Practic "pretul corect" este o expresie inventata de marketeri, pentru ca pretul poate avea atribute ca "mare" sau "mic", "atractiv" sau "prohibitiv", insa atributul "corect" nu poate fi folosit decat in extremis si in raport cu o referinta; nu exista pret corect in sine.

Pretul are valoare economica de semnal: in principiu, un pret mare arata o cerere mare si o oferta redusa, iar un pret mic o cerere redusa si o oferta abundenta. Partea economica nu poate fi eludata nici atunci cand vorbim de medicamente; practic, din totalul de 1,95 mld. EUR cat a fost piata medicamentelor in 2008, 83,1% (1,62 mld. EUR) au insemnat medicamentele eliberate pe baza de prescriptie, a caror pret este reglementat, si doar 16,9% (329 mil. EUR) produsele fara prescriptie (OTC), al caror pret se stabileste prin mecanismele pietei.

Ciclul de viata al medicamentului, cu impact asupra pretului

Medicamentul nou apare ca urmare a unei des coperiri; medicamentul original se inregistreaza sub patent si are de regula doar o concurenta indirecta; acest segment practic a fost motorul avantului industriei farmaceutice in ultimele decenii. Problematica inovatiei (si respectiv a protectiei intelectuale) in industria farmaceutica este foarte complexa, insa o sa punctam 2 aspecte principale: costul mediu initial ridicat al investitiei in cercetare-dezvoltare (peste 1 miliard de dolari pentru un produs inovator), care trebuie amortizat in perioada protectiei patentului prin practicarea unor preturi relativ mari, si scaderea ratei descoperirilor importante, in ciuda costurilor din ce in ce mai mari. Odata cu iesirea de sub patent a medicamentului original si deci "imbatranirea" tratamentului respectiv, se manifesta aparitia, cresterea si mai apoi atenuarea concurentei directe, intre medi camentele cu caracteristici asemanatoare (generice). In interiorul medicamentelor generice, in prima faza apar genericele de marca (branded, la care denumirea produsului este fie un nume depus, fie combinata intre denumirea comuna internationala si numele producatorului), urmate de genericele fara marca (un-branded, la care denumirea produsului este identica cu denumirea comuna internationala, DCI sau INN); intere sant pentru publicul larg si pentru specialistii sau decidentii putin familiarizati cu piata este faptul ca genericele fara marca, care constituie "asteptarea" cea mai importanta a autoritatilor si finantatorilor pentru constituirea unui volum insemnat de medicamente la cel mai mic pret, nu ofera nici o posibilitate de diferentiere sau protectie producatorilor, ceea ce inseamna practic lipsa motivatiei in investitii si dezvoltarea acestui tip de produse; practic aceasta este ultima faza in care ajunge un tratament inainte de disparitia sa de pe piata.

Preturile medicamentelor in Romania

Nu vom insista asupra considerentelor care au favorizat luarea unei decizii ca cea de reducere a preturilor, cum ar fi nivelul relativ ridicat al nevoilor si cel relativ redus al posibilitatilor sau constrangerile perioadei de criza economica, ci ne vom rezuma la a atrage atentia la pozitia Romaniei in raport cu contextul international si asupra evolutiilor ulterioare. Pentru ca – daca pana in momentul schimbarii preturilor vorbeam de o cerere mare si o oferta relativ bine reprezentata pe majoritatea ariilor terapeutice - ne temem ca deacum incolo o parte a ecuatiei se va modifica si aceea nu va fi cererea.

Romania s-a descurcat cum a putut in ultimii 20 de ani in problema medicamentelor si a preturilor acestora. In deceniul trecut, dupa impactul initial cu industria farmaceutica globala, autoritatile din sanatate au "reusit" sa limiteze perspectivele dezvoltarii producatorilor locali traditionali (inca de stat la epoca respectiva) prin practicarea preturilor mici si fixe la medicamentele locale in conditii de instabilitate financiara, conditii in care doar cativa producatori privati - mai mici, mai agili si mai orientati catre piata - au reusit sa se dezvolte.

In deceniul actual, autoritatile au optat pentru dereglementarea preturilor la produsele OTC si au abordat preturile la medicamentele pe reteta – pana in 2009 - in general prin conservarea preturilor in moneda forte la valoarea din momentul intrarii pe piata. Spre comparatie, in 1998 aveam o piata totala de 400 mil.USD, cu 490 mil. unitati ce acopereau 2,8 mld. zile de tratament, iar in 2008 de 1,95 mld. EUR, cu 506 mil. unitati ce acopereau 4,8 mld. zile de tratament; in materie de preturi, pretul mediu ponderat al unei zile de tratament a crescut, intre 1998 si 2008, de la 16 centi la 39 centi pentru medicamentele pe baza de prescriptie si de la 10 centi la 29 de centi pentru produsele OTC.

Aici este momentul potrivit pentru a puncta cateva aspecte: preturile la medicamente au fost in sens istoric sensibil mai mici in Romania fata de Europa de Vest si chiar fata de tarile vecine (spre exempli ficare, unul din tre cele mai uzuale medicamente costa in anii ’90 in Slovenia 8 dolari si era considerat "ieftin", iar in Romania costa 1,20 dolari), iar preturile de producator practicate de companiile farmaceutice in Romania, contrar unui curent de opinie mai recent, nu au fost lipsite de realitate (peste 40% din medicamentele pe baza de prescriptie au fost inregistrate direct la pretul cel mai mic din Europa, iar aproape 50% au fost doar putin peste pretul minim european, stiut fiind faptul ca suntem o piata senzitiva la pret). Mai mult, preturile la producator nu au crescut la aceleasi medicamente; in timp ce o mare parte a medicamentelor si-au pastrat preturile nemodificate o perioada mare de timp (spre exemplu, una din cefalosporinele injectabile frecvent folosite a costat timp de peste 15 ani 13,00 CHF), o parte insemnata din medicamente si-au redus preturile (spre exemplu, Am picilina capsule costa la inceputul anilor ’90 peste 5 dolari, iar acum costa cca 80 de centi). In schimb, au aparut mai multe medicamente noi, care de regula au un pret mai mare decat cele existente; la aceasta se adauga faptul ca, datorita faptului ca cca 80% din medicamente sunt de im port, in perioadele de devalorizare pretul creste in m o n e d a l o c a l a , in timp ce in moneda forte este constant. In prezent, ca si in trecut, generarea preturilor la medicamente se bazeaza pe adaosuri reglementate de distributie si de farmacie care se aplica preturilor de producator, conform tabelului 1.

In acest punct sunt urmatoarele comentarii:

In ceea ce priveste punctul de plecare, vorbim de pretul ofe rit producatorului si nu de costul acestuia, costurile fiind mai mari sau mai mici, dupa caz, si variabile in timp; interesul producatorului creste daca pretul acceptat este mai mare decat costul sau de productie si dispare daca este mai mic, ceea ce inseamna ca producatorul poate aplica sau nu un produs la aceasta grila de pret;

Aceasta constructie de pret nu este foarte relevanta din punct de vedere al cumparatorului; pentru pacient, pe langa beneficiul terapeutic, important este costul achitat in numerar, adica diferenta dintre pret si suma acoperita de sistemul public (prin gratuitate, compensare etc.)

Cum raspunde aceasta structura de preturi realitatilor din piata vedem din tabelul 2, in care pentru 2009 sunt trecute cifrele corespunzatoare trimestrului 2, ca fiind singura perioada relevanta pentru efectele noilor preturi.

Din cifrele din tabelul 2 se pot face urmatoarele observatii:

Numarul produselor (in sensul de ambalaje comerciale) de pe piata este in usoara scadere, urmare fireasca a introducerii constrangerilor de pret;

Structura pietei are cel putin trei intervale valorice relevante: aproape jumatate din piata este pana in 60 lei (12,50 EUR la producator), si aproximativ cate un sfert este peste 365 lei (75 EUR la producator), respectiv intre cele doua repere valorice; acest fapt sugereaza ca natura problemelor, ca si costul solutiilor, sunt diferite;

Prima reactie a pietei in trim.2 2009, in ciuda reducerii preturilor la un numar mare de produse (in medie cu 10%) este usoara scadere atat a ponderii medicamentelor sub 12,50 EUR, cat si a celor sub 75 EUR.

Pretul mediu ponderat la medicamentele pe baza de prescriptie a crescut la nivel de distributie de la 4,8 EUR in 2008 la 5,0 EUR in 2009, ceea ce nu ar trebui sa constituie o surpriza in conditiile in care nivelul pretului mediu ponderat la medicamentele originale este de 10 EUR, la genericele de marca de 2-2,50 EUR, iar la genericele fara marca de cca 1 EUR. Aceste niveluri de pret nu sunt nici mari, nici anormale; dimpotriva, la standarde europene sunt mici si ne va fi foarte greu sa le reducem suplimentar.