Cand asteapta sa intre la un medic cei mai multi pacienti se simt amenintati, iar anxietatea creste atunci cand asteapta un raspuns, un feed-back imediat.

Anxietatea este o emotie pe care fiecare dintre noi am simtit-o ocazional cand eram in fata unei examen important, cand asteptam un telefon sau o decizie sau cand asteptam sa intram in cabinetul unui medic.

Pentru cei mai multi oameni modul in care isi controleaza anxietatea depinde de abilitatile lor de coping, de adaptare, de control. Iar modul in care invata sa-si controleze anxietatea sau, altfel spus, teama, frica este vital pentru a duce o viata sanatoasa.

Cand asteapta sa intre la un medic cei mai multi pacienti se simt amenintati, simt ca-si pot pierde pozitia, sanatatea, devin anxiosi, iar anxietatea creste atunci cand asteapta un raspuns, un feed-back imediat. Un astfel de pacient este atent la tot ce face doctorul, ce spune, la mimica, gesturile si incearca sa interpreteze tot ce vede sau aude. Daca medicul pare incruntat, ingrijorat sau nu comenteaza, atunci asteptarile clientului sunt extrem de negative, iar sentimentul poate persista chiar si daca medicul il asigura ca nu are motive de ingrijorare.

Comportamentul pacientului anxios in sala de asteptare a medicului este specific. Poate fi usor de observat prin agitatia psihomotorie pe care o manifesta: se plimba nervos, se joaca cu telefonul, pare nerabdator. Si in interior este ca un vulcan. Stand acolo, el simte o stare de emotivitate, anticipeaza eventuale momente neplacute sau chiar dureroase. Traieste astfel de momente pentru simplul fapt ca se afla intr-o sala de asteptare.

Mai mult, in sala sau holul de asteptare sunt adesea multi pacienti care fac sa creasca posibilitatea influentarii negative reciproce. Ingrijorati si anxiosi, pacientii vorbesc despre probabilitatea unei afectiuni grave, despre competentele medicului, fapt ce duce la o atmosfera generala de nesiguranta. In momentul in care aud zgomote provocate de manipularea instrumentarului medical sau discutii, vocea ridicata sau aparent suparata a doctorului devin si mai nelinistiti, aproape ca intra in panica si vor sa plece.

Cate ceva despre anxietate

Anxietatea este o emotie negativa care afecteaza echilibrul emotional si perceptia corecta a situatiilor sau informatiilor noi. Este o reactie frecventa fata de stres sau frica si este creata de patternuri de gandire. In mod normal, anxietatea in sine nu este o tulburare sau o boala, dar poate deveni in cazul in care persoana are simptome persistente fizice, psihice, emotionale.

Desi ar putea fi usor controlata daca oamenii ar invata cum anxietatea se transforma adesea in tulburare si este considerata una dintre cele mai intalnite tulburari. Se estimeaza ca in SUA aproximativ 40 de milioane de oameni sufera de anxietate, adica aproximativ 18% din populatie (Anxiety Disorders Association of America). Femeile sunt de doua ori mai expuse riscului imbolnavirii. De obicei, cei care au anxietate fata de sala de asteptare a medicului, de exemplu, au si o tulburare anxioasa sau depresiva.

Pacientul anxios poate avea semne somatice: tremur, tresariri musculare, dureri lombare, cefalee, hiperventilatie, fatigabilitate,roseata sau paloare, palpitatii, transpiratii, maini reci, diaree, uscaciunea gurii, urinat frecvent, senzatia de amortire in membre, dificultati de inghitire. De asemenea, sunt si simptome psihologice: senzatia de frica, dificultati de concentrare, hipervigilenta, insomnie, libido scazut, nod in gat, tulburari stomacale.

In cazul in care medicul constata ca starea de anxietate a pacientului este accentuata e de preferat sa incerce sa aiba o discutie relaxanta de cateva minute cu el, sa nu abordeze direct boala, simptomele. Daca totusi situatia se repeta si e mai mult decat o stare de disconfort, pacientul trebuie indrumat catre un specialist.

O prima evaluare a gradului de anxietate se poate face adresand pacientului intrebari de genul: " Iti faci griji? ", " Ti-e teama ca ai putea pierde " " Cum ti-ai exprimat emotiile in ultima vreme? ", " Cat si cum dormi? ", " Te simti adesea coplesit, cum te relaxezi? ", " Descrie- mi o zi obisnuita ".

De asemenea, pentru a evita influentarea negativa, care are loc intre pacienti, si cresterea nervozitatii si anxietatii ar trebui sa incerce sa impuna un sistem de programari care sa fie respectat.

Anxietatea copilului fata de medic

Nu de putine ori cand in sala de asteptare se afla un copil este usor de remarcat sau auzit. Copilul isi pierde repede rabdarea, devine agitat, poate chiar agresiv fata de alti oameni sau, dimpotriva, plange si cauta protectia mamei. Comportamentul sau este de fapt determinat de frica de doctor sau cel putin de un spatiu strain perceput ca ostil sau periculos, un spatiu in care vede oameni multi pe care nu-i cunoaste si de care se teme. Comportamentele lor se exacerbeaza pe masura ce creste timpul de asteptare.

Fricile copiilor legate de medic depind de varsta pe care o au. Cand e un nou-nascut, acesta se teme sau plange din cauza disconfortului creat de faptul ca este dezbracat si manipulat de maini straine. Pentru a-i reduce nivelul disconfortului si anxietatii este recomandat ca sala de asteptare si cabinetul sa fie bine incalzite, luminate, sa aiba culori placute si o atmosfera cat mai calda.

Copiii cu varste intre 6 luni si 2 ani au adesea simptome de anxietate fata de un strain. Astfel, prezenta parintelui este necesara si e de preferat ca acesta sa-l tina in brate in cursul vizitei la medic. In sala de asteptare pot fi jucarii care sa le atraga atentia si sa-i ajute sa se relaxeze.

Copiii mai mari pot avea o anxietate legata de consultul medical pentru ca urmeaza sa fie vazuti dezbracati. Se remarca in general la copiii cu varste de 7-8 ani. dar chiar si de la varsta de 5 ani.

E bine ca parintii si medicul sa fie sinceri cu copilul, sa-i spuna ce urmeaza sa se intample si la ce foloseste fiecare investigatie in parte. De exemplu, prelevarea de probe din gat sau recoltarea de sange sunt manevre neplacute, dar pot fi suportate mai usor daca pacientul este pregatit. Teama de necunoscut provoaca mai multa anxietate decat cunoasterea adevarului.

Si copiii, ca si adultii, pot fi foarte sensibili la comportamentul verbal si mai ales nonverbal. Agitatia, glasul ridicat, zgomotele puternice duc la cresterea anxietatii si exacerbarea comportamentelor neadecvate. Nu de putine ori un copil care a petrecut mai mult timp in sala de asteptare este extrem de agitat, dezinhibat, pune mana pe tot felul de obiecte si este agresiv. Acest comportament poate sa determine un diagnostic eronat sau cel putin suspiciunea unor tulburari de comportament de tip ADHD, tulburare de conduita sau tulburare opozitionala. Daca dimpotriva, copilul este speriat, inhibat, nu doreste sa comunice poate fi etichetat ca autist sau ca avand elemente de autism.

Terapia prin muzica reduce anxietatea

Fie ca pacientul este un copil ori un adult, se poate simti mai bine in sala de asteptare daca aceasta este amenajata intr-un stil placut, familiar. Este de preferat ca peretii sa fie varuiti in culori pale si nu sa fie albi, sa existe tablouri, decoratiuni si, nu in ultimul rand, sa fie bine luminata, daca se poate cu lumina naturala.

De asemenea, odorizantele, nu prea stridente, pot contribui la relaxarea pacientilor si, nu in ultimul rand, asistenta sau receptionista.

Un efect linistitor il are muzica. O muzica placuta, care sa se auda mai mult in surdina poate reduce anxietatea si scade chiar si senzatia de durere.

Numeroase studii, realizate in special pe pacienti spitalizati, au aratat ca expunerea acestora la muzica, in special muzica clasica, a dus la scaderea anxietatii, scaderea senzatiei de durere si cresterea imunitatii organismului, indiferent de starea pe care o aveau sau de momentul in care au fost expusi: la internare, preoperator, intraoperator sau postoperator.

De exemplu, nimeni nu face cu placere o colonoscopie. Totusi, 90% din cazurile de cancer de colon pot fi depistate si tratate in stadii timpurii datorita acestei proceduri. Pentru a-si ajuta pacientii sa accepte mai usor procedura, dr. Benjamin Krevsky, Temple University, SUA, le ofera acestora casti pentru a asculta muzica in timpul procedurii. Fie ca isi aduc de acasa muzica, fie ca o aleg din arhiva clinicii, pacientii sunt expusi acestui tip de relaxare. Dr. Krevsky a constatat ca, ascultand muzica, pacientii sunt mai relaxati, nu mai au nevoie de doze mari de sedative. Desigur, muzica nu poate face minuni, insa cu siguranta poate relaxa si produce efecte benefice intr-o sala de asteptare.

Tratament

Cand anxietatea se transforma in tulburare, atunci sunt necesare masuri terapeutice. Specialistii considera ca anxietatea, ca si alte tulburari, este cauzata de o combinatie de factori biologici si de mediu. Cei mai multi afectati de aceasta tulburare pot fi ajutati, vindecati, insa depinde de fiecare in parte. Unii raspund la tratament dupa cateva luni, altii dupa un an sau mai mult. Tratamentul este individualizat pentru ca pacientul poate suferi si de alte tulburari, cum ar fi depresia sau adictia de alcool. In privinta psihoterapiei, exista cateva posibilitati de sprijin a celor care sufera de anxietate.

Terapia comportamentala.

Scopul acestei terapii este de a modifica si de a castiga controlul asupra comportamentelor nedorite. Indivizii incep sa faca fata unor situatii dificile printr-o expunere controlata, treptata la ceea ce le provoaca teama. Terapia Cognitiva are drept scop schimbarea gandurilor inutile sau care provoaca rau. Individul isi examineaza sentimentele si invata sa separe sentimentele realiste de cele nerealiste. Omul este implicat in propria-i tratare si are sentimentul controlului.

Terapia cognitiv comporta mentala.

Pacientii invata abilitati de recuperare, care le devin apoi de ajutor pe parcursul intregii vieti.

Hipnoza.

In cadrul unei stari profunde de relaxare, a unei transe hipnotice, pacientul este confruntat cu obiectul anxietatii sale prin sugestiile date de terapeut. De asemenea, acesta ii poate da sugestii de intarire a eului, de crestere a increderii, de stare de bine.

Tehnicile de relaxare.

Astfel de tehnici ajuta pacientii sa dobandeasca abilitati eficiente de a face fata stresului si simpromelor fizice cauzate de anxietate. Exercitiile includ un training privind un mod diferit de a respira si diverse exercitii.

Medicatia.

Poate fi de ajutor si este des folosita in paralel cu psihoterapia. Medicamentele prescrise sunt in general antidepresive si anxiolitice.