceza, nr. 94-653, din 29 iulie, privind respectul fata de corpul uman. Temele de genetica sunt abordate in Titlul II, Art. 5.
• In privinta institutiilor comunitare europene, foarte importante sunt Raccomandazione 934 (1982) dell'Assemblea Parlamentare del Consiglio d'Europa si Raccomandazione della Comunita Economica Europea (CEE) n. 472 din 1982, care a elaborat norme de securitate pentru laboratoare si a propus ca in Conventia Europeana sa fie inclus asa-zisul " drept la diferenta " si anume interzicerea ingineriei alterative asupra indivizilor umani. Consiliul Europei, in cadrul Conventiei privind drepturile omului si biomedicina (numita " Conventie asupra bioeticii " ) a tratat si problematicile etice rezultate din sectorul geneticii (intreg capitolul IV, art. 11-14 este rezervat genomului uman. Ulterior, Comitetul de Ministri a aprobat pe 6 noiembrie 1997 un protocol suplimentar (dintre protocoalele suplimentare prevazute de aceeasi Conventie), in care se interzice clonarea umana. Anterior, acelasi Comitet emanase o Raccomandazione nr. R (92) 3 specifica, privind diagnosticarea si screening-ul genetic efectuat din motive de sanatate. De asemenea, Parlamentul European, la 16 martie 1989, a publicat o Rezolutie privind problemele etice si juridice ale manipularii genetice (doc. A2-327-88) si, mai recent, (12 martie 1997) Rezolutia privind clonarea (Do cument B4-209-97). Alte directive au fost emanate de catre autoritatile europene privind micro-organismele inginerizate.
• Asupra temei clonarii, in sfarsit, s-au pronuntat, la 18 martie 1997, Organizatia Mondiala a Sanatatii ( " Declaration sur le clonage " -Rapp. N. 756-CR-97).[2]

Promisiunile biotehnologiilor sunt, fara indoiala, incurajatoare, daca ne referim doar la posibilitatea depistarii si corectarii malformatiilor, diminuarii anumitor handicapuri, a tratarii unor maladii grave. Dar se cuvine a fi aplicate aceste biotehnologii de cineva nepregatit suficient pentru a utiliza o forta capabila sa modifice fundamental specia careia ii apartine? Oare nu exista riscul descatusarii unor forte necontrolabile si deschiderii drumului "totalitarismului" in biologie?

Omul, fiinta limitata in timp prin evolutia sa ontogenetica intre doua puncte (nasterea si moartea), poate sa se apropie de adevar, sa-si recapete demnitatea sa reala si libertatea, doar acceptandu-si imperfectiunile. Dorinta de a atinge perfectiunea prin inginerie genetica ar putea sa conduca la riscul de a derapa de la conditia umana.

"Consecinta fireasca a egoismului uman, a crearii de sperante ireale si a ispitei insolite, este incercarea de a te substitui lui Dumnezeu, de a actiona nu numai asupra mediului si lucrurilor neinsufletite, dar si asupra celulei vii, embrionului viu, a genei, a batranului invalid sau a copilului handicapat. Omul tinde la o dezvoltare in sine fara dragoste, fara aspiratie, fara perspectiva, fara independenta, fara libertate." [1]