|
Cadrul legal al organizarii si functionarii activitatilor si practicilor de medicina complementara
si alternativa este reprezentat de Legea nr. 118/2007. Potrivit dispozitiilor
acestei legi, medicina complementara si alternativa cuprinde acele practici de ingrijiri
de sanatate care nu sunt integrate in sistemul principal al serviciilor medicale de
sanatate si sunt folosite ca terapii adjuvante sau pot inlocui terapiile clasice.
Practicile si activitatile de medicina
com plementara si alternativa au la
baza teoriile, credintele si experienta
diferitelor culturi nationale folosite
pen tru prevenirea, diagnosticul si tratamentul
bolilor somatice si psihice. Domeniul
me dicinei complementare si alternative cuprinde
practici si terapii naturiste, biologice, de nutritie,
terapii manuale, bioelectromagnetice si energetice.
Activitatile si practicile de medicina complementara
si alternativa pot fi exercitate de urmatoarele
categorii profesionale: medici, medici dentisti, farmacisti, psihologi, absolventi ai altor insti -
tutii de invatamant superior. Persoanele care doresc sa devina practicieni de medicina com plementara/
alternativa trebuie sa posede autorizatia
de libera practica eliberata de Ministerul Sanatatii cu avizul Centrului National de Perfectionare
in Domeniul Sanitar. Autorizatia de libera practica
a practicienilor de medicina complementara/
alternativa se reinnoieste obligatoriu la interval
de 3 ani. In vederea exercitarii medi cinei complementare/
alternative, practicianul de medicina
complementara/alternativa adera la Ordinul Practicienilor de Medicina Complementara/Alternativa
– organizatie profesionala, neguver amentala,
apolitica, ce are drept obiect de activitate controlul
si supravegherea exercitarii profesiei de practician
de medicina complementara/alternativa. De
subliniat faptul ca, potrivit dispozitiilor art. 7 din
Legea nr. 118/2007, practicarea acupuncturii, a
apiterapiei, a fitoterapiei, a chiropracticii, a osteopatiei
si a medicinei traditionale orientale este
permisa numai medicilor, medicilor dentisti sau,
dupa caz, farmacistilor. Practicienii autorizati in
domeniul medicinei complementare/alternative,
care nu sunt medici, medici dentisti sau, dupa caz,
farmacisti, pot interveni in completarea si/sau continuarea
terapiilor medicale, numai cu acordul
scris al pacientului, la recomandarea scrisa a unui
medic. Referitor la terapiile medicinei complementare,
vom aborda cateva norme privitoare la suplimentele
alimentare, la plantele medicinale, plantele
aromatice si la medicamentele homeopate.
SUPLIMENTELE ALIMENTARE
S uplimentele alimentare pot aduce beneficii
sanatatii omului, doar in conditiile
in care sunt utilizate pe baza si conform
recomandarilor medicilor sau ale practicienilor
de medicina alternativa/complementara. In vederea
armonizarii legislatiilor statelor membre ale
Uniunii Europene privind suplimentele alimentare,
Parlamentul European si Consiliul Europei
au adoptat Directiva 2002/46/CE.
Prin nutrienti se inteleg urmatoarele
substante: vitamine si minerale. In compozitia suplimentelor
alimentare pot fi prezenti nu doar
nutrienti, ci si alte ingrediente, cum ar fi: aminoacizi,
acizi grasi esentiali, fibre, diverse plante si extracte
vegetale. Referitor la beneficiile suplimentelor
alimentare, acestea sunt numeroase.
Spre exemplu, vitamina A intareste imunitatea,
vitamina B ajuta organismul sa isi
foloseasca rezervele energetice, vitamina C are proprietati antioxidante si contribuie la
mentinerea bunei functionari a vaselor sanguine
si a musculaturii, vitamina D este importanta
pentru asimilarea calciului de catre organism, vitamina
E protejeaza celulele pielii si intervine in
sinteza hematiilor.
Cu toate acestea insa, abuzul de suplimente
alimentare poate avea consecinte grave asupra
sanatatii. Astfel, s-a dovedit ca vitaminele A si E,
cunoscute pentru efectele lor antioxidante, pot
determina cresterea mortalitatii la un consum de
10 ori mai mare decat aportul zilnic recomandat.
De asemenea, fierul, cunoscut ca ameliorator
al probleme lor de memorie si indicat in starile de
oboseala, poate provoca, prin administrare pe termen
lung, ciroze sau cancer la ficat, datorita faptului
ca se acumuleaza la nivel hepatic.
Pentru a se asigura un nivel ridicat de protectie
a consumatorilor, se impune ca suplimentele
alimentare sa contina numai vitaminele si mi -
neralele continute in mod normal in regimul alimentar.
Este extrem de important ca substantele
chimice utilizate ca surse de vitamine si minerale
pentru producerea suplimentelor ali mentare, sa
fie sigure si sa poata fi utilizate de catre organism,
sens in care Directiva 2002/46/CE cuprinde in
anexa lista pozitiva a acestor substante.
Datorita faptului ca un aport excesiv de vitamine
si minerale poate avea efecte nefaste asupra
sanatatii, este necesara stabilirea unor niveluri
maxime sigure ale acestora in suplimentele alimentare.
Nivelurile superioare sigure ale vitaminelor si
mineralelor se stabilesc printr-o evaluare stiintifica
a riscului bazata pe date stiintifice, tinandu-se seama
si de cantintatea acestor nutrienti in regimul
alimentar normal. Prin urmare, informatiile referitoare
la continutul de nutrienti al suplimentelor
alimentare sunt esentiale pentru a permite consumatorului
care le achizitioneaza sa le utilizeze in
mod corespunzator si in siguranta.
In legislatia Romaniei, suplimentele alimentare
sunt reglementate de Normele privind
suplimentele alimentare aprobate prin
Ordinul Ministrului Sanatatii nr. 1069/2007,
care transpune dispozitiile Directivei 2002/46/
CE. Potrivit prevederilor art. 4 alin. 1 din Ordinul
M.S. nr. 1069/2007, pot fi utilizate in
suplimentele alimentare numai vitaminele si
mineralele prevazute in anexa nr. I si doar sub
formele prevazute in anexa nr. II. Ministe rul
Sanatatii poate acorda derogare de la prevederile
art. 4 alin. 1 pentru utilizarea unor vitamine
si minerale nementionate in anexa
nr. I sau sub formele nementionate in anexa
nr. II, pana la data de 31 decembrie 2009,
pe baza unui referat tehnic intocmit de catre
unul dintre institutele de sanatate publica din
Bucuresti, Iasi, Timisoara sau Cluj-Napoca,
numai cu respectarea urmatoarelor conditii:
substantele respective sunt utilizate in unul
sau mai multe suplimente alimentare comercializate
in Uniunea Europeana la data intrarii
in vigoare a Directivei 2002/46/CE, respectiv
12 iulie 2002; Autoritatea Europeana de
Siguranta a Alimentului nu a emis un aviz nefavorabil
pentru aceste substante sau pentru
utilizarea acestora in forma mentionata, pe
baza unui dosar ce sustine utilizarea substantei
in cauza, prezentat Comisiei Europene pana
la 12 iulie 2005, de catre unul dintre statele
membre ale Uniunii Europene.
Pentru facilitarea unei monitorizari
eficiente a suplimentelor alimentare,
producatorul, importatorul sau persoana
responsabila cu plasarea produsului pe piata
in Romania trebuie sa notifice autoritatea
competenta din cadrul Ministerului Sanatatii.
In termen de 48 de ore, datele de pe eticheta
depusa de catre solicitant sunt evaluate, iar
acestuia i se transmite formularul de inregistrare
a notificarii. Inregistrarea notificarii emise
de Ministerul Sanatatii pentru un supliment
alimentar este valabila pana la modificarea
calitativa sau cantitativa a compozitiei acestuia.
PLANTELE MEDICINALE SI AROMATICE
P lantele medicinale si plantele aromatice
sunt reglementate de Legea nr.
491/2003, art. 1 lit. g. Pentru plantele
medicinale si aromatice care se comercializeaza
in stare proaspata si procesate au fost stabilite
normele tehnice privind prelucrarea, procesa rea
si co mercializarea acestora, aprobate prin Ordinul
comun al Ministrului Sanatatii si al Ministrului
Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii
Rurale nr. 244/401/2005. In conformitate
cu dispozitiile art. 2 alin. 1 din Ordinul nr.
244/401/2005, este interzis a se comercializa
drept produse prelucrate sau preparate ori
partial procesate sau procesate sub forma de suplimente
alimentare, plante care figureaza in lista
nr. 1 care cuprinde plantele periculoase pentru
consumul uman. Orice produs ce urmeaza
a fi utilizat ca atare, partial procesat ori procesat
sub forma de suplimente ali mentare sub forma
predozata, poate fi comercia lizat numai in baza
avizului acordat de Institutul de Bioresurse Alimentare.
Avizul este acordat in urma notificarii
prealabile a produsului. In termen de 30 de zile
de la data primirii dosarului de notificare, se
transmite, in scris, persoanei care l-a depus, avizul
de receptie.
Medicamentele din plante medicinale cu
utilizare traditionala sunt definite de art. 695
pct. 30 din Legea nr. 95/2006 privind reforma
in domeniul sanatatii, ca fiind orice medicament
din plante care a fost autorizat. In conformitate
cu prevederile art. 714 alin. 1 din
Legea nr. 95/2006, legiuitorul a stabilit o
procedura simplificata de autorizare, denumita
in continua re autorizare pentru utilizare
traditionala, pentru medicamente din plante
medicinale cu utilizare traditionala ce indeplinesc
in mod cumulativ urmatoarele criterii:
a) au indicatii adecvate exclusiv medicamentelor
din plante medicinale cu utilizare traditionala
care, datorita compozitiei si scopului lor, sunt
concepute si destinate a fi utilizate fara supravegherea
unui medic in ceea ce priveste stabilirea
diagnosticului, prescrierea si monitorizarea
tratamentului;
b) se administreaza exclusiv in conformitate cu
o concentratie si o posologie specificate;
c)
sunt preparate de uz oral, extern si/sau pentru
inhalatii;
d) informatiile referitoare la utilizarea traditionala
a medicamentului sunt suficiente; in mod
deosebit, informatiile trebuie sa dovedeasca fap -
tul ca medicamentul nu este daunator in conditiile
de utilizare specificate sau ca efectele farmacologice
si eficacitatea medicamentului sunt plauzibile
pe baza utilizarii indelungate si experientei.
Pentru a obtine o autorizare pentru utilizare
traditionala, cererea se depune la Agentia
Nationala a Medicamentului. Orice etichetare si
prospect al unui medicament din plante medicinale
cu utilizare traditionala trebuie sa contina
o precizare referitoare la faptul ca produsul este
un medicament din plante medicinale cu utilizare
traditionala care se foloseste pentru indicatia
specificata, exclusiv pe baza utilizarii indelungate
si ca utilizatorul trebuie sa consulte un medic
u alt profesionist din domeniul sanatatii daca
simptomele persista in timpul utilizarii medicamentului
sau daca apar reactii adverse care nu
sunt mentionate in prospect.
MEDICAMENTE HOMEOPATE
I n acceptiunea dispozitiilor art. 721 din Legea
nr. 95/2006, un medicament homeopat
este orice medicament obtinut din
substante numite suse homeopate in acord cu
un procedeu de fabricatie homeopat descris de
Farmacopeea Europeana sau, in absenta acesteia,
de farmacopeele utilizate in Romania si in
statele membre ale Uniunii Europene.
Medicamentele homeopate fabricate si puse
pe piata in Romania trebuie sa fie autorizate. Pot
face obiectul unei proceduri speciale de autorizare
simplificata numai medicamentele homeopate
care satisfac toate conditiile urmatoare: cale de
administrare orala sau externa; absenta unor
indicatii terapeutice specifice pe eticheta produsului sau in orice informatie legata de produsul
respectiv; existenta unui grad suficient de dilutie
pentru a garanta siguranta medicamentului;
in particular, medicamentul nu poate contine
nici mai mult de o parte la 10.000 din tincturamama,
nici mai mult de 1% din cea mai mica
doza folosita in alopatie pentru substantele active
a caror prezenta intr-un medicament alopat
necesita prezentarea unei prescriptii medicale.
Suplimentele alimentare, medicamentele
homeopate si cele din plante medicinale se pot
elibera fara prescriptie medicala si constituie,
de multe ori, o terapie adjuvanta de succes ori
chiar pot inlocui terapiile clasice, astfel ca, de
foarte multe ori, exista tentatia automedicatiei.
Avand insa in vedere faptul ca utilizarea acestor
produse in mod abuziv sau fara consultarea
unui specialist poate dauna grav sanatatii, doar
medicul ori practicianul medicinei complementare
sau alternative sunt abilitati a stabili un
tratament naturist corect.
|
