Pharma Business

Autentificare

Medicamente

Lista medicamentelor compensate si gratuite

Modificare valabila de la 24.12.2009

Descarca documentul in format PDF:

Lista valabila de la 1 ianuarie 2010

Descarca documentele in format PDF:

Sublista A

Sublista B

Sublista C:

Protocoalele terapeutice privind prescrierea medicamentelor aferente denumirilor comune internationale prevazute in Lista cuprinzand denumirile comune internationale corespunzatoare medicamentelor de care beneficiaza asiguratii, cu sau fara contributie personala, pe baza de prescriptie medicala, in sistemul de asigurari sociale de sanatate, aprobata prin Hotararea Guvernului nr. 720/2008

Descarca documentele in format PDF:

TWYNSTA

Scris de Farm. Primar Nela Vilceanu

Indicatii terapeutice:

Tratamentul hipertensiunii arteriale esentiale la adulti.

Terapie in asociere:

Administrarea TWYNSTA este indicata la pacientii a caror tensiune arteriala nu este controlata adecvat numai cu amlodipina in monoterapie.

Terapie de substitutie:

Pacientilor adulti la care tensiunea arteriala esentiala este controlata adecvat si carora li se administraza telmisartan si amlodipina sub forma de monoterapie li se pot administra in schimb comprimate de TWYNSTA care contin in compozitie aceleasi doze.
Doza maxima recomandata este TWYNSTA 80 mg/ 10 mg un comprimat pe zi. TWYNSTA este indicata pentru tratamentul de lunga durata.

Mecanismul de actiune:

TWYNSTA combina doua componente antihipertensive cu mecanisme de control al tensiunii arteriale complementare la pacientii cu hipertensiune arteriala esentiala: un antagonist al receptorilor angiotensinei II-telmisartanul, si un blocant al canalelor de calciu de tip dihidropiridinic- amlodipina.
Asocierea acestora are un efect antihipertensiv aditiv, reducand tensiunea arteriala intr-o masura mai mare decat fiecare substanta activa in parte.
Administrat o data pe zi, TWYNSTA determina scaderi eficace si stabile ale tensiunii arteriale in cadrul intervalului dintre administrarea dozelor terapeutice, de 24 de ore.
Telmisartan Telmisartanul este un antagonist specific al receptorilor angiotensinei II, subtipul 1 (AT1), activ dupa administare pe cale orala. Telmisartanul deplaseaza angiotensina II, avand afinitate foarte mare pentru situsul sau de legare de receptor, subtipul AT1, care este responsabil de actiunile cunoscute ale angiotensinei II. Telmisartanul nu are activitate agonista partiala la nivelul receptorului AT1. Telmisartanul se leaga selectiv de receptorul AT1. Legarea este de lunga durata. Telmisartanul nu prezinta afinitate pentru alti receptori, incluzand receptorii AT2 si alti receptori AT mai putin caracterizati. Nu este cunoscut rolul functional al acestor receptori si nici efectul posibil de suprastimulare a acestora de catre angiotensina II, a carei concentratie plasmatica este crescuta de catre telmisartan. Concentratia plasmatica a aldosteronului este scazuta de catre telmisartan. Telmisartanul nu inhiba renina plasmatica umana si nu blocheaza canalele ionice. Telmisartanul nu inhiba enzima de conversie a angiotensinei (kininaza II), enzima care degradeaza, de asemenea, bradikinina. De aceea, nu este de asteptat potentarea reactiilor adverse mediate de bradikinina. La om, administrarea unei doze de 80 mg telmisartan inhiba aproape complet cresterea tensiunii arteriale determinata de angiotensina II. Efectul inhibitor se mentine peste 24 ore si este inca masurabil pana la 48 ore.
Dupa administrarea primei doze de telmisartan, activitatea antihipertensiva devine evidenta treptat in decursul a 3 ore. Reducerea maxima a tensiunii arte riale se rea lizeaza in general in 4-8 saptamani dupa i nceperea tratamentului si se mentine pe parcursul terapiei de lunga durata. Efectul antihipertensiv persista constant peste 24 ore dupa administrare si include cele 4 ore dinaintea administrarii dozei urmatoare, asa cum arata masuratorile tensiunii arteriale efectuate in ambulator. Aceasta se confirma si prin masuratorile efectuate in momentul efectului maxim si imediat inainte de administrarea dozei urmatoare prin raportul dintre concentratia plasmatica inaintea administrarii dozei urmatoare si concentratia plasmatica maxima care se mentine constant peste 80 % pentru doze de 40 si 80 mg telmisartan, in studiile clinice controlate cu placebo. Exista o tendinta aparenta de a crea o relatie intre doza administrata si timpul de revenire la valoarea initiala a tensiunii arteriale sistolice. In legatura cu aceasta, datele care privesc tesiunea arteriala diastolica sunt inconsistente.
La pacientii cu hipertensiune arteriala, telmisartanul reduce atat presiunea sistoli ca cat si pe cea diastolica, fara a influenta frecventa pulsului. Contributia efectului diuretic si natriuretic al medicamentului la actiunea hipotensiva trebuie inca definita. Eficacitatea telmisartanului ca antihipertensiv este comparabila cu cea a altor medicamente reprezentative apartinand altor clase de antihipertensive (asa cum demonstreaza studiile clinice care compara telmisartan cu amlodipina, atenolol, enalapril, hidroclorotiazida si lisinopril).
Dupa intreruperea brusca a tratamentului cu telmisartan, tensiunea arteriala revine treptat, in decurs de cateva zile, la valorile initiale de dinainte de tratament, fara evidentierea unei hipertensiuni arteriale de rebound.
Incidenta manifestarilor de tuse seaca a fost semnificativ mai mica la pacientii tratati cu telmisartan decat la cei tratati cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, asa cum arata studiile clinice care compara direct cele doua tratamente antihipertensive.

Amlodipina

Amlodipina este un inhibitor al influxului ionilor de calciu din grupul dihidropiridinei (blocant lent al canalelor sau anta gonist al ionilor de calciu) si inhiba influxul transmembranar al ionilor de calciu la nivelul muschiului cardiac si musculaturii netede a vaselor de sange. Mecanismul activitatii antihipertensive al amlodipinei se datoreaza unui efect relaxant direct asupra musculaturii vasculare netede, ducand la reducerea rezistentei vasculare periferice si a tensiunii arteriale. Datele experimentale evidentiaza faptul ca amlodipina se leaga la nivelul ambelor situri de legare, dipiridinice si nondipiridinice. Amlodipina este relativ vascular- selectiva, cu un efect mai mare asupra fibrelor musculare netede din peretii vase lor de sange comparativ cu cel asupra fibrelor miocardului.
La pacientii hipertensivi, administrarea in doza unica zilnica determina o reducere semnificativa a tensiunii arteriale, atat in clinostatism, cat si in ortostatism, pe parcursul intregului interval de 24 de ore. Datorita mecanismului lent de actiune, administrarea amlodipinei nu este urmata de aparitia hipotensiunii arteriale acute. La pacientii hipertensivi cu functie renala normala, administrarea amlodipi nei in doza terapeutica a dus la o scadere a rezistentei vasculare la nivel renal si la o crestere a ratei filtrarii glomerulare si a fluxului plasmatic renal efectiv, fara modificarea fractiilor filtrate sau proteinurie. Amlodipina nu a fost asociata cu nicio reactie adversa metabolica sau cu modificari ale lipidelor plasmatice si administrarea sa este recomandata la pacienti cu astm bronsic, diabet zaharat si guta.
Administrarea la pacientii cu insuficienta cardiaca Studiile hemodinamice si studiile clinice controlate, bazate pe exercitiul fizic, care au inclus pacienti diagnosticati cu insuficienta cardiaca clasa II-IV NYHA au evidentiat faptul ca amlodipina nu a dus la deteriorarea starii clinice, asa cum a fost evaluat prin testul de toleranta la efortul fizic, fractia de ejectie a ventriculuilui stang si simptomatologia clinica. Un studiu placebo controlat (PRAISE), derulat cu scopul de a evalua pacienti cu insuficienta cardiaca clasele III-IV NYHA, carora li s-au administrat digoxina, diuretice si inhibitori ai ECA, a evidentiat faptul ca administrarea de amlodipina nu a dus la o crestere a riscului de mortalitate sau in ceea ce priveste criteriul care asociaza mortalitatea si morbiditatea legate de insuficienta cardiaca.
Intr-un studiu de urmarire pe termen lung, controlat placebo (PRAISE-2), in care amlodipina a fost administrata pacientilor cu insuficienta cardiaca de gradul III-IV NYHA care nu manifestau simptome clinice, semne sugestive sau care sa evidentieze prezenta afectiunilor ischemice, tratati cu inhibitori ai ECA, digitalice si diuretice in doze stabilite, amlodipina nu a avut efect asupra mortalitatii cardiovasculare totale. La acest grup de pacienti, amlodipina a fost asociata cu un numar crescut de raportari de edeme pulmonare, in ciuda faptului ca nu au existat diferente semnificative ale incidentei agravarii insuficientei cardiace, comparativ cu placebo.
Telmisartan/Amlodipina Intr-un studiu factorial, cu grupuri paralele, controlat placebo, dublu-orb, randomizat, multicentric, cu durata de 8 saptamani, la care au participat 1461 pacienti cu hipertensiune usoara pana la severa (tensiunea arteriala diastolica medie situata in principal la valori de ≥95 si ≤119 mmHg), tratamentul cu TWYNSTA, la fiecare combinatie de doze a dus la reduceri semnificative ale tensiunii arteriale sistolice si diastolice comparativ cu monoterapia cu respectivele componente.

< Precedent		Urmator >

[ Inapoi ]